De mână cu Sfântul Efrem cel Nou în sesiune

Pe toată durata sesiunii trecute, am citit Acatistul și uneori și Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou. Pentru că muncesc la 65 de km distanță de casă, iar facultatea mea este în alt oraș (Arad), când veneam de la serviciu nu prea reușeam să învăț mare lucru, căci eram foarte obosită. Dar m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou să mă ajute. 

A început sesiunea și am avut primul examen pentru care apucasem să citesc foarte puțin. Când am văzut subiectele, m-am blocat, mi-au dat și lacrimile de disperare, cu gândul că voi pica. Însă am început să mă rog Sfântului Efrem cel Nou, să îmi poarte el mâna spre variantele corecte la partea de întrebări grilă. Am luat nota șase, dar pentru mine a fost o minune că am reușit să-l trec. La un alt examen, „Didactica matematicii în învățământul primar și preșcolar”, nu apucasem să învăț decât două subiecte. Ne-a picat chiar unul dintre cele două subiecte pe care le știam. Cu o seară înainte, mă gândeam că ar fi culmea să ne dea chiar subiectul acela și tocmai pe acela l-am primit. La engleză și la proba practică am luat note maxime. 

Sfântul Efrem, Maica Domnului și alți Sfinți (Sfântul Nectarie, Sfântul Nicolae, Sfânta Muceniță Ecaterina) mă ajută constant și la examenele vieții, inclusiv la serviciu (sunt educatoare la grădiniță și este primul meu an). Slavă lui Dumnezeu pentru toate! 

Adina-Ioana, Timișoara (martie 2019)

După o intervenție chirurgicală la ovar și ani de încercări, am primit „minunea mea”

Icoana Sfântului Efrem cel Nou, Mănăstirea Radu Vodă

Dacă ar fi să trec foarte succint prin povestea mea, vă pot spune că bunica mea care m-a crescut, o femeie cu frica lui Dumnezeu, a fost cea care mi-a insuflat dragostea față de cele Sfinte. Din păcate, nu sunt și un practicant activ și ajung destul de rar la biserică. Totuși, locul meu de suflet e Mănăstirea Radu Vodă, unde se află moaștele Sfântului Efrem cel Nou și ale Sfântului Nectarie. Într-o vreme reușeam să ajung acolo săptămânal. 

În 2015, bunica a avut un atac cerebral, în urma căruia a rămas imobilizată la pat, fără capacitatea de a vorbi, ci doar de a gânguri ceva fără prea mare înțeles. 

Sfântul Efrem cel Nou a trecut prin salonul de spital al bunicii 

Cum am aflat ce s-a întâmplat am plecat în grabă spre Craiova, la spitalul unde o dusese ambulanța. Când am ajuns în camera de gardă, lângă ea mirosea puternic a mir și am fost convinsă că Sfântul Efrem cel Nou trecuse pe acolo. Lui și Sfântului Nectarie mă rugasem tot drumul dintre București și Craiova și știam că așa își face simțită prezența Sfântul Efrem, la nevoie. Chiar dacă starea bunicii mele s-a degradat treptat, sunt convinsă că Sfântul Efrem ne-a dat timpul necesar pentru a ne obișnui ușor, ușor, cu absența ei. Bunica a trecut la Domnul doi ani mai târziu, în octombrie 2017. 

Moaștele Sfântului Efrem cel Nou, Mănăstirea Radu Vodă

În același an, mătușa mea a fost diagnosticată cu cancer mamar, în stadiu destul de avansat. Iar am ajuns la Mănăstirea Radu Vodă, pentru a mă ruga atât Sfântului Nectarie, cât și Sfântului Efrem. Sfinții au ajutat-o să treacă peste depresia cumplită în care intrase, să își termine tratamentul și să se opereze. Totul a decurs lin, iar până în acest moment toate analizele i-au ieșit bine. 

Am rămas însărcinată după ce am stabilit data cununiei religioase 

Dar să povestesc și despre „minunea mea”. Aș vrea să spun că îmi doream enorm să rămân însărcinată, de multă vreme. În septembrie 2014, am suferit o intervenție chirurgicală la nivelul ovarului drept unde aveam o tumoră care s-a dovedit, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fi benignă, un chist dermoid. Doctorii mi-au spus că mi-a rămas o „fâșie” inclusiv din ovarul operat și că voi putea avea copii, fără probleme. 

