Medicii nu au avut nici o explicație, dar noi am avut-o: Sfântul Efrem a mijlocit pentru dispariția leziunii cerebrale

În 2012, la 28 de ani, m-am trezit în fața unei lupte pe viață și pe moarte cu unul dintre cei mai de temut dușman al omului din secolul vitezei: cancerul. Nu știam nimic din ce înseamnă această luptă și, de cele mai multe ori, îmi închideam urechile când auzeam în jurul meu despre astfel de cazuri. 

În 2004, îl cunoscusem pe Sfântul Nectarie, când am vizitat întâmplător mănăstirea sa din insula Eghina. Am rămas cu acel loc în inimă pentru totdeauna. Am plecat cu sufletul liniștit și cu sticluțe pline cu mir făcător de minuni. 

Sfântul Nectarie mi-a „transmis” să-i cer ajutorul 

După ce am diagnosticată, Sfântul Nectarie a apărut în visul unei cunoștințe, care aflase de boala mea și i-a spus să îmi transmită să mă rog la el. Asta am făcut: m-am rugat neîncetat la Sfântul Nectarie, m-am uns cu mirul adus din Grecia cu opt ani în urmă și... am învins. 

Dar după patru ani de remisie totală și viață normală, m-am trezit într-o altă luptă necunoscută. Într-o dimineață, nu m-am mai putut deplasa cum trebuie, din cauza unui vertij extrem de agresiv. În urma unui RMN, rezultatul a arătat că am o leziune cerebrală de aproximativ șapte milimetri, în trunchiul cerebral. 

Medicii din Viena erau aproape siguri că am cancer la cerebel 

După două săptămâni de investigații făcute în spital și analize peste analize am fost nevoită să plec în Viena pentru a identifica exact cauza acestei leziuni și pentru a primi un diagnostic clar. Profesorul neurochirurg, șef de secție în renumitul spital AKH a studiat RMN-ul și a spus că, din experiența lui, era convins în proporție de nouăzeci la sută că este vorba de un gliom - o formă de cancer a țesutului cerebelului. M-au programat la un protocol tumoral ce includea un RMN performant, urmând să facem puncția pentru identificarea exactă a leziunii. 

După vestea copleșitoare am început să merg la Sfântul Maslu 

Ne-am întors acasă devastați. În urma tratamentului pe care îl făceam, vertijul nu mai era atât de pronunțat, așa că mă puteam deplasa unde aveam nevoie. Am hotărât să merg la slujba Sfântului Maslu, de la Mănăstirea Comana din Giurgiu (în prima vineri din fiecare lună în această mănăstire se face Sfântul Maslu la miezul nopții, iar la slujbă participă zece, cincisprezece preoți). 

La finalul slujbei, am intrat în magazinul mănăstirii și i-am spus mamei că aș vrea să-mi iau Acatistul Sfântului Efrem, căci am auzit că e grabnic ajutător și nu l-am citit niciodată. Zis și făcut! Am plecat cu Acatistul Sfântului Efrem, pe care l-am pus în portofel și acolo a rămas până mi-am amintit de el. 

Leziunea cerebrală s-a retras la jumătate 

A venit ziua în care trebuia să plecăm la Viena pentru RMN-ul performant și puncție. Ne-am urcat în avion și mi-am dat seama că nu mi-am luat nimic de citit, așa că mi-am amintit că am în portofel Acatistul Sfântului Efrem. L-am citit și l-am terminat înainte de a ateriza la Viena. 

Ajunși la clinică, am început protocolul, am intrat în aparatul RMN și m-am pregătit sufletește pentru o oră de stat „la scanat”. Pentru că sunt claustrofobă, mi-au pus o mască ce avea atașată o oglindă, pentru a vedea în afara aparatului. La un moment dat, am văzut agitație în cabinet și mai multe persoane care se uitau pe monitor, inclusiv soțul meu. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. 

Când am ieșit pe hol, l-am întrebat pe soțul meu ce s-a întâmplat. Mi-a explicat că nu găseau leziunea, dar să nu mă bucur, deoarece au identificat-o și e tot acolo. Când ne-am întâlnit cu medicul, acesta ne-a confirmat că leziunea s-a retras la jumătate și că acest lucru îi spune clar că nu e vorba de gliom și nici puncție nu mai pot face, pentru că o leziune cerebrală de patru milimetri e mult prea mică pentru a se efectua puncția. 

Enigma leziunii cerebrale 

Însă rămăsese enigma leziunii, ea era acolo și trebuia urmărită. Mi-au făcut o schemă de reducere a tratamentului pe care îl urmam, ca să vadă care e reacția leziunii după oprirea medicamentelor, urmând să întorc să repet RMN-ul după două luni. 

Am plecat în Grecia la sfinții mei dragi: Sfântul Nectarie și Sfântul Efrem 

Doctorii mi-au recomandat să am un program de viață normal și să încerc cât pot de mult să mă relaxez. Atunci am hotărât că vreau să merg la Sfântul Nectarie în Eghina, la locul meu de suflet, chiar pe 9 noiembrie, atunci când este prăznuit. Înainte cu două zile de a pleca în Grecia, printr-o conjunctură deloc întâmplătoare, am intrat în posesia cărții „Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor”, cu recomandarea de a o citi până ajung în Atena. 

Am citit cartea pe tot parcursul zborului către Atena, cu lacrimi în ochi. A fost primul moment în care am asociat rezultatul RMN-ului făcut la Viena cu cu Acatistul Sfântului Efrem, pe care-l citisem în avion cu câteva ore înainte. 

Am aterizat la Atena și primul nostru drum a fost la Nea Makri, la Sfântul Efrem. Deși nu știam cât de departe e de Atena - înțelesesem că nu e foarte departe, dar nu știam exact cum e drumul și cum o să ne descurcăm - am ajuns la destinație fără probleme. Am prins finalul slujbei de seară și am plecat de acolo binecuvântați de o măicuță bătrână, care parcă ne așteptase. 

Nu pot descrie pacea cu care am plecat de acolo și bucuria că am ajuns și am putut lua mir de la candela Sfântului Efrem. Am pierdut în schimb, feribotul către insula Eghina, însă Sfântul Efrem s-a ocupat de toate și nu am întâmpinat dificultăți. Am găsit cazare în portul Pireu, iar gazda din Eghina unde rezervasem cazare pentru acea noapte nu ne-a mai încasat banii pentru ziua pierdută. Am ajuns a doua zi în Eghina și am luat parte la procesiunea Sfântului Nectarie, locul nostru de suflet. 

M-am uns zilnic cu mirul adus din Grecia 

Ne-am întors acasă și așteptam să fim sunați de la Viena, pentru programarea celui de-al doilea RMN. Zi de zi, am folosit mirul adus din Grecia și mă ungeam la zona cerebrală cu el. În luna decembrie, aparatul trebuia să intre în mentenanță, așa că am fost nevoiți să amânăm investigația până în luna ianuarie. 

La început de an, am plecat să facem RMN-ul, iar surpriza a fost mare nu numai pentru noi, ci și pentru medici: leziunea a dispărut, total! Medicii nu au avut nici o explicație, dar noi am avut-o: Sfântul Efrem a mijlocit această minune. 

Mirela Caracoti, București (2018)