„Știu necazul pentru care plângi, dar al treilea copil va fi sănătos!”

sursa foto: prieteniisfantuluiefrem.ro

Povestea noastră sub ocrotirea Sfântului Efrem cel Nou a început în vara anului 2014. După ce nori negri s-au abătut asupra vieților noastre. Și de atunci, el e veșnic prezent în familia noastră. 

Ne-am căsătorit în anul 2008 cu speranțele obișnuite ale unor tineri aflați la început de drum: visam la un viitor minunat împreună, cu carieră, copii și tot ce presupune o familie împlinită. Pe atunci eu eram încă studentă, așa că ne-am propus să amânăm conceperea unui copil până la terminarea studiilor. Doi ani mai târziu, în vară am hotărât că a venit timpul pentru un bebeluș și am început să plănuim ca de Crăciun, să ne anunțăm părinții că vor fi bunici. Dar lucrurile au luat o întorsătură neașteptată, departe de ceea ce speram noi. 

În patru ani am suferit trei pierderi cumplite 

Mama mea a murit pe neașteptate, în urma unui accident rutier iar lipsa ei m-a făcut să sufăr enorm. O dată cu trecerea timpului am revenit treptat asupra ideii de a avea un copil. Așa cum își dorea și mama. Visul a devenit realitate în luna mai a anului 2012, când am născut o fetiță superbă care a reușit să-mi redea puterea și pofta de viață, după pierderea suferită. 

Copiii mei au murit fără să existe o explicație medicală 

Dar bucuria s-a spulberat repede. Fetița noastră iubită s-a stins, la doar două luni de la naștere, fără nicio explicație medicală și fără niciun diagnostic clar. Doctorii au reușit să facă doar presupuneri, care într-un final s-au dovedit a fi false. Niciun test genetic nu a reușit să ne spună de ce a murit. Și nici dacă am fi putut să facem ceva ca să o salvăm. Pierderea ei ne-a aruncat într-o neagră suferință. Zeci de întrebări ne-au măcinat mult timp. 

O nouă sarcină, șapte medici și o altă încercare

În ciuda durerii, am vrut să mai încercăm să avem un alt copil. Am prins curaj, mai ales că testele medicale legate de posibilitatea unei boli genetice au ieșit bune. Iar la scurt timp, în toamna anului 2013 am aflat că sunt din nou însărcinată. Am încercat să ne luăm toate măsurile de precauție. Veneam regulat la București pentru monitorizarea sarcinii. Totul a decurs normal. Șapte medici au fost consultați pe parcursul sarcinii și toți ne-au asigurat că nu avem motive de îngrijorare. Copilul s-a născut la termen, în iunie 2014. Prin cezariană. Un băiețel perfect, aparent sănătos. Imediat după naștere l-au pus doar puțin în incubator, la oxigen așa cum procedează și în cazul multor copilași care nu se nasc pe cale naturală. Și băiețelul și fetița s-au născut în clinici private, cu absolut toate condițiile. 

Viața ne-a îngenuncheat 

Dar viața ne-a îngenuncheat! Așa cum nu ne-am fi putut închipui vreodată! Starea băiatului a început să se înrăutățească de la o zi la alta, tot fără motive medicale clare. Analizele erau bune, screening-ul pentru boli genetice și metabolice avea rezultate negative... prin urmare, nicio pistă în diagnosticare. Doctorii ridicau din umeri neputincioși. Iar noi eram în ceață totală. 

Am cunoscut atunci în spital o doamnă, bunica unei fetițe născute cu o zi înainte care era și ea în stare gravă. Femeia mi-a spus să mă rog Sfântului Efrem cel Nou. Nu auzisem niciodată de el. 

Mă mai rugasem până atunci Sfântului Nectarie, dar nu zilnic. Când am revenit în salon, am început să caut pe Google: "Sfântul... cel Nou". Eu îi uitasem numele, dar Google a știut: ”Sfântul Efrem cel Nou”. Am început să citesc minuni săvârșite de el și nu mă mai săturam. Simțeam cum prind putere și credință că de această dată totul va fi bine. 

Timp de trei săptămâni, cât a mai trăit bebelușul nostru, eu și soțul meu ne-am rugat zilnic Sfântului Efrem cel Nou și Sfântului Nectarie. Moartea copilului nostru ne-a sfâșiat. Eram secați de lacrimi și, totodată, îmbărbătați de minunile Sfântului Efrem. În ciuda suferinței, rugăciunile către el ne-au ținut vii și ancorați în realitate. Îi mulțumim lui Dumnezeu în fiecare zi că nu ne-am pierdut mințile. 