Totuși, deși medicii m-au asigurat că totul este bine din punct de vedere medical, au trecut zile, săptămâni, luni și nu s-a întâmplat nimic. Am primit recomandări să încerc diverse tratamente, însă nu m-am încumetat să le iau și mi-am pus speranța în rugăciunile mele pe care le făceam oriunde mă aflam: acasă, la birou, în mijloacele de transport în comun. 

În iulie 2017 m-am căsătorit civil. Am programat cununia religioasă un an mai târziu, în septembrie. Abia în clipa în care ne-am hotărât să ne unim viețile în fața lui Dumnezeu am rămas însărcinată. Trecuseră deja trei ani și jumătate de încercări și rugăciuni. Minunea s-a produs după rugăciuni făcute către Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Nectarie, după ce am vizitat mormântul părintelui Arsenie Boca și după am fost la Iași și ne-am închinat la Sfânta Cuvioasă Parascheva. 

Sfântul Nectarie

Am trecut prin cumplite clipe de panică atunci când am aflat că am risc crescut de preeclamsie (adică naștere prematură), că arterele uterine aveau fluxuri crescute ceea ce putea cauza bebelușului, restricție de creștere. Eram foarte speriată pentru că am avut mai multe prietene care au avut probleme în sarcină. Dar Dumnezeu ne-a ocrotit, iar copilașul nostru s-a născut sănătos, la aproape 39 de săptămâni de sarcină. 

După naștere, analizele lui au arătat că exista o mică infecție în organism, dar după numai o zi în plus de spitalizare, în care i-a fost administrat antibiotic, lucrurile au revenit la normal. Sunt sigură că această minune se datorează tot Sfinților pe care i-am chemat în ajutor. Recunosc că eu eram stresată pentru că am născut la privat și orice zi suplimentară de spitalizare adăuga costuri substanțiale la factura finală. Pentru fiecare zi în plus trebuia să achităm încă 1500 de lei. 

Astăzi, 27 februarie 2019 suntem acasă. Minunea noastră care a venit pe lume prin mijlocirea Maicii Domnului și a Sfinților împlinește o săptămână de viață. Poate minunea mea va părea nesemnificativă, având în vedere alte minuni împărtășite în această carte, însă pentru mine, ea înseamnă totul.

Precizez că pentru această minune m-am rugat Domnului Nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Nicolae, Sfântului Mina, Sfântului Dionisie, Sfintei Filofteia, Sfântului Alexandru, Sfintei Alexandra, Sfinților Constantin și Elena, Sfântului Ștefan, Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Sfântului Zaharia și Sfântului Irodion. 

A., București, februarie 2019

Sfântul Efrem cel Nou a ajutat o fetiță suspectă de autism să vorbească

Treceam printr-o perioadă grea acasă și, pe lângă aceasta, fetița mea, pe atunci în vârstă de patru ani și jumătate, nu vorbea. Medicii bănuiau că are autism sau mai bine spus, tulburări din spectrul autist.

Povestindu-i unei colege problema mea, mi-a dăruit cartea despre Sfântul Efrem cel Nou. Am luat acea carte și apoi am citit alte două volume despre acest Sfânt. Văzând câte minuni a înfăptuit, m-am rugat lui. Și, la nici o lună, fetița mea a început să vorbească. A reușit să recupereze în ultimii doi ani tot ce a pierdut până atunci. Iar în final, s-a dovedit că nu are acest diagnostic.

Am promis Sfântului Efrem că, dacă va vorbi, voi dona bani și voi face tot ce pot pentru a ajuta copiii se luptă cu acest diagnostic: autism. De câte ori am avut o problemă, m-am rugat lui și m-a ajutat imediat. Mereu mi-a arătat drumul sau mi-a adus în cale oamenii care m-au scos din impas.

