Într-o dimineață, m-am trezit în țipetele de durere ale
mamei mele! O durere puternică o imobilizase la pat, la cei 86 de ani ai săi.
Nu se mai putea da jos și deja spunea că simte că-i este aproape sfârșitul. Nu
pot să spun cât de atașată sunt eu, de mama mea! Așa că am luat în brațe icoana
Sfântului Efrem cel Nou, pe care-l iubesc atât de mult și m-am rugat să nu mi-o ia Dumnezeu pe mama,
pentru că nu sunt încă pregătită!
M-am rugat Sfântului Efrem să mă ajute să fac ceva pentru
ea și așa a făcut!
Am dus-o imediat la Spitalul Militar, unde un mare doctor
mi-a spus că oasele ei sunt terminate și că la vârsta asta, nu poate fi
operată! I-a recomandat un medicament costisitor care să-i aline durerile și
ne-a trimis acasă.
Aveam o stare de neliniște și am hotărât să consultăm și un
alt doctor. Așa am aflat că acel medicament era mult prea puternic pentru
unicul rinichi pe care mama îl are. Cel de-al doilea medic mi-a recomandat
niște fiole, dar m-a avertizat că le voi găsi foarte greu.
Am plecat să caut peste tot, fiolele recomandate și, spre
seară, am ajuns obosită și mâhnită aproape de casă, căci nu le-am găsit. Pe tot
parcursul zilei m-am rugat Sfântului Efrem și cu inima
strânsă am intrat și în mica farmacie de pe strada mea...
Farmacista mi s-a părut cel mai frumos om din lume și cu
emoție am întrebat-o de acele fiole... Nu numai că le avea, dar farmacista mi-a
spus să aduc și medicamentul scump pe care nu-l puteam folosi, iar în schimbul lui îmi va da fiolele de care aveam nevoie. Am știut atunci că
Sfântul Efrem a împlinit această minune!
În câteva zile, după noul tratament mama s-a dat jos din
pat, a mers o vreme cu cadrul, apoi cu bastonul. Treptat a renunțat la baston
și încă patru ani s-a descurcat fără probleme, fără să ia niciun medicament,
durerile de oase fiind suportabile.
Eu sunt convinsă că Sfântul Efrem mă
iubește și mă ocrotește. Inexplicabil a mai fost ceva. De curând a vrut parcă
să-mi facă un cadou. M-am trezit într-o dimineață cu gândul că Sfântul Efrem
vrea să-l desenez, deși nu am schițat niciodată vreun chip de om și nu am deloc
talent la desen. Nu știu cum, dar în câteva minute am reușit să redau pe
hârtie, expresia feței Sfântului Efrem! Cum am putut? Doar el știe! De la acel
desen, altul nu am mai reușit să mai fac, chiar dacă am încercat.
Să-i fie în veci numele binecuvântat! Sper din toată inima ca atunci când voi trece la Domnul, să-l văd pe Sfântul Efrem și să-i
sărut mâna și picioarele! Pentru mine el este protectorul meu, prietenul și
ajutorul pe care-l am în momentele de cumpănă și de disperare.
Roxana, București (iulie 2017)
Asa sa va ajute bunul Dumnezeu!👼
RăspundețiȘtergere