Un nou vis s-a născut din durere și suferință 

La nicio lună de la pierderea băiețelului, am decis să depunem dosarul pentru adopție. Ni s-a spus că în patru luni vom avea atestat de familie adoptatoare și că probabil, în primul an nu ne va fi prezentat niciun copil fiindcă optasem pentru un copil cu o vârstă foarte mică, de până la doi ani. Însă noi am mers mai departe cu speranță și cu rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou și Sfântul Nectarie. În toamna aceluiași an am plecat în Grecia, la Sfântul Efrem cel Nou, la Sfântul Nectarie și la Meteora. Am simțit că rugăciunile ne-au fost ascultate, iar la întoarcere, după obținerea certificatului de familie adoptatoare, deja ne priveam viitorul cu calm și cu nădejde. 

Sfântul Efrem mi-a spus că al treilea copil va fi sănătos 

La șase luni de la dispariția băiețelului nostru, am început să citesc Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, timp de 40 de zile. A doua zi din momentul în care l-am început, chiar exact când se împlineau șase luni de la pierderea noastră am visat că ne-am reîntors în Grecia, la Mănăstirea Sfântului Efrem, dar de aceasta dată biserica era într-o peșteră. Din raclă, Sfântul s-a întors spre mine, m-a ținut de mână și mi-a spus că îmi știe necazul și motivul pentru care plâng, dar al treilea copil va fi sănătos. Surprinsă, l-am întrebat dacă acela va fi copilul nostru sau va fi adoptat, iar el a ridicat din umeri și mi-a răspuns că al meu va fi, indiferent de situație. M-am trezit bulversată. Totul părea atât de real! Din acea clipă am știut că vom avea un copil în curând. 

Pas cu pas, Sfântul ne-a ajutat să adoptăm o fetiță 

Au trecut zece luni de la obținerea atestatului de familie adoptatoare și nu primisem niciun telefon de la Compartimentul Adopții. Conform legii, atestatul era valabil un an și, pentru a avea continuitate, ar fi trebuit să reluăm curând întreaga procedură pentru obținerea unui nou atestat. Totuși nu am reușit să refacem dosarul înainte de a pleca în concediu. Am fost din nou în Grecia, la Nea Makri, la Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou, în Eghina, la Sfântul Nectarie și la Meteora. Peste tot ne-am rugat pentru același lucru: să ne țină Dumnezeu uniți și să ne dăruiască un copil sănătos, să fim părinții unui copil pe pământ, căci în ceruri aveam doi. Ne-am întors în țară împăcați și optimiști. 

La scurt timp după ce am ajuns acasă, eram la serviciu când m-a sunat cineva de la Compartimentul Adopții. Am crezut că mă sună să mă anunțe că îmi expiră atestatul. Dar nu era vorba despre acest lucru! Asistentul social m-a informat că trebuie să venim la Biroul de Adopții pentru că am fost selectați să vedem un copil. Nu îmi venea să cred! L-am sunat plângând pe soțul meu, să îi spun. Și amândoi am rostit la telefon, într-un glas: "Este minunea Sfântului Efrem!" 

Fetița cu ochi mari și zâmbet larg 

A doua zi, la Biroul Adopții, ne-au arătat două fotografii ale unei fetițe superbe, cu ochi mari și expresivi și un zâmbet minunat. Am știut din prima: este a noastră, o vrem! Dar nu era chiar atât de simplu. Ni s-a spus că, din lista cu familii adoptatoare aleasă pentru ea, noi suntem abia a patra familie. Plus că eram și la limită cu timpul pentru că peste două săptămâni, fetița urma să împlinească doi ani. După această perioadă nu ne mai încadram la categoria de vârstă precizată în atestatul de adopție, în cererea noastră inițială. Ei bine, cam câtă baftă am avut pentru ca, într-un final, toate cele trei familii aflate înaintea noastră pe listă să o refuze (unii aveau propriul copil, altora nu le-a plăcut de ea, în fotografie sau după ce au cunoscut-o, doar fiindcă era tunsă zero, așa cum uneori sunt tunși copiii mici, vara), iar asistenții sociali să ne sune tot pe noi, chiar cu puțin timp înaintea expirării atestatului?! Și totuși, am fost cu adevărat binecuvântați. Am spus imediat: „Da! Vrem să o cunoaștem!” A doua zi am văzut-o pentru prima dată în casa asistentei maternale unde locuia de la opt luni. Ne-am îndrăgit reciproc, din primele clipe. M-a luat de mână cu mânuța ei mică și m-a dus în camera sa, să dansăm și să ne jucăm cu păpușa pe care i-am adus-o în dar. Și a fost numai un zâmbet, tot timpul vizitei. 

