Atunci când lupți pentru viață, Dumnezeu te răsplătește din plin

Sfântul Nectarie

Totul a început cu o făgăduință făcută la racla cu moaștele Sfântului Nectarie, în primăvara anului 2012, în Eghina. Mulțumindu-i din inimă Sfântului Nectarie pentru tot ajutorul dat în timpul primei sarcini, i-am făgăduit că, dacă mă va ajuta să mai aduc pe lume un copilaș, acesta va fi încredințat lui, se va numi Nectarie sau Nectaria! 

Mormântul Sfântului Nectarie, Mănăstirea din Insula Eghina

În cele câteva ore petrecute la mănăstirea din Eghina, am simțit că am intrat cumva într-o comunicare cu Sfântul Nectarie, era ca și cum rugăciunea mea avea un interlocutor prezent lângă mine, deși nu-l vedeam, îi percepeam prezența și știam că mă aude. Și de atunci pot spune că mă aflu cu Sfântul Nectarie într-o continuă comunicare, pentru că este o prezență permanentă și constantă în viața familiei noastre, lucrarea lui cu noi, fiind una tainică și nespus de frumoasă! Cred că atunci, în Eghina m-am legat sufletește pentru totdeauna de Sfântul Nectarie! 

Bisericuța unde se află mormântul Sfântului Nectarie, Insula Eghina

Deși ani de-a rândul ne-am rugat și eu și soțul să mai aducem pe lume un copil, răspunsul la rugăciunile noastre tot întârzia să apară. Cumva ne pierdusem speranța că se va întâmpla, doctorul ne confirmase și el într-un fel, că sunt slabe șanse spre deloc, să mai pot rămâne însărcinată, având în vedere situația medicală clară în care mă aflam.

“Sfinte, acest copilaș este al tău!” 

Însă minunea ca eu să rămân însărcinată a doua oară s-a produs: la sfârșitul lunii februarie 2016 am aflat că sunt însărcinată. Imediat am luat icoana Sfântului Nectarie în brațe și i-am spus: “Sfinte, acest copilaș este al tău!” Problemele au apărut de la început, din primele săptămâni de sarcină, vezicula vitelină a embrionului era mult mărită, iar sacul gestational era mai mic decât embrionul. La fiecare control medical pe care îl făceam, primeam alte vești proaste, fătul avea restricții de creștere intrauterine severe, lichidul amniotic era într-o cantitate mult redusă (oligoamnios), fluxurile uterine erau mult crescute, cordonul ombilical al copilului era cu arteră unică, în loc de două, cum ar fi fost normal. În plus, copilașul nu avea loc să se dezvolte în tot uterul care este bicorn, el a crescut doar într-o cavitate a uterului. 

Toată sarcina a fost o luptă contracronometru pentru viață 

Deși mi se sugerase în mai multe rânduri, în cadrul clinicii medicale în care îmi făceam controalele să avortez copilul, am respins din start acestă propunere. Am semnat că refuz testele de genetică, doctorul avertizându-mă că s-ar putea să ajung să țin în brațe un copil cu severe malformații congenitale având în vedere modul în care evolua sarcina. La un moment dat, doctorul mi-a spus că înțelege că nu vreau să fac avort, dar măcar să fac testele de genetică pentru a mă pregăti psihic că voi avea un copil cu probleme. 

Am refuzat să fac investigațiile de genetică sugerate, făceam doar controalele medicale, ecografiile, care ajunseseră să fie săptămânale. Eram tot timpul pusă în alertă de către medic să fiu foarte atentă la mișcările copilului, iar dacă cumva simt că nu mai mișcă să merg de urgență la spital pentru a o scoate (știam deja că vom avea o fetiță). 

Toată această perioadă extrem de grea atât pentru mine cât și pentru soțul meu am petrecut-o mult timp în rugăciune, mergeam foarte des la Mănăstirea Radu Vodă și mă rugam plângând la racla cu moaștele Sfântului Nectarie, la moaștele Sfântului Efrem cel Nou, la icoana Maicii Domnului, să-mi salveze copilașul din pântec. Toată sarcina am simțit ocrotirea Sfinților la care ne rugam neîncetat. 

Sfântul Efrem mi s-a arătat de trei ori în vis, în timpul sarcinii 

Mărturisesc cu bucurie că Sfântul Efrem cel Nou mi s-a arătat de trei ori în vis în timpul sarcinii. Prima dată mi s-a arătat în chip de doctor, într-un spital. A fost un pic ciudat, pentru că în visul meu, cei din jur vedeau un doctor, însă eu îl vedeam pe Sfântul Efrem și le spuneam celor din jur: “Ce doctor vedeți, nu vedeți că este Sfântul Efrem, este Sfântul Efrem ca în icoană!” 

Sfântul Efrem cel Nou

M-am încredințat “doctorului Efrem” 

La o săptămână de la acest vis, la controlul medical, am trecut parcă prin punctul culminant al sarcinii mele, când doctorul mi-a spus că în mod cert copilul se va opri din evoluție pentru că nu are cum să trăiască în burta mea și că-i pare rău pentru situația asta. Eu și soțul meu am rămas înmărmuriți. Am plecat plângând de la doctor, dărâmați și devastați. Însă în mașină în drum spre casă, mi-am amintit de visul avut cu o săptămână în urmă, când Sfântul Efrem era doctor într-un spital. Atunci a fost momentul de ridicare din toată durerea, din suferința în care mă aflam, dându-mi seama că trebuie să mă încredințez DOCTORULUI EFREM și niciunui alt doctor din jurul meu. Și dintr-un om dărâmat de durere, de suferință, de fel și fel de gânduri legate de ce va fi, cum va fi… am devenit un om puternic. 

