duminică, 24 februarie 2019

Sfântul Efrem, o prezență discretă dar nelipsită din viața noastră



Pe  Sfântul Efrem l-am întâlnit prima oară în 2012, când părinții mei au plecat într-un pelerinaj în Grecia. Sfântul m-a vegheat tot anul și m-a ajutat discret, chiar dacă eu nu i-am acordat importanța necesară. A fost anul în care am rămas însărcinată și anul în care, deși am avut o sarcină grea, cu risc de pierdere, am născut o fetiță sănătoasă. Abia un an mai târziu am început să citesc mai multe despre Sfânt și am realizat că mi-a fost aproape, în acea perioadă dificilă.
Tata l-a iubit mult pe Sfântul Efrem, iar Sfântul a venit degrabă la el
În anul 2015, tatăl meu, Dumitru a aflat că i-a revenit cancerul la prostată, de data aceasta cu metastaze osoase generalizate. Nu exista os în corpul lui măcinat de boală, care să nu poarte o tumoare, dar cel mai rău în acea perioadă îl dureau pieptul și spatele. Avea dureri crâncene dar, în ciuda suferinței, în fiecare zi citea rugăciunea pentru sănătate către Sfântul Efrem. Aveam o carte de la o prietenă, „Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor” care era nelipsită de pe noptiera lui. Pentru că tata îl iubea foarte mult pe acest Sfânt. În toată acea perioadă de cumplită suferință noaptea ținea aproape de el pe pernă și uneori chiar pe piept, trei iconițe cu Sfinții lui dragi: Sfântul Efrem, Sfântul Nectarie și Sfântul Ioan Rusul.
În seara de 4 mai 2016, când l-am văzut cum pătimește, i-am trimis un mesaj unui preot din Covasna care are evlavie la Sfântul Efrem cel Nou și l-am rugat să-l pomenească și pe tata la rugăciune, pe 5 mai, adică de ziua Sfântului. Nu ne așteptam însă ca părintele să facă un efort și să vină din proprie inițiativă la noi acasă, chiar a doua zi, mai ales că se afla la o distanță de peste două sute de kilometri depărtare. Ne-a sunat și ne-a spus că este pe drum spre noi. Cred că acela a fost modul prin care Sfântul Efrem și-a arătat dragostea față de tata... Părintele s-a rugat și i-a făcut tatălui o slujbă, punându-i pe piept o răcliță în care se afla o părticică din Sfintele Moaște ale Sfântului Efrem. Din acea zi, tata nu a mai simțit nicio durere în piept. Deși tot restul corpului îl durea îngrozitor, toată zona sternului, lângă inimă, unde au fost puse Sfintele Moaște, a fost protejată de orice alt chin. Tata a plecat la Domnul în același an, de Sfântul Nicolae.
Uneori, Sfântul Efrem se dezvăluie celui aflat în suferință
Sfântul Efrem lucrează mereu discret în viața noastră. Am o colegă al cărei tată este și el bolnav de cancer. Am fost împreună la un curs în Brașov și ne-am rugat amândouă, la o biserică. Fiica mea care are șase ani a simțit nevoia să-i trimită o mică încurajare celui aflat în suferință, așa că a cumpărat, din proprie inițiativă, special pentru cel bolnav, o icoană cu Sfântul Efrem cel Nou și i-a dăruit-o colegei mele. Ea mi-a povestit că deși tatăl ei nu este foarte aproape de biserică a primit icoana cu multă bucurie.
La câteva zile, tatăl colegei a primit chiar de la medicul oncolog care-l tratează, o icoană. Tot o icoană cu Sfântul Efrem cel Nou. Nu se întâmplă prea des ca un bolnav să primească daruri de la medicul său! Eu am văzut în această întâmplare un semn că Dumnezeu a auzit rugăciunea fiicei pentru părintele ei, iar Sfântul Efrem vrea să le fie aproape. Dumnezeu e bun și blând cu noi.
Georgiana Ciuta, București (februarie 2019)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu