Efremia Anastasia, minunea născută la 28 de săptămâni (mărturia mamei)

sursa foto: www.perfecte.ro

Ca fiecare familie ne-am dorit și noi, foarte mult, un copil. Povestea noastră începe cu câțiva ani de așteptări, dorință și neîmplinire. A trecut an, au trecut doi, iar bebelușul mult dorit nu mai apărea. Mergeam periodic la controale medicale. Totul părea foarte bine.

La un moment dat ne-am hotărât să schimbăm medicul, sperând că vom reuși ceea ce ne-am propus cu atâta ardoare. Doctorul ne-a spus că ar trebui să începem cu începutul și să facem analizele, prin eliminare. Primul pas a fost să fac o investigație la trompele uterine, iar rezultatul a arătat că ele sunt înfundate. Din punct de vedere medical, singura soluție era inseminarea in vitro, deoarece nu exista vreo șansă ca trompele să poată fi desfundate.

Am rămas însărcinată deși aveam trompele înfundate

De la doctor, am plecat cu soțul meu spre casă gândindu-ne că doar Dumnezeu ne poate ajuta și că, dacă El va vrea, o să avem și noi copii. Citeam amândoi destul de des Acatistul Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, în care scria că Sfântul „îi îndeamnă pe tinerii căsătoriți să aducă pe lume copii și să îi crească spre Slava lui Dumnezeu, fără a se teme de greutăți”, iar copiii care îi poartă numele sunt ocrotiți mereu de El.

După două zile de la primirea rezultatului investigației, i-am spus soțului că mi-aș dori să îi promitem Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou că, dacă ne va dărui un copil, o să îi punem numele lui. Zis și făcut. La fiecare rugăciune, promiteam acest lucru și îi ceream ajutorul Sfântului Efrem. După doar o lună, am aflat că sunt însărcinată.

Am știut că doar Sfântul Efrem a făcut acest lucru posibil și am plecat spre ginecolog, să-i dăm vestea având la noi și filmul care arată că trompele mele erau înfundate.

„Când Dumnezeu vrea, nimic nu Îi poate sta în cale!”

Ajunși acolo, înainte să mă consulte, ginecologul mi-a spus cu dezamăgire că, la cum arată filmul făcut la investigația anterioară, nu poate fi vorba decât de o sarcină extrauterină. În acel moment, parcă totul s-a prăbușit în mintea mea. După cinci minute, am intrat la control. Inima îmi bătea necontrolat.

Iar medicul a spus: „Nu se poate... Este instalată o sarcină!”, moment în care am început să plângem de emoție, și eu și soțul meu. Doctorul, uimit, ne-a spus că exista posibilitatea să fi rămas însărcinată pe trompa stângă – în film, aceasta arăta că ar fi înfundată parțial, în comparație cu dreapta, care era înfundată total.

Sarcina s-a instalat și s-a dezvoltat pe o trompă înfundată

Eu fac parte din categoria femeilor care își simt ovulația lună de lună, pe dreapta ori pe stânga. Uimită, i-am spus medicului că luna trecută am simțit că am avut ovulație pe partea dreaptă, adică pe trompa înfundată total. Mirat, doctorul mi-a spus că acest lucru se poate vedea. A verificat și a fost într-adevăr așa – am avut ovulație pe trompa dreaptă, înfundată total. Medicul s-a uitat uimit la asistentă, asistenta la el, și au spus că acest lucru îi depășește și că, atunci când Dumnezeu vrea, nimic nu Îi poate sta în cale.

Am născut prematur, la 28 de săptămâni

Sarcina a decurs foarte bine până la 24 de săptămâni, când am avut niște contracții destul de mari, cu dureri puternice timp de câteva zile. Au trecut. Dar au revenit la douăzeci și șapte de săptămâni. M-am internat în spital o săptămână. La două zile după externare, în noaptea de 6 martie 2017 mi s-a rupt apa. Am ajuns așadar la spital la douăzeci și opt de săptămâni și patru zile, cu apa ruptă, iar medicii ne-au spus că va trebui să nasc, nu mai era nimic de făcut.

Seara, a venit prin cezariană o minune, Efremia Anastasia. Soțul meu a botezat-o, la doar o oră după naștere, în spital, un botez de urgență care se poate face în astfel de situații, deoarece nu știam ce se va întâmpla.

„Ați fost pe marginea prăpastiei și Dumnezeu v-a arătat steagul”

Fetița noastră a avut la naștere 1280 g. Probleme au fost multe: hemoragie de gradul doi la cap și multe altele, pe care eu nu le știu nici acum în totalitate. La început a fost hrănită doar cu un mililitru de lapte, s-a crescut treptat cantitatea, dar a apărut la scurt timp riscul să i se perforeze intestinele, de aceea medicii i-au redus din nou laptele, la câțiva mililitri la o masă. Doctorul care o urmărea era foarte rezervat, a fost chemat și un chirurg pentru a vedea care este problema și ce se întâmplă. Pentru noi a fost multă tensiune în perioada aceea de așteptare...

Mi-au rămas întipărite în memorie cuvintele doamnei doctor neonatolog Gabriela Olariu, de la Spitalul Odobescu din Timișoara, la două săptămâni de la naștere: „Ați fost pe marginea prăpastiei și Dumnezeu v-a arătat steagul.”

Cea mai mare încercare a vieții noastre și cea mai mare minune

Am stat în spital nouă săptămâni, dintre care trei săptămâni fetița nu a pus deloc în greutate, chiar a scăzut până la 1150 de grame. Adică greutatea de la care plecasem. Eram terminați. Veștile oscilau: erau când bune, când rele. A fost groaznic.

După cele nouă săptămâni am plecat acasă. Efremia avea aproape două kilograme și jumătate greutate și majoritatea problemelor rezolvate, mai puțin hemoragia de la cap, care era spre vindecare, dar avea nevoie de timp, ca să se retragă sângele complet. La fiecare control era din ce în ce mai bine.

Astăzi, când scriu, ea are unsprezece kilograme la vârsta de doi ani. Este un copil energic, sănătos, minunat. Nu arată deloc ca un copil prematur, cu toate problemele pe care le-a avut.

Este cea mai mare minune pe care Bunul Dumnezeu ne-a dat-o, prin rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Efrem și, până acum, cea mai mare încercare a vieții noastre.

Suntem siguri că Efremia Anastasia a venit mai devreme pe lume, cu un scop

Faptul că a venit mai devreme pe lume a fost voia lui Dumnezeu -cred că dacă s-ar fi născut la termen, nu ar fi fost așa o minune de copil, cum este acum. Este copilul promis de Sfântul Mare Mucenic Efrem și este mereu ocrotită de el. O baterie încărcată la maximum toată ziua, o bunătate de copil care nu știe să plângă, ci doar să râdă. Într-un cuvânt, am fost binecuvântați de Dumnezeu!

Îi mulțumim doamnei doctor neonatolog Olariu Gabriela, un înger pe pământ, care a fost îndrumată și sprijinită de Dumnezeu în toate momentele decisive, mulțumim tuturor asistentelor și doctorilor care fac cea mai bună echipă de ajutor pentru a salva viețile copiilor născuți prematur. Povestea este mult mai lungă, dar ne rezumăm la atât.

Credința a înfăptuit această minune în viața noastră, dar minuni pot să apară în viața fiecăruia.

Pentru Efremia s-au rugat și au ținut slujbe: părintele protosinghel  Hristofor de la Mănăstirea Sfântul Nectarie din Feneș, Caraș-Severin care ne-a spus mereu când a văzut-o: „O să fie bine, o să vedeți, o să crească mare și o să vă bucurați de ea. Tu, Efremia Anastasia, o să te faci cântăreață când o să fii mare!” și părintele Sorin din Arad, de la care am primit și o frumoasă icoană cu Sfântul Efrem cel Nou.

Efremia Anastasia s-a născut pe 6 martie 2017, în ajunul zilei în care este prăznuit Sfântul Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului. Noi am primit vestea că Efremia va putea fi externată pe data 5 mai, zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou. Botezul ei îl programasem pe 20 ianuarie 2018, dar am fost nevoiți să reprogramăm petrecerea o săptămână mai târziu, în ziua liturgică în care este prăznuit Sfântul Efrem Sirul.

Mirela Marițescu, Teregova, Caraș-Severin (februarie 2019)

P.S. Mărturia tatălui Efremiei Anastasia poate fi citită aici.