Carmen, Ploiești (martie 2019)

În ajutorul celor care-și caută o locuință

Dana este prietena mea care are la fel ca și mine, evlavie la Sfântul Efrem cel Nou. Una dintre problemele arzătoare ale Danei, pentru care se ruga demult, era să se mute din casa din comuna Tomești, în care locuia cu mama ei de zece ani. Dorința de a se muta în oraș devenise aproape o obsesie, dar cele două nu reușeau, oricât ar fi încercat, să găsească un cumpărător pentru casă, ceea ce le-ar fi ajutat să-și ia o altă locuință în Iași. Le-am înțeles durerea și le-am dăruit o cărticică în care se afla Acatistului Sfântului Efrem, un volum dedicat chiar celor aflați în căutarea unei locuințe. Eram convinsă sută la sută că Sfântul le va ajuta și pe ele.

Dana a citit Acatistul timp de o săptămână. Apoi a început și mama ei să-l citească luându-și angajamentul că timp de 40 de zile va citi pe lângă Acatist, și Paraclisul lui. Și ce credeți? Nu au trecut nici trei zile că au fost căutate de doi tineri care au cumpărat imediat casa. O casă care era la vânzare de mult timp.

La un moment dat, după vânzarea casei din Tomești situația părea fără ieșire. Banii obținuți erau insuficienți pentru cumpărarea unui apartament, iar Dana a plâns și s-a necăjit multe nopți, din cauza stresului. Dar Sfântul Efrem le-a ajutat până la capăt. Dana și mama ei au reușit să-și împlinească dorința arzătoare. Să se mute. Și nu oricum. Ci într-un apartament care este conform așteptărilor lor! Punct cu punct, Sfântul Efrem a răspuns tuturor cerințelor legate de locație, preț, aspect.

Nicoleta-Cristina, Iași (iunie 2018)

Bomboanele Sfântului Efrem

            Îmi place să dăruiesc bomboane în numele prietenului meu, Sfântul Efrem cel Nou. Mai ales să le dau copiilor. Așa că e deja un obicei pentru mine să duc la biserica Ezăreni, din Iași să las la Sfântul Altar, bomboane pe care părintele le dăruiește după Sfânta Împărtășanie, copiilor. Ce bucurie mai mare decât să-i văd pe copii cu acadelele pe care știu că le-am oferit cu atâta dragoste?

            Într-o zi, mergând pe stradă am fost strigată de o doamnă, care ieșise în pragul unei uși. Nu mă cunoștea și mi-a spus doar că reprezintă nu știu ce asociație umanitară. Femeia mi-a umplut repede, într-o sacoșă mai multe pungi și cutii cu bomboane scumpe, atât cât puteam eu să car. Cât timp îndesa bomboanele în sacoșă eu gândul mi-a zburat imediat la Sfântul Efrem. Mă gândeam la faptul că kilogramele de bomboane pe care le-am dăruit pentru el mi se întorc parcă, înapoi. Am plecat extrem de uimită de această întâmplare. Bineînțeles, bomboanele primite au ajuns tot la copii...

Nicoleta-Cristina, Iași (august 2018)

Prin mijlocirea Sfântului Efrem, am primit un serviciu la care nici nu aș fi visat

Sfântul Efrem cel Nou

Sunt o fire care consideră că e obligatoriu să îți placă ceea ce faci la serviciu, având în vedere că petreci atâtea ore pe zi acolo. Am pledat mereu pentru asta, doar că în 2014 am constatat că stăteam deja de doi ani într-un loc care nu mă reprezenta deloc. Îi disprețuiam tacit pe colegi, mă însinguram, făceam rapoarte în excel fiind absolventă de Filologie, trăiam doar pentru zilele de weekend și așa mai departe. 

Am găsit primul serviciu care mi s-a potrivit după ce m-am rugat la mai mulți Sfinți 

Pe 5 mai, de ziua Sfântului Efrem, mi-am scris demisia. I-am făcut și o poză, eram foarte fericită. Găsisem o colaborare part-time, nu aveam un plan sigur dar simțeam că trebuie să mă rup de acolo. Au trecut vreo două luni, am încercat să fiu cumva pe cont propriu, dar nu m-am descurcat grozav și deja nu prea mai aveam bani. Pe 20 iulie, de ziua Sfântului Ilie, m-am rugat în Biserica Sfântului Spiridon aflată lângă Piața Unirii din București. Țin minte că eram foarte abătută, plângeam, nu știam ce să fac. 

Sfânta Xenia

În perioada aceea mă rugam Sfintei Xenia de Sankt Petersburg, despre care citisem că este mijlocitoare pentru găsirea unui loc de muncă și Sfinților pe care i-am descoperit la o biserică din apropiere – Sfântul Eustație, Sfânta Teopista, Sfântul Teopist și Sfântul Agapie. 

Sfântul Eustație, Sfânta Teopista, Sfântul Agapie și Sfântul Teopist

Ajunsă acasă, am intrat pe un site cu locuri de muncă și am găsit un anunț cu ceva care-mi părea foarte atrăgător, un post ce îmbina practic ceea ce știam să fac, cu ceea ce mi-ar fi plăcut să fac, dar pentru care nu aveam suficiente studii. M-au angajat rapid și am dat peste un colectiv tânăr și vesel. A fost primul serviciu care mi s-a potrivit, la care am mers cu drag și entuziasm multă vreme. 

După vreo doi ani, au apărut niște tensiuni, mi-ar fi plăcut să încerc și altceva. În perioada aceea o prietenă pleca la Nea Makri și m-a întrebat dacă vreau să îi transmit ceva Sfântului Efrem. Am rugat-o să îmi fie mesager pentru că vreau să îmi schimb serviciul. Apoi lucrurile s-au mai remediat și am început să mă simt iar confortabil, să îmi fie drag ceea ce făceam. Totuși mă gândeam în același timp și la o companie mare unde mi-ar fi plăcut să ajung. Îi curtam cu CV-uri, dar fără răspuns. 

2017, tot de Sfântul Ilie, m-au chemat la interviu. Am fost extrem de entuziasmată. Ajunsă la interviu, însă, am aflat că jobul nu presupune ce îmi imaginam eu și nu mi s-a mai părut așa tentant. Am dat o probă de lucru, dar nu am trecut mai departe. Am rămas totuși foarte recunoscătoare că am aflat cum e la ei, să îmi iau din minte că ar fi fost „jobul ideal”. Așa că am rămas la același loc de muncă, au urmat când proiecte interesante, când rutină, suișuri și coborâșuri, nu puteam să mă plâng neapărat. Eram cumva ca într-un soi de așteptare, nu-mi era rău dar așteptam o schimbare. 

O nouă provocare și multe îndoieli 

Peste câteva luni am primit o ofertă din altă parte. M-am gândit mult, erau și elemente nesigure, dar mă consolam cu ideea că e bine și să riști, să progresezi și până la urmă am acceptat. Am anunțat la serviciu că voi pleca și eram în preaviz, când am început să mă îndoiesc de decizia mea: „Chiar e bine să las ceva sigur, care îmi place, cu atâția colegi care mi-au devenit prieteni, pentru ceva nou?” Eram foarte abătută, mă simțeam straniu că nu pot lua o decizie cu care să merg până la capăt. 

Un job "trimis" de Sus

În ziua în care eram total demoralizată am aflat de un loc de muncă care mi-a făcut inima să bată foarte, foarte tare. Așa... ca atunci când te îndrăgostești. Avea legătură cu una dintre pasiunile mele și se potrivea cu ce făceam deja, dar la un nivel mult mai interesant și de amploare. Am trimis CV-ul, m-au chemat peste două zile la interviu, a urmat o altă întâlnire, apoi m-au acceptat. Nu am mai ezitat deloc în decizia de a pleca de la fostul loc de muncă, dimpotrivă, eram extrem de fericită, știam că merg la mai bine. 

Ca o paranteză aș vrea să spun că deși nu mă rog în sensul clasic, adică nu citesc neapărat Acatiste și rugăciuni lungi, Sfântul Efrem e prezent în viața mea. Am icoana lui în casă și uneori „vorbesc” cu Sfântul, adică mă adresez lui, ca și cum m-ar auzi. În plus, în toată această perioadă am spus constant: „Facă-se Voia Ta, Doamne!” 

Am simțit că trăiesc o minune, datorită „coincidențelor” legate de timp și senzației că jobul mi-a fost „trimis”. Momentul în care am dat peste acest loc de muncă m-a salvat de angoasa unei decizii, timpul în care am aflat că sunt acceptată s-a sincronizat perfect cu preavizul, iar noul serviciu... parcă este croit pentru mine. Aș face și voluntariat pentru el, cam așa de mult mi se potrivește domeniul. 

Mărturisesc că uneori citeam diverse mărturii despre minuni și eram sceptică sau cinică – mă gândeam că se exagerează, că este doar o coincidență și oamenii își fabrică iluzii. Trăind-o pe a mea, înțeleg că ea nu s-ar fi petrecut fără ajutor de Sus. Desigur, comprimate în câteva sute de cuvinte, multiplele trăiri își pierd din amploarea reală. 

Sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului și știu că Sfântul Efrem a lucrat tacit, tainic, cu blândețea sa caracteristică, alături de Sfântul Nectarie (care m-a salvat acum câțiva ani de o suferință a pielii), Sfânta Parascheva, Sfântul Ilie, Sfântul Pantelimon și toți ceilalți mulți Sfinți dragi, împreună cu Îngerul Păzitor, care se arată toți atât de iertători și de buni. 

 Alexandra, București (februarie 2018)

„Merită să suferim și noi puțin din iubire pentru Hristos!”

De când a poposit în casa mea, Sfântul Efrem cel Nou este pentru mine un prieten de nădejde, care mă ajută indiferent ce problemă aș avea, dacă e voia Tatălui Ceresc. 

Când am o suferință, mă vindecă, dacă am un necaz, mă ajută, când vreau să plec la un drum lung, mă ocrotește și călăuzește, când pierd sau nu găsesc ceva, mă luminează și îndrumă. El m-a învățat și mi-a arătat cât este de puternică rugăciunea! 

Câtă pace și liniște ai în suflet atunci când îți încredințezi problemele Tatălui Ceresc și ceri ajutorul Sfinților pentru rezolvarea lor! De câte ori se abat furtuni sau necazuri asupra mea sau a celor dragi mie, mă liniștește, îmi dă încredere și ajutor. 

Îl chem pe Sfântul Efrem cel Nou în ajutor, de câte ori trec prin suferințe 

Cum aș putea să-i mulțumesc pentru multele vindecări și alinări ale diferitelor suferințe? De multe ori, îmi venea greu să îi cer ajutorul știind cât a suferit pentru Hristos. Chiar el spune, așa cum stă scris în Acatistul său: „Merită să suferim și noi puțin din iubire pentru Hristos.” În timpul suferințelor, îi ceream sprijinul spunându-i: „Dacă e voia Tatălui Ceresc, ajută-mă, Sfinte Efrem, iar dacă nu, întărește-mă și dă-mi putere să rabd!”, știind că suferințele sunt o urmare a păcatelor noastre, ori o încercare de la Bunul Dumnezeu. El ne dă încercarea și tot El ne dă puterea de a o duce. 

Am căutat să-l fac cunoscut pe Sfântul Efrem și altora. Le-am vorbit despre acest mare mucenic și grabnic ajutător. Am cumpărat iconițe, acatiste, diferite cărți pentru probleme specifice („Sfântul Efrem cel Nou – ocrotitorul familiei și al celor aflați în nevoi”, „Sfântul Efrem cel Nou – dăruitor al credinței și al înnoirii lăuntrice” etc.) sau cărți cu minunile sale. Le-am dăruit celor care au credință și cunosc puterea rugăciunii. M-am bucurat enorm când unele persoane mi-au mărturisit ulterior cât bine le-a făcut acest Mare Sfânt, cum le-a ajutat și cum și-a făcut simțită prezența, printr-un puternic miros de mir. 

Trebuie să ai credință – ce nu e posibil la oameni, e posibil la Dumnezeu! Dacă ne-am ruga mai mult, dacă am mulțumi lui Dumnezeu mai des pentru tot ceea ce ne dă, viața noastră ar fi alta. 

Silvia, Baia Mare (februarie 2019)