Rugăciunea comună ridică o mamă de pe patul suferinței

sursa foto: agora.md

- Mărturia se regăsește în cartea "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor" (volumul II), publicată de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Totul s-a întâmplat în urma operației mamei. Operație foarte grea, la tiroidă. După intervenție a fost dusă la Terapie Intensivă. La o zi după operație au detubat-o (intubarea este o procedură medicală, la care se apelează mai ales postoperator, prin care un tub este introdus pe căile respiratorii până în plămâni), dar nu a rezistat așa multă vreme, fapt ce i-a determinat pe doctori să o intubeze din nou. Au repetat din nou procedura, în ziua următoare, dar fără succes, saturația oxigenului scădea sub limita admisă, mai ales noaptea. După o săptămană de manevre de acest fel am început să intru în panică, pentru că intubarea repetată are multe reacții adverse, cum ar fi: dependență, infecție la plămâni și multe altele. Toate analizele erau bune, dar mama nu putea să respire singură. Iar eu eram din ce în ce mai îngrijorat. 

Preoții şi prietenii care o cunoșteau au făcut un grup de rugăciune. În fiecare seară ceream cu toții ajutorul Sfântului Efrem cel Nou, citindu-i Acatistul, şi ne rugam la toți Sfinții, să o ajute. Starea ei era din ce în ce mai proastă, iar doctorii, foarte rezervaţi. Am stat şi eu într-o seară cu ea la spital, după ce a fost detubată, ca să o încurajez să respire singură. La miezul nopții deja nu mai putea, se învinețise la faţă, iar doctorița de gardă intrase în panică. Parametrii arătau că era aproape să intre în comă, așa că medicul m-a rugat să plec, urma să-i facă anestezie și să o intubeze din nou. Of, ce durere am simțit atunci! A doua zi, pentru că nu putea să vorbească, mama mi-a scris să nu mă mai chinui, pentru că ea nu mai are mult de trăit, le auzea și pe asistente care tot spuneau asta... Ce să mai fac? Cum să o ajut pe mama? 

sursa foto: facebook, parohiaezareni

Părintele de la biserica Ezăreni din Iași a trimis un mesaj către grupul nostru de rugăciune și le-a cerut tuturor să se gândească permanent la mama, nu numai seara, la Acatistul Sfântului Efrem pe care îl făceam cu toții, adică să facem rugăciune neîncetată. Am simțit multă dragoste şi compasiune în momentul acela. După ce am plecat de la spital nu știam unde să mă duc, cine să îmi aline durerea pe care o purtam. 

sursa foto: universul.net

Am mers la racla Sfintei Cuvioase Parascheva şi am rugat-o din tot sufletul să o ajute pe mama, pentru că eu nu am cum să o ajut. Nu am apucat să ies din curtea catedralei din Iași, că am primit un telefon de la o persoană dragă mamei, care mi-a spus că situația ei a ajuns să fie monitorizată de la București şi, sub indicațiile Ministrului Sănătății, un avion Smurd urma să o ducă a doua zi, la Institutul Inimii din Capitală. 

sursa foto: mediafax.ro

Nu îmi venea să cred, parcă zburam... Seara am plecat cu trenul spre București, iar dimineața a ajuns şi mama cu avionul. A fost primită cu multă dragoste în spital şi tratată ca un caz special. Cu durere spun că la Iaşi nu am avut același sentiment. Mama a fost pusă într-o rezervă unde o asistentă o monitoriza permanent cu multă dăruire. Domnul profesor care a preluat-o mi-a spus că o vor detuba peste câteva zile, pentru că trebuie să se odihnească şi să își recapete încrederea. Între timp i-au făcut nenumărate investigații și au ajuns la concluzia că mama nu mai respira cu unul dintre plămâni la capacitatea lui. 

Ziua cea mare sau mai bine spus noaptea cea mai lungă, a fost cea în care a fost detubată, cu emoții mari inclusiv din partea personalului. Doctorii ne-au spus că, dacă trece fără probleme de prima noapte, totul o să fie bine. Și au avut dreptate. Nu vă spun ce bucurie a fost pe Secția de Terapie Intensivă, lucrurile au mers din ce în ce mai bine şi cu ajutorul lui Dumnezeu, mama a putut să respire singură, fără ajutorul aparatelor! 

La externare, medicul i-a recomandat să se ducă la Iași, la un ultim control la doctorul care o operase. Mama a ajuns cu bine la Spitalul Parhon din Iași, acolo unde a avut loc intervenția inițială, iar impactul a fost cutremurător pentru personalul de acolo, pentru toți cei care nu îi dădeau nicio șansă. Asistentelor nu le venea sa creadă că mama merge pe picioarele ei şi au început să plângă! 

Acum mama este bine. Îi mulțumesc Maicii Domnului, Sfintei Parascheva și Sfântului Efrem cel Nou, pentru sprijinul dat mamei și le sunt recunoscător tuturor celor care s-au rugat pentru ea. 

Emilian, Iaşi (octombrie 2015)