M-am rugat la Sfântul Efrem să rămân însărcinată după ce am primit cartea „Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor”, apărută în anul 2016. Am citit mărturiile din această carte, Acatistul Sfântului și rugăciunea celor care doresc să aibă copii. Aceste mărturii și rugăciuni au oferit un echilibru dorinței mele: pe de o parte, am putut avea îndrăzneala să cer și eu un lucru atât de mare, pe de altă parte am dobândit smerenia de a accepta situația în care Dumnezeu nu mi-ar fi dăruit acest lucru.
Întrucât minunile Sfântului Efrem vorbesc simplu și deschis oricărui om și îl pot face să creadă că există speranță și pentru el, în orice situație s-ar afla, m-am simțit încurajată să-mi exprim dorința, în ciuda faptului că porneam pe acest drum în niște circumstanțe destul de dificile.
În câteva luni am primit vestea mult așteptată
Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat după doar câteva luni, că aștept un copil. Sarcina mea a fost de la început plină de riscuri, iar faptul că am început să am tensiune mare în a doua jumătate a sarcinii s-a dovedit a fi cel mai periculos. Acest factor de risc mi-a produs multă neliniște și multă frică, sentimente care creșteau la fiecare control medical, mai ales când vedeam groaza de pe fețele doctorilor. Eram suspectă de preeclampsie, o afecțiune care atunci când se declanșează pune în pericol atât viața mamei, cât și pe cea a pruncului.
Totuși, pentru nu aveam niciun alt simptom, iar toate analizele legate de acest diagnostic au ieșit bune în mod repetat nu am primit diagnosticul de preeclampsie în timpul sarcinii. În lunile de dinainte de termen, numai Dumnezeu și Sfinții Săi, împreună cu Maica Domnului, au putut să mă ajute să lupt cu stările de anxietate și să-mi ofere, spre sfârșitul sarcinii, un doctor care a reușit să mă liniștească și să mă asigure că, aflându-mă în mâinile sale, totul va fi bine.
Un semnal de alarmă: nu am mai simțit bebelușul
Într-o zi, cu două săptămâni înainte de data la care așteptam să nasc, am constatat că bebelușul nu mai mișca. Îngrijorată, m-am dus la doctor. Acesta, deși a detectat bătăile inimii copilului, m-a trimis la spital pentru analize mai detaliate, spunându-mi că în funcție de rezultatele analizelor, s-ar putea să mi se facă operația de cezariană chiar în ziua aceea.
Pe drum către spital, am apucat să o sun pe mama, în România, și să o rog să se roage pentru noi. I-am dat numele Sfântului Efrem și ale altor Sfinți la care mă rugasem în timpul sarcinii, iar ea a aprins imediat candela și a chemat Sfinții în ajutor.
Înainte să nasc mi-am pierdut cunoștința și am făcut convulsii
După câteva ore de investigații, doctorii au concluzionat că bebelușul se afla în pericol și au decis să mă opereze. În timp ce mă pregăteau de operație, tensiunea a început să-mi crească tot mai mult, iar bătăile inimii bebelușului meu au devenit tot mai rare. Nu pot exprima ce groază m-a cuprins când am văzut figurile îngrijorate și dintr-odată foarte grăbite ale asistentelor care mi-au spus: „Respiră, pentru fiul tău!” La un moment dat, doctorul meu a intrat în salon să mă anunțe că a sosit la timp, că-mi va face operația chiar el și a început să mă încurajeze. Însă, în minutele următoare, în drum spre sala de operație, mi-am pierdut cunoștința și am început să fac convulsii.
Când s-a născut, copilului nu-i bătea inima, nu respira iar plămânii îi erau inundați de sânge
M-am trezit după câteva ore și am aflat că am intrat în „eclampsie”, că mi s-a făcut anestezie generală, că doctorul meu a reușit să scoată bebelușul afară, în doar un minut de la prima incizie, iar copilul era la Terapie Intensivă. Mai târziu am aflat că pruncul nu a respirat la naștere, nu-i bătea inima, avea hemoragie pulmonară, a făcut convulsii, sângele nu i se coagula și a avut nevoie de transfuzii. Cordonul ombilical era înfășurat de două ori în jurul gâtului. A fost resuscitat de medici.
