marți, 19 februarie 2019

Sfântul Efrem m-a ajutat să mă operez la șold și să-mi recapăt sănătatea


Maria Roman, după operația de îndepărtare a protezei rupte, 2015
Mă numesc Maria Roman, am 36 de ani și locuiesc într-un sat din județul Iași. De douăzeci de ani sunt bolnavă, având un diagnostic grav: scleroză multiplă. De la tratamentul prelungit cu cortizon am făcut o necroză aseptică la capul femural stâng. S-a intervenit chirurgical în anul 2005 și mi-a fost pusă o proteză de șold. 

Cinci ani de zile am așteptat să fiu operată la șold 

După cinci ani proteza mi s-a rupt și atunci a început chinul. Singurul doctor din Iași care face astfel de intervenții complicate nu a vrut să mă opereze. Mă punea mereu pe o listă de așteptare, dar la fiecare control nu făcea altceva decât să mă refuze. Au fost cinci ani de cumplită așteptare. Numai în anul 2014 m-a amânat de patru ori. Aveam dureri groaznice, nu puteam să merg, nu-mi puteam ține copilul în brațe, stăteam numai în pat, plângeam și făcusem o depresie puternică. Nu credeam că voi mai putea fi om normal vreodată. Și, deși mi-e rușine să recunosc aveam și gânduri negre. 

Ca să pot merge din nou aveam nevoie și de transplant de os 

Noi suntem oameni simpli. Situația financiară a familiei mele este modestă. Eu nu pot să lucrez din cauza afecțiunilor pe care le am, doar soțul meu muncește, pe un salariu minim și face naveta săptămânal. Eu aveam nevoie de o operație mai complicată, nu doar de o proteză de șold, ci și de o adiție de os. O astfel de intervenție se face doar în trei spitale din țară. Cel din Iași, unde am fost amânată în mod repetat și alte două din București. Peste tot există liste lungi de așteptare pentru pacienți și numai proteza de care aveam nevoie costa în jur de opt mii de euro. 

Eram disperată, dar Dumnezeu mi-a scos în cale un om, o doamnă care s-a implicat foarte mult în povestea mea. Inițial a găsit în București un medic, doctorul Vlad Predescu care a curățat toată zona șoldului și a scos proteza ruptă. Infecția era foarte mare și mi s-a pus acolo, provizoriu, un ciment. Doctorul mi-a spus că dacă mai întârziam două săptămâni aș fi făcut septicemie. Operația s-a făcut într-o clinică privată, iar medicul m-a ajutat și nu a luat niciun onorariu. Intervenția a fost salvatoare, dar problema de fond nu era rezolvată. 

Apoi doamna respectivă a reușit să mă programeze pentru un control la Spitalul Colentina din Capitală (unde se putea face și adiție de os). Acolo m-a consultat chiar șefa Secției de Ortopedie, medicul Rodica Marinescu, un doctor extraordinar, cum rar am văzut. Dânsa mi-a spus să am răbdare. 

Femeia care m-a ajutat să ajung la cei doi medici din București mi-a dăruit și o carte: “Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor”. 


De îndată ce am început să o citesc l-am îndrăgit pe acest Sfânt care a făcut atâtea minuni și am început să mă rog lui, din toată inima. Cartea era un balsam pentru mine și citeam foarte des, Acatistul Sfântului. Am avut multe zile și multe nopți în care m-am rugat. Le-am pierdut șirul! Am suferit mult și mi-am pus toată speranța în ajutorul Sfântului Efrem. Simțeam că e salvarea mea! Credeam și cred cu toată ființa mea în minunile lui. Duhovnicul meu care venea des să mă spovedească m-a încurajat să-mi pun nădejdea în Dumnezeu și în Sfântul Efrem.

După ce l-am visat pe Sfântul Efrem am prins puteri 

Într-o noapte l-am visat. Eram într-o biserică unde se aflau nouă preoți, iar unul dintre ei mi-a spus să merg să mă închin în partea stângă a bisericii. Acolo se afla Sfântul Efrem cel Nou. Părea că nu sunt într-un vis, ci că totul e real. Deși era așezat într-o raclă, mi s-a părut că Sfântul este viu și m-am închinat la el. Mi-a spus că ar vrea să-l aduc și pe băiatul meu, ca să se închine și el. 


M-am rugat la Sfântul Efrem cu tot sufletul 

La trei luni de la acest vis, Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat în mod neașteptat. Trecuseră mulți ani de suferință și așteptare. Sfântul Efrem s-a milostivit însă de mine! Așadar, după visul acela, am fost sunată de doamna doctor Marinescu de la Spitalul Colentina care m-a anunțat că mă poate opera. Au fost două intervenții chirurgicale, la distanță de o lună. Prima, pe 26 octombrie 2016, chiar în ziua Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, a doua în noiembrie. Mi s-a făcut transplant de os și mi-a fost pusă o proteză nouă. Ambele operații au fost un succes. Eu mă simt foarte bine acum. Șoldul nu mă mai doare deloc, sunt capabilă să merg din nou și mi-am recăpat parcă viața înapoi. 

Slavă lui Dumnezeu care m-a ajutat să-mi redobândesc sănătatea, pentru rugăciunile Sfântului Efrem cel Nou! 

Maria Roman, Iași (februarie 2019)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu