luni, 20 februarie 2017

Efrem, un copil ocrotit și salvat de Sfântul al cărui nume îl poartă


Sfântul Efrem cel Nou este un mare ocrotitor al femeilor însărcinate şi iubitor al copiilor. O spun cu toată inima, pentru că l-am chemat pe Sfânt în ajutorul nostru, iar el nu a întârziat să ne răspundă.


L-am „descoperit” pe Sfântul Efrem cel Nou după moartea fetiței noastre

Trecuse aproape un an de la căsnicie și eram însărcinată în 24 de săptămâni. Mi s-a deschis colul și mi s-a declanşat naşterea, iar fetiţa pe care o purtam în pântece a fost mult prea mică să poată rezista. Așa că a murit nebotezată. M-am mustrat mult, punând pierderea sarcinii pe seama stresului prea mare, a grijilor pe care mi le făceam pentru ziua de mâine, în contextul în care nu aveam serviciu nici eu, nici soțul meu, fiind amândoi studenți. Am trecut cu greu peste pierderea fetiței