Sfântul Efrem ne-a ajutat și cu actele 

Am urmat întreaga procedură de potrivire cu vizite regulate, iar într-o lună și câteva zile o aveam deja la noi acasă. Am așteptat cu sufletul la gură până în luna martie a anului următor, când ea a devenit oficial fiica noastră! Tot Sfântul Efrem cel Nou ne-a ajutat și în acele momente: cunoscând termenii legali până la data la care judecătorul ne va încredința adopția, am cumpărat bilete de avion ca să ne vizităm finii în străinătate. Asta însemna ca până la data plecării trebuia să reușim să îi facem fetiței certificatul de naștere și pașaportul cu numele nostru. Dar pentru că autoritățile au greșit data ei de naștere, în documentul de încredințare a adopției, totul a fost iar la limită, noi fiind nevoiți să așteptăm corectarea greșelii. Ca prin minune însă, totul s-a rezolvat în timp util și așa am reușit să îi facem pașaportul chiar cu câteva zile înainte de plecare. De atunci nu încetăm a-i mulțumi Sfântului Efrem cel Nou pentru această minune de fată. Zâmbetul ei ne colorează viețiile! Este un copil inteligent și cu o dragoste nemăsurată față de noi și față de tot ce ne înconjoară. 

Sfântul Efrem mi-a găsit medicii potriviți 

Mai trebuie scris că au fost multe situații în care am simțit că Sfântul Efrem ne este alături în problemele de zi cu zi când, după un gând de rugăciune, am găsit rezolvări la care nu ne-am fi gândit. Spre exemplu, anul acesta am fost cu fetița noastră în Grecia, acasă la Sfântul Efrem, așa cum i-am promis în rugăciunile noastre. În noaptea dinaintea plecării spre Nea Makri, l-am visat pe Sfântul Efrem că era în camera în care eram cazați și m-am speriat zărindu-i silueta, însă el mi-a luat mâinile si mi le-a pus pe fața lui atingându-i barba pentru a-mi confirma prezența sa. Ajunși la mănăstirea sa din Nea Makri, i-am mulțumit pentru tot ajutorul dat și l-am rugat să rezolve cumva problemele respiratorii ale fetiței. Copila respira pe gură, era mereu înfundată, sforăia și niciun tratament medical nu avea efect... La nouă zile de la întoarcere, am scăpat de problemele respiratorii, pe cale medicală, dar tot cu ajutorul Sfântului. Medicul orl-ist ne-a sfătuit să îi scoatem polipii, recomandându-ne pentru intervenție un medic destul de ocupat, care ne putea primi la un consult abia după două luni. Însă fetița respira atât de greu, încât noi nu aveam cum să așteptăm atât de mult. Din nou i-am cerut Sfântului Efrem ajutorul și el ne-a scos în cale pe cineva care ne-a sprijinit să ajungem la respectivul medic, în doar trei zile. Mai mult decât atât, doctorul a consultat-o și a operat-o în aceeași zi, iar seara ne-am putut întoarce cu toții acasă. 

Mereu prezent în micile întâmplări cotidiene 

De-a lungul timpului au existat mai multe clipe în care i-am cerut ajutorul Sfântului Efrem cel Nou atât eu, cât și soțul meu. Unele întâmplări par "fleacuri" comparativ cu restul minunilor pe care le-am trăit. Dar ele arată grija pe care ne-o poartă Sfântul nostru drag. 

De pildă, la un moment dat eram în străinătate, la o piscină. Am plătit intrarea și fiecăruia ni s-a dat o cheie de la vestiar, cu mențiunea că dacă o vom pierde, va trebui să plătim o sumă semnificativă de bani. M-am schimbat, am facut duș și am plecat spre piscină. În scurt timp, am realizat că am pierdut cheia și m-am întors spre vestiar. Am refăcut complet traseul parcurs și am insistat inclusiv asupra zonei unde mă oprisem pentru câteva secunde, înainte de a ajunge la piscină. Nici urmă de cheie. M-am întors din nou și... pentru o clipă l-am rugat pe Sfântul Efrem să mă ajute să găsesc cheia. Aproape instantaneu cheia mi-a apărut în fața ochilor, exact în zona unde am căutat anterior, cu multă atenție, fără să observ nimic. Eram atât de uimită! 

În alte situații m-am rugat pentru cei dragi aflați în spital sau la diferite controale medicale, pentru care am așteptat cu inima strânsă primirea unui diagnostic și de fiecare dată am avut răspunsuri medicale favorabile, datorită mijlocirii Sfântului Efrem. 

Îți mulțumim, Sfinte Efrem cel Nou, că ești prezent în viețile noastre! 

C.P., Sibiu (iulie 2017)