Efremia Anastasia, minunea născută la 28 de săptămâni (mărturia tatălui)

sursa foto: mediafax.ro

În completarea mărturiei soției mele, aș vrea să adaug câteva întâmplări. La aproximativ șapte zile după ce a născut, soția mea a avut o cădere puternică. Era dezorientată, cu moralul la pământ, fără vlagă, fără speranța că fetița noastră, Efremia Anastasia care s-a născut pe neașteptate, la 28 de săptămâni, o să fie bine. Cum stăteam noi necăjiți pe holul spitalului, deoarece fetița nu era bine deloc (avea o infecție, hemoragie la cap, probleme respiratorii) soția mea a zis să ieșim puțin afară. În timp ce coboram scările, ne-am întâlnit cu un preot care urca la soția sa ce născuse. Din obișnuință, soția mea i-a cerut binecuvântare, cu ochii plini de lacrimi. Preotul a întreabat-o de ce plânge și ea i-a că a născut prematur și fetița noastră este în stare gravă. Preotul, despre care am aflat ulterior că-l cheamă Sorin și este din Arad a întrebat-o cum o cheamă pe fetiță, iar soția a spus, Efremia Anastasia. 

În clipa în care a auzit acest lucru, preotul s-a minunat și a zis că, la ce nume poartă, sigur o să fie bine și să nu deznădăjduiască, deoarece Sfântul Efrem este cu ea. 

Icoana care trebuia să ajungă la noi 

Părintele, foarte optimist, de parcă ar fi știut că fetița noastră se va face bine a rugat-o pe soție să-l aștepte puțin, că merge până la mașină, pentru că are o surpriză pentru ea. S-a întors cu o superbă icoană cu Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, i-a dăruit icoana soției și ne-a mărturisit că o poartă de trei zile în mașină, căci a uitat în fiecare zi să o lase acasă. I-o adusese soției lui la spital, împreună cu o icoană a Maicii Domnului, dar preoteasa i-a zis să o lase acasă pe cea cu Sfântul Efrem, pentru că era prea mare, și să i-o aducă în salon doar pe cea cu Maica Domnului. Așa a ajuns icoana în mașină și mereu își amintea de ea abia când ajungea la spital. 

Părintele ne-a mărturisit că, întâlnindu-ne, și-a dat seama de ce a uitat în mod repetat să o lase acasă: această icoană trebuia să ajungă la noi - Dumnezeu și Sfinții Lui lucrează în mod tainic. 

Această întâmplare ne-a dat foarte multă speranță că Sfântul Efrem e lângă noi și fetița noastră. Permanent, soția a avut icoana lângă ea cât a stat în spital. Pe această cale, îi mulțumim Părintelui Sorin, care ne-a îmbărbătat și ne-a dat speranță prin învățătura lui duhovnicească. Ne-a ajutat mult și faptul că i-a făcut fetiței o slujbă cât ea era încă în Terapie Intensivă. 

Toată deznădejdea, panica, răzvrătirea și teama au dispărut în momentul în care am acceptat Voia lui Dumnezeu, și cugetam în sinea mea că, dacă așa trebuie să fie, să avem un copil cu probleme sau dizabilități, atunci să se facă Voia Domnului. 

„Mergeți și puneți micuța pe raclă, pentru că Sfântul o așteaptă!” 

Aș vrea să mai adaug o întâmplare: noi am promis Sfântului Mare Mucenic Efrem că, dacă fetița noastră o să iasă cu bine din spital, o să mergem la racla sa la Nea Makri cu fetița pentru a-i mulțumi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să ajungem în iunie anul trecut împreună cu micuța Efremia. Ajunși la Mănăstire, am intrat în biserică, am lăsat un cadou pentru Sfânt și am mers să sărutăm racla, a sărutat-o și Efremia, după care am mers la maici să luăm lumânări și iconițe. 

În timp ce vorbeam cu maicile și le povesteam minunea noastră, una dintre maici a zis: „Mergeți și puneți micuța pe raclă, pentru că Sfântul o așteaptă!”. Zis și făcut. 

În momentul în care am pus-o pe Efremia pe racla Sfântului, aceasta a luat racla în brațe și a început să o pupe, stătea exact unde se află capul Sfântului, câteva secunde bune ridica fruntea, privea capul, zâmbea, se mira și chicotea de bucurie, apoi iar îl pupa, și tot așa, nevrând să se mai dea jos. Avea atunci un an și trei luni. 

Eu cred cu toată tăria că ea a comunicat cu Sfântul Efrem în acele momente, cât a stat pe raclă, pentru că avea un comportament identic cu cel al unui copil cu care care se vorbește și care se joacă sau se alintă cu părinții. 

Minunea noastră, Efremia Anastasia este astăzi, la aproape doi ani de la naștere o bucurie de copil, care râde tot timpul. Ne dă mereu semne că știe de unde a venit ajutorul ei: seară de seară, ea pupă icoanele. 

Adrian Marițescu, Teregova, Caraș-Severin (februarie 2019)