Drumul lung al cancerului mi-a arătat că Dumnezeu mă iubește

www.manastirearaduvoda.ro

În martie 2018, am primit un diagnostic crunt: cancer. Aveam treizeci și șapte de ani. De atunci, viața mea s-a schimbat. Acum pot să spun că s-a schimbat în bine, dar câteva luni după ce am aflat vestea, am fost convinsă că o să mor. Am doi copii de crescut și nu puteam să accept gândul că vor crește fără mine. 

Totul a decurs cu mare dificultate până am aflat cu exactitate diagnosticul și cred că poate nu aș fi aflat nici până acum care este boala care-mi macină trupul, dacă nu mă apropiam de Dumnezeu, de Maica Domnului și de Sfinții Lui minunați. 

Sufăr de o boală extrem de rară - sunt unicul caz din România 

De mai bine de șase ani, mergeam periodic la medic, cu o anumită problemă de sănătate, dar de fiecare dată eram asigurată că nu este ceva grav. În niciun caz nu e cancer. Mai ales că făcusem și o biopsie. Mă consideram un om credincios, cu frica lui Dumnezeu, chiar dacă nu mergeam duminică de duminică, la biserică. Îmi propuneam să schimb asta, să merg mai des. 

Fiind asistentă medicală, încercam să-mi iau măsuri de prevenție ca să nu mă îmbolnăvesc și credeam că le am pe toate sub control. 

În decembrie 2017, am hotărât însă, chiar în ciuda opiniei medicului dermatolog care-mi spunea să stau liniștită, să mai fac încă o biopsie în zona în care aveam anumite probleme. Am primit rezultatul după trei luni, dar era neconcludent. Am dus analiza recoltată și la spitalul unde lucrez pentru a doua opinie - rezultatul a declanșat haosul în viața mea: aveam boala Paget extramamară. 

Nici nu auzisem de așa ceva! Am fost îndrumată să iau piesa de biopsie pe care o făcusem cu patru ani în urmă și așa am aflat că existau celule tumorale încă de atunci dar, fiind o boală atât de rară, medicul care a lucrat biopsia nu a știut să dea un diagnostic corect. Am început să mă informez și am descoperit că sufeream de o formă foarte rară de cancer, cu doar câteva sute de cazuri în lume. Este o boală malignă, cu evoluție lentă la nivelul pielii, specifică persoanelor care au peste șaizeci de ani. Nediagnosticată la timp, dă metastaze în ganglioni. 

Citind aceste lucruri, am fost convinsă că am metastaze ganglionare, deoarece știam de când și cum a început totul. Practic, aveam boala încă de când l-am născut pe cel de-al doilea copil, doar că nu am descoperit acest lucru. 

Boala m-a întors cu fața spre Dumnezeu, spre Maica Domnului și spre Sfinți 

www.manastirearaduvoda.ro

A început o luptă foarte grea, am plâns mult, nu dormeam, nu mâncam, dar mă străduiam să nu simtă copiii mei, nimic. M-am întors spre Dumnezeu, spre Maica Domnului și spre Sfinți, pentru că am simțit că doar de acolo poate veni ajutorul meu. Liniștea am găsit-o greu, dar am găsit-o în biserică, cu ajutorul părintelui duhovnic și cu multă rugăciune. Am mers aproape în fiecare zi la biserică și m-am rugat. 

www.manastirearaduvoda.ro

La Mănăstirea Radu Vodă, l-am descoperit pe Sfântul Efrem cel Nou, de care nu auzisem foarte multe, iar de atunci am început să citesc Acatistul său în fiecare zi și încerc să ajung măcar o dată pe săptămână la racla cu Sfintele sale Moaște. 

Rugăciunile m-au ridicat de jos 

M-am rugat foarte des Domnului Iisus Hristos, Maicii Domnului (am descoperit icoana ei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Mihai Vodă), Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Luca al Crimeei, Sfântului Pantelimon, Sfântului Antonie cel Mare, Sfintei Ecaterina și Sfântului Nicolae. Când prind puțin timp, citesc rugăciuni - ele m-au ridicat de la pământ și mi-au alungat gândurile negre. 

Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea

Sunt cea mai tânără pacientă din lume, cu această boală 

Deși am aflat diagnosticul, fiind o boală extrem de rară, medicii nu știau multe despre ea. Așa am descoperit că sunt singurul caz din România și, probabil, cea mai tânără persoană cu această boală din lume. Am aflat acest lucru dintr-un grup de sprijin moral internațional, în care sunt peste trei sute de pacienți, majoritatea mult mai în vârstă decât mine. Am mers la mulți medici, cei mai buni din București în oncologie, ginecologie, dermatologie și chirurgie plastică, deoarece boala este la limita dintre cele patru specialități. Am cerut și sfatul câtorva nume mari în oncologie pe plan european, plus o opinie din Turcia. 