Spre Slava lui Dumnezeu, eforturile de reanimare ale personalului medical au avut succes și bebelușul meu a fost imediat supus unui proces de răcire, pentru a-i ajuta creierul să se refacă după traumele suferite. În aceste condiții, nu am avut voie să-l văd decât după două zile de la naștere, eu aflându-mă de asemenea la Terapie Intensivă.
În spital m-am liniștit ascultând acatiste și rugăciuni
În această stare de așteptare, conectată la aparate și perfuzii, nu am putut face mare lucru. Prima noapte a fost ceva între vis și realitate, dar a doua zi, venindu-mi în fire, mi-am amintit că aveam telefonul cu mine și că în telefon aveam câteva Acatiste, în format audio, printre care cel al Sfântului Efrem, dar și ale altor Sfinți la care mă rugasem în timpul sarcinii. Am dat “play” la Acatistele acelea și așa, ascultându-le mi-am făcut curaj și am căpătat încredere că Sfinții erau acolo și lucrau spre vindecare, reușind să trec ziua și noaptea întunecată și foarte lungă, dinaintea dimineții în care am putut să-l văd pe fiul meu.
Eu am fost externată, copilul a rămas în spital
După patru zile de la naștere, eu am fost externată din spital, așa cum este procedura aici. Bebelușul meu a rămas internat încă trei săptămâni, timp în care eu și soțul meu l-am vizitat zi de zi. După zece zile de la naștere, i s-a făcut o investigație la creier pentru a determina cât de grave au fost leziunile suferite. Când medicul a văzut imaginile de la această investigație, a ezitat să ne spună rezultatele imediat, pentru că nu putea să creadă ce vedea și dorea să se consulte cu alți medici înainte de a ne da speranțe. Rezultatul arăta că leziunile pe creier au fost minore, contrar tuturor așteptărilor doctorilor.
Încetul cu încetul, bebelușul meu s-a simțit din ce în ce mai bine și a fost treptat deconectat de la multele aparate cu care era ajutat sau monitorizat. Într-un final i-a mai rămas tubul care-l ajuta să se hrănească, deoarece nu reușea foarte bine să se mănânce singur, aspect ce-i îngrijora pe medici. Spre Slava lui Dumnezeu, am eliminat folosirea acelui tub la o săptămână după ce l-am luat acasă, căci el a reușit să se hrănească din ce în ce mai bine.
„Cred că bebelușul tău este un miracol!”
Astăzi copilul meu are un an și jumătate. Este un băiețel plin de energie, cu simțul umorului, iubește cărțile, jocurile, muzica și oamenii, inclusiv pe medicul său pediatru, care până în ziua de azi este uluit de diferența dintre diagnosticele lui de la naștere și băiatul sănătos și vesel din ziua de azi. De asemenea, specialista în domeniul dezvoltării copilului care vine să-l vadă din când în când pentru a-i monitoriza dezvoltarea (și ale cărei rapoarte sunt mereu pozitive), mi-a spus: „Cred că bebelușul tău este un miracol!”
Sfântul Efrem mi-a fost aproape atunci „când grele încercări și teamă m-au cuprins”
Îi mulțumesc din suflet Sfântului Efrem cel Nou care ne-a ajutat să concepem acest copil, m-a ajutat să duc cu bine o sarcină extrem de riscantă, să lupt cu anxietatea dinaintea nașterii și să o înving pe cea de după venirea lui pe lume, chiar și atunci „când grele încercări și teamă m-au cuprins”, m-a ajutat să fac față întâlnirilor cu doctorii copilului meu, să trec cu bine testele la care am fost supusă înainte de a-l putea lua acasă și să fac față tuturor încercărilor care au urmat.
Sunt convinsă că fiecare rugăciune pe care am spus-o cu credință a contat. Și ne-au fost de mare ajutor și rugăciunile oamenilor care ne-au purtat în gândurile lor. Să ne rugăm în continuare Sfântului Efrem, acestui Sfânt bun și generos și să-i mulțumim întotdeauna pentru ajutorul său grabnic!
Florentina, SUA (februarie 2019)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu