Sfântul Efrem cel Nou a apărut în viața
înainte ca el să-și fi ocupat, binemeritat, locul și în calendarul nostru. Eu îmi
doream demult să ajung la Nea Makri, în casa Sfântului, să-i mulțumesc pentru
ajutor și prietenie.
Sfântul Efrem cel Nou
m-a ajutat să iau un examen decisiv
Și... a venit și prilejul. Am aflat că
părintele meu duhovnic organiza un pelerinaj în Grecia. M-am înscris și eu, în
special pentru că pe listă era și Nea Makri. Cu câteva zile înaintea plecării am
susținut un examen pentru admiterea la postdoctorat. Nu era ceva dificil pentru
mine, dar îmi era imposibil să intru, în condițiile în care concursurile
similare la care participasem înainte au fost toate aranjate, iar locurile,
extrem de puține. Acum, miza era bursa generoasă. Au fost doar șase locuri cinci
candidați pe loc. Eu m-am hotărât că va fi ultimul concurs la care mă înscriu.
Mi-am depus dosarul, am dat interviul, iar la afișarea rezultatelor, surpriză
maximă: nu numai că am intrat, dar am intrat prima!
Era de fapt un răspuns de la Sfântul
Efrem cel Nou. Lui mă rugasem, înainte de examen, să-mi îndrepte pașii acolo
unde crede că e mai bine pentru mine și am primit răspunsul! Mai mult, dintre
toate proiectele anterioare la care m-am înscris, acesta se pliază cel mai bine
pe pregătirea și așteptările mele. M-a
ajutat să-mi împlinesc și un alt vis, pentru care m-am rugat. Mi-am dorit o
nouă bursă la Paris și prin reușit la acest concurs, Sfântul Efrem mi-a
oferit-o. Aveam prin urmare, un motiv în plus să ajung la Nea Makri, să-i
mulțumesc direct la el acasă!
Am găsit flori pentru
Sfântul Efrem cel Nou, acolo unde nu speram...
La plecarea în pelerinaj, Ioana, prietena
mea din Neamț care este soție de preot - pe care Sfântul a ajutat-o, în
situații dificile - mi-a spus ca nu cumva să ajung la Sfântul Efrem, fără să-i
duc flori din partea ei. I-am răspuns că nu știu unde voi găsi să cumpăr flori
de acolo. Mă gândeam că în ultimă instanță, până să ajung la Nea Makri, în
zilele anterioare vizitei programate la mănăstire, voi rupe niște crenguțe de
leandru, din sutele de kilometri de tufe înflorite care smălțuiesc neveridic de
minunat drumurile Greciei, și o să i le duc. În ziua când ne îndreptam cu
autocarul spre Nea Makri, șoferii au rătăcit drumul și au căutat un loc pentru
a putea să întoarcă autocarul. Toți cei din mașină știau că eu trebuie să ajung
la Sfântul Efrem cel Nou cu flori din partea Ioanei. La un moment dat, șoferul
a oprit pentru manevre, deoarece găsise un loc care permitea acest lucru. Soția
părintelui duhovnic a strigat din față: „Cristina,
florărie!” Am crezut inițial că glumește, dar nu era momentul. Autocarul
oprise într-adevăr, în fața unei florării. De fapt era și singurul magazin
într-un loc în care se găseau doar câteva case. Am coborât, uimită de
întâmplare și am cumpărat câteva ghivece cu niște flori superb colorate la un
preț foarte mic având în vedere că eram în Grecia. M-am gândit atunci,
uitându-mă la florile din brațe, că Sfântul și le-a dorit și el, iar darul Ioanei
a fost primit!
Sfântul
Efrem ne primește rugăciunile făcute pentru cei dragi
În
ultimii doi ani am trăit multe întâmplări minunate prin care Sfântul Efrem cel
Nou mi-a arătat că e prezent, viu, degrabă ascultător, grabnic ajutător,
minunat prieten…
Cea mai
recentă e de acum câteva săptămâni. Prietena mea Ioana, cea care mi-a cerut
să-i duc flori Sfântului Efrem cel Nou a avut un examen dificil, pentru care a
stat și a învățat toată vara. Era destul de stresată și i se părea că nu știe
nimic, mai ales că materia nu avea nicio legătură cu ceea ce făcea concret, în
meseria ei. Cu o seară înaintea examenului am vorbit cu ea la telefon și mi-a cerut
ca a doua zi să mă rog Sfântului Efrem pentru ea. Nu am citit vreun acatist sau
vreun paraclis din cele câteva cunoscute, ci i-am vorbit scurt, rugându-l ca
așa cum a primit florile Ioanei, când am fost în pelerinaj la Nea Makri să-i
primească acum rugăciunea și s-o ajute la examen. Și i-am mai spus să dea de
poate și un semn! Atât.
Și am
plecat de acasă, cu gândul la examenul prietenei mele. În stație, așteptând un
tramvai, m-am adăpostit de caniculă la umbră, pe trotuar, unde erau câteva
femei care vindeau produse naturale, de la țară. Două dintre ele vorbeau chiar
în spatele meu și, la un moment dat, una din ele a întrebat-o pe cealaltă când
e născută. Răspunsul ei scurt a fost pentru mine ca o ploaie de vară cu soare,
ușoară, limpede, răcoroasă, care mi-a luminat întreaga zi, și nu numai, când
l-am auzit, clar: 5 mai (ziua în care Sfântul Efrem a adormit în Domnul). Am
vrut să mă întorc, să văd parcă un prieten drag, aflat lângă mine. Am știut că
Ioana va fi bine, fără să o mai sun. A sunat ea mai târziu și mi-a spus nu
numai că a trecut examenul, dar a luat zece. Cu felicitări! Și atmosfera de la
examen a ușurat-o de toate dezamăgirile și sacrificiile făcute întreaga vară
pentru a-l pregăti.
M-am
întrebat: mi s-a părut? Nu. Nu avea cum. Răspunsul a fost scurt și clar. Plus
că starea mea de bucurie de după, a fost așa ca emoția care te învăluie la
revederea unui prieten și m-a convins de repeziciunea cu care Sfântul Efrem își
face făcută prezența. Mulțumesc, Sfinte Efrem!
Cristina-Nicoleta, Iași (octombrie
2016)