Cu ajutor de Sus am găsit un medic care m-a operat 

Niciun doctor nu mai avusese nici măcar un caz de acest fel. După multe drumuri, lupte cu mine și cu sistemul sanitar, am ajuns la concluzia că trebuie să operez leziunea primară. Era greu să găsesc pe cineva, fiind o operație delicată. M-am rugat mult la Mănăstirea Radu Vodă, la Sfântul Efrem, la Sfântul Nectarie și la Maica Domnului, ca să găsesc un medic care să mă ajute. M-am operat la un renumit profesor în Chirurgie Plastică, anul trecut, chiar în Săptămâna Patimilor. 

Operația a fost reușită, tumora a fost scoasă, dar ganglionii nu au fost extirpați, pentru că nu s-a considerat necesar. Am stat în spital două săptămâni – rugăciunea și gândul la copilașii mei, care rămăseseră cu soțul acasă, m-au ajutat să trec peste toate. 

Dumnezeu m-a luminat să scot ganglionii, deși medicii au spus că nu este nevoie; ulterior s-a dovedit că aveau metastaze 

Părerile medicilor erau foarte diferite: câțiva oncologi spuneau să încep chimioterapia și radioterapia, alții susțineau că nu există nicio dovadă că funcionează chimioterapia. Eu nu știam ce cale să aleg, dar Dumnezeu nu m-a lăsat, așa că am hotărât să găsesc pe cineva care să îmi facă o biopsie a ganglionilor inghinali, chiar dacă inițial mi s-a spus că nu este necesar. 

În iunie, am scos patru ganglioni inghinali și toți patru erau cu metastaze. Recomandarea era de limfadenectomie, adică excizie pelvină bilaterală până la ganglionii iliaci, apoi radioterapie și chimioterapie. Operația este una foarte grea, făcută de puțini medici – are riscuri mari și efecte secundare multiple. 

Am avut iar o cădere psihică. Mă simțeam hărțuită efectiv de medicii care îmi propuneau tot felul de cure de chimioterapie, operație, radioterapie, în contrast cu cei care spuneau că ar trebui doar operație, cu toate efectele ei. Toate aceste păreri contradictorii și nevoia de-a alege într-o direcție s-au alta, m-au consumat foarte mult. Dar mi-am intensificat drumurile la biserică și am mers la multe slujbe de Sfânt Maslu. 

Am completat investigațiile, iar scanarea PET-CT care se face pentru depistarea tuturor celulelor cancerose din organism a arătat în iulie, că mai sunt și alți ganglioni care pot fi cu metastaze, în afară de cei patru pe care i-am scos. M-am rugat să găsesc calea cea mai bună de tratament Am hotărât, dintre soluțiile care mi se oferiseră, să încep hormonoterapia. Cel mai greu a fost să aleg calea corectă de tratament, dar tot ce mi s-a întâmplat m-a făcut să cred că pur și simplu am fost îndrumată în această direcție, că rugăciunile către Bunul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfântul Efrem, Sfântul Nectarie și toți ceilalți Sfinți și-au găsit un răspuns. 

Semnele primite au venit sub diferite forme: ajutorul dat de un medic, chiar după ce alt doctor mi-a închis ușa, sentimentul că trebuie să fac un anumit lucru, asupra căruia m-am îndoit inițial, primirea aprobării pentru investigația de la PET-CT, care ar fi costat altfel, cinci mii de lei, dacă nu ar fi fost decontată de către Casa de Asigurări. 

Medicii din Italia mi-au confirmat că sunt pe drumul cel bun 

Am reușit să ajung și la un Institut Oncologic din Milano și medicii de acolo mi-au confirmat că alesesem calea bună. Și mi-au recomandat să fac un nou RMN și o nouă investigație imagistică după trei luni de tratament hormonal, ca să vedem dacă medicamentele au avut efect. 

De ce spun eu că Dumnezeu mă iubește? 

Acum, la un an de la diagnosticare, pot spune cu mână pe inimă că Dumnezeu mă iubește. De ce? 

Pentru că în data de 14 februarie 2019, ziua în care aniversam cinsprezece ani de căsătorie, rezultatul PET-CT a arătat că ganglionii mei nu mai sunt activi din punct de vedere metabolic, adică nu mai au niciun semn de metastazare. 

Pentru că m-a ferit să fac chimioterapie și radioterapie atunci când nu trebuia să le fac, m-a salvat de la o operație foarte grea și mi-a arătat drumul spre vindecare. 

Pentru că mă iubește atât de mult încât, atunci când rătăceam în lumea asta mare și mă îndepărtam de drumul mântuirii, m-a chemat la El. Chiar dacă m-a chemat prin boală, mi-a arătat că nu vrea să mă piardă. Acum nu mai văd boala aceasta ca pe o pedeapsă, ci ca pe o binecuvântare! 

Rugăciunea stăruitoare face mult. Îi mulțumesc Domnului, Maicii Sale Preacurate, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Antonie cel Mare și tuturor Sfinților la care am înălțat rugăciuni, pentru minunea făcută cu mine. Este un drum lung cel al cancerului, dar Dumnezeu nu ne lasă dacă ne întoarcem sufletul spre Cer! Nădăjduiesc că voi învinge boala, pentru a fi alături de copiii mei! 

Alexandra, București (februarie 2019)