Iată că, după ce de-a lungul
timpului am tot citit mărturii despre minunile săvârşite de Sfântul Efrem, a
venit vremea să scriu şi eu mărturia mea, mărturia noastră, despre ajutorul
primit de la Sfântul atât de drag mie, de la Maica Domnului, precum şi de la
ceilalţi Sfinţi care ne-au ascultat rugăciunile. Povestea noastră începe ca
povestea oricărei alte familii. După ce ne-am căsătorit civil, ne-am dorit să
avem un copilaş, intenționând să facem ulterior şi cununia religioasă.
Mărturisesc că la vremea aceea nu
eram atât de apropiată de Dumnezeu, credeam, mă rugăm, dar nu cu aceeaşi putere
şi nu îi cunoşteam pe sfinţi, pe Maica Domnului, cu toate că sunt împreună cu
soţul meu datorită ajutorului primit de la Sfântul Nicolae.
Am așteptat mai bine
de doi ani să rămân însărcinată
Bineînţeles că planurile noastre
nu au coincis cu planurile Domnului şi timpul a trecut, iar copilul întârzia să
apară. Pentru asta îi mulţumesc Lui Dumnezeu, că poate a fost felul Său să mă
apropie de El, de biserică, căci am început să Îl caut cu adevărat.
Am făcut între timp şi cununia religioasă, am
început să merg la biserică, mi-am găsit un duhovnic, am mers să mă spovedesc,
ba chiar m-am și împărtășit cu Sfintele Taine.
L-am cunoscut şi pe Sfântul Efrem,
mi s-a spus că este grabnic ajutător şi am început să îl chem de fiecare dată
când aveam o problemă şi, într-adevăr, ajutorul venea numaidecât.
Dar totuşi nu rămâneam însărcinată
şi deja trecuseră doi ani. Ne doream atât de mult un copil, eram disperaţi,
începusem să deznădăjduim. Am fost și la ginecolog, am făcut niște analize, am
încercat câteva tratamente, dar fără rezultat. Cu cât trecea timpul, cu atât ne
durea și mai tare fiecare zi care trecea fără să primim vestea cea mare. În
jurul meu parcă vedeam doar bebeluşi, doar femei însărcinate şi aşteptarea
devenea tot mai grea.
În 2016 am pierdut
prima sarcină
În 2016, după doi ani şi jumătate de
aşteptare, în Postul Paştelui (post în care am mers, doi ani la rând, la Icoana
Îndrumătoare a Maicii Domnului de la Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti şi
i-am citit Paraclisul), am aflat că sunt însărcinată. Copilaşul nostru mult
dorit a fost acolo, în burtică, dar am pierdut sarcina la numai patru
săptămâni, adică la câteva zile de la aflarea veştii. Domnul avea alte planuri
cu noi.
Am fost devastaţi, dar tot Sfântul
Efrem şi Maica Domnului au fost lângă noi, ne-au alinat durerea şi ne-au
întărit, i-am chemat şi i-am simţit alături încă din noaptea în care s-a
întâmplat, în camera de spital când medicul de gardă se chinuia să găsească
ceva, să îmi dea o speranţă, că ar mai fi ceva acolo. Ştiam că nu mai e nimic,
dar totuşi eram atât de liniştită, de împăcată.
După pierderea
sarcinii m-am rugat fierbinte
Am continuat să mă rog fierbinte
Maicii Domnului, pentru care am mare evlavie, să citesc Acastistul Sfântului
Efrem, să mă rog Cuvioasei Parascheva, Cuvioasei Teodora, Sfântului Ioan Rusu,
Sfântului Nectarie, părintelui Arsenie Boca, Sfinţilor Ioan şi Gheorghe ale
căror nume le port, Sfântului Nicolae, Sfântului Antim Ivireanul, Sfinţilor Părinţi
Ioachim şi Ana şi Domnului nostru Iisus Hristos.
A mai trecut un an şi ne-am
hotărât să trecem la următorul pas, să facem inseminare şi poate chiar
fertilizare in vitro. Ne-am pus chiar și problema adopției, deşi mă rugăm în
taină Maicii Domnului şi Sfântului Efrem să nu ajung acolo. Îmi doream atât de
mult un copil, dar totuși nu eram chiar împăcată cu toate aceste proceduri, în
special cu fertilizarea in vitro. Totuși am făcut o programare la o doamnă
doctor specializată pe probleme legate de infertilitate. Am fost mai întâi la
un consult la spital, iar după Postul Paștelui urma să continuăm investigațiile
la clinica privată unde lucra medicul respectiv.
Mai puține
investigații, mai multă rugăciune
După ce a început postul ne-am
hotărât să nu mai facem nicio altă investigaţie. Doar să ne rugăm. Între timp
am citit o mărturie a unei minuni făcută de Sfântul Efrem cel Nou, tot pentru o
familie care îşi dorea un prunc şi am decis să merg la mănăstirea din comuna Târguşor,
județul Constanţa. O mănăstire ce poartă hramul Sfântului Efrem şi care are un
veșmântul al său dar şi Icoana Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare.
O călătorie
binecuvântată
Cu o săptămâna înainte de Duminica
Floriilor am plecat la mănăstire cu mama şi cu mătuşa mea. Pentru ceea ce am
simţit acolo, rugându-mă atât la racla cu veșmântul Sfântului Efrem, cât şi la
Icoana Maicii Domnului, cuvintele ar fi de prisos, nu ar putea putea cuprinde
măreţia simţămintelor. Doar atât vă pot povesti că am ştiut că va fi bine, că
m-am ruşinat de toate momentele mele de necredinţă, de deznădejde, de planurile
pentru inseminări şi fertilizări, de tot ceea ce e lumesc. Am simţit atât eu
cât şi mama mea acelaşi lucru, că pruncul mult aşteptat ne va fi dăruit. Ba mai
mult, am discutat cu părintele călugăr de acolo care mi-a dat un pacheţel cu o
panglică, o sticluţă de agheasmă şi una de ulei. M-a sfătuit să citesc
Acatistul Sfântului Efrem pentru dăruire de prunci, timp de 40 de zile, să mă
leg cu panglica în jurul brâului şi să beau în fiecare dimineaţă o gură din apă
sfinţită şi o gură de untdelemn sfinţit, pe o bucată de pâine. La sfârşit mi-a
spus că 17 copii au venit pe lume cu ajutorul Sfântului Efrem, după rugăciuni
făcute acolo, în mănăstire şi că poate al meu va fi al 18-lea.
Şi a fost! Am început pe 5 mai,
chiar de ziua Sfântului Efrem cel Nou să-i citesc Acatistul, la o zi după ce am
mers la control la o clinică de infertilitate şi am primit o lista întreagă de
investigaţii de făcut, atât eu cât şi soţul. La o săptămâna după ce am început
să citesc Acatistul Sfântului şi fix o lună după Paşte am ținut în mână un test
pozitiv de sarcină, care mi-a adus o bucurie fără margini.
Efrem Ioan, copilul nostru
mult așteptat
Suntem în februarie 2018 și astăzi
îmi strâng la piept copilul mult aşteptat, pruncul Efrem Ioan.
A fost un drum lung şi plin de încercări,
am avut mici probleme cu sarcina, am născut
mai devreme, au fost momente de deznădejde, de teamă, dar ştiu că Sfântul Efrem
şi Maica Domnului îl ocrotesc şi se roagă pentru el. Cu panglica de la Mănăstirea
Târguşor și cu cea de la Brâul Maicii Domnului, am stat legată până când burtica
mea a început să crească, dar şi acum le port cu mine pretutindeni.
Nu avem nici fapte, nici cuvinte
să mulţumim Sfinţilor, Maicii Domnului şi Domnului pentru minunea săvârşită cu
noi, pentru darul primit. Să nu ne pierdem niciodată speranţa şi credinţa, să
avem răbdare, căci minunile există!
Doamne ajută!
Ioana V., București (februarie 2018)