Nu mai așteptam moartea copilului meu, ci minunea salvării lui 

De atunci, eu și soțul meu am început să facem zilnic, împreună, Paraclisul Sfântului Efrem, am recitit cărțile cu minunile făcute de Sfântul Efrem în viețile oamenilor care i-au cerut ajutorul. De atunci am început să mă încredințez cu totul și cu adevărat lui Dumnezeu. Nu mai plângeam, nu mai așteptam moartea copilului din pântecul meu, așa cum mă pregătea doctorul, ci așteptam minunea ca pruncul meu sa fie salvat. Bunul Dumnezeu prin Maica Domnului, prin Sfinții Lui mi-a dat o putere de neimaginat. 

Toată sarcina “medicament” mi-a fost Sfânta Împărtășanie 

Mărturisesc, de asemenea, că în cele 32 de săptămâni de sarcină m-am spovedit și împărtășit săptămânal. Cu ajutorul părintelui duhovnic am ajuns să-mi asum toată situația în care mă aflam. Să înțeleg că asta este voia lui Dumnezeu cu mine și că totul se întâmplă pentru că Dumnezeu mă iubește. În perioada aceasta am înțeles cu adevărat că Dumnezeu este iubire, și atunci când simți cu adevărat iubirea lui Dumnezeu, nimic din ceea ce este greu în viața ta nu te dărâmă. 

A doua oară l-am visat pe Sfântul Efrem pe o colină, ținea în mâini racla cu sfintele sale moaște și m-a binecuvântat. Din cărțile citite cu minunile făcute de Sfântul Efrem în viețile oamenilor, aflasem că Maica Macaria, stareța Mănăstirii Sfântului Efrem din Nea Makri, obișnuia să binecuvânteze oamenii care veneau în mănăstire, bolnavi sau aflați în diferite nevoi îi închina cu racla în care se aflau moaștele Sfântului Efrem. Și ca urmare a ceea ce citisem aveam și eu dorința asta să fiu binecuvântată cu moaștele Sfântului Efrem. În sinea mea mă gândeam că voi îndrăzni să rog un preot de la Mănăstirea Radu Vodă să mă binecuvânteze cu racla Sfântului Efrem. Însă Sfântul Efrem cel Nou, cel grabnic ajutător, a răspuns atât de repede și de frumos dorinței mele, venind în vis și binecuvântându-mă el însuși. 

 “Sfinte, oare vrei sa nasc mai devreme de termen?” 

A treia oară Sfântul Efrem mi s-a arătat în vis mergând pe apă, cu două săptămâni înainte să nasc. M-am trezit din vis si i-am spus Sfântului: “Sfinte, oare vrei sa nasc mai devreme de termen?” Cumva am simțit că Sfântul mă pregătește, că voi naște mai devreme, îmi strecurase în minte gândul acesta. Și așa a fost. 

La 31 de săptămâni m-am internat în spital cu sângerare. Doamnele asistente care m-au întâmpinat la intrarea în rezerva, văzându-mă speriată, mi-au spus: “la noi se rezolvă orice problemă”, însă niciodată aceste vorbe nu mi s-au părut mai goale de conținut ca atunci și acolo - au spus-o clar pentru încurajarea mea, însă nu au avut acest efect. 

După ce am fost ajutată să mă așez în pat, am văzut deasupra patului meu o icoană mare cu Sfântul Nectarie. Atunci am spus: “Sfinte, ești aici!” Acela a fost momentul când teama și grija de care eram cuprinsă au dispărut pur și simplu. Iar problemele mele le-am lăsat în grija Sfântului Nectarie! 

Nectaria Maria a venit pe lume cu un scor Apgar 2 

Nectaria Maria a venit pe lume pe 4 septembrie 2016, la 32 de săptămâni, având o greutate de 1.200 de grame, 37 de centimetri și un Apgar de doi, cinci, apoi șapte, și într-un final opt, nota opt obținându-se după douăzeci de minute de resuscitare. A venit pe lume într-o stare foarte gravă, are un bilet de externare din spital pe care citindu-l realizezi că acest copil trăiește printr-o minune Dumnezeiască certă, neîndoielnică. 

La douăsprezece ore după ce am născut a venit în rezerva mea doctorița neonatolog care mi-a spus că fetița mea se află într-un echilibru foarte fragil și că în neonatologie lucrurile negative se întâmplă mult mai repede decât lucrurile pozitive. Doctorița încerca să mă pregătească pentru ce este mai rău. Dar nimic din ceea ce îmi auzeau urechile nu mă speria, nu am fost deloc afectată de spusele el. Pentru mine era totul foarte clar, dacă Nectaria Maria s-a născut, înseamnă că va trăi. 

La trei zile după ce am născut, aceeași doctoriță neonatolog a intrat în camera mea extrem de veselă, spunându-mi că fetița a făcut un mare pas, s-a desprins de aparate, respiră singură și a fost mutată de pe măsuța de terapie intensivă, în incubator. Nectaria Maria a stat în incubator șase săptămâni. O vizitam de două ori pe zi, dimineata și seara, când îi lăsam și lapte. Am ținut-o în brațe pentru prima data la o lună și jumătate după ce am născut-o. Momentul a fost unic. Asteptasem atât de mult să o țin în brațe, să o strâng la pieptul meu! O vedeam zilnic, dar nu puteam decât să o mângâi câteva secunde. 

Acum ea are doi ani și cinci luni și este o fetiță sănătoasă, veselă, extrem de dulce și scumpă și mai presus de toate, foarte iubită. Misiunea ei este foarte clară…. aceea de a bucura viețile celor din jurul ei. Ea e mărturia vie, că atunci când luptăm pentru viață, și nu renunțăm la copiii noștri din pântec, Dumnezeu ne răsplătește din plin! 

Alina Oancea, București (februarie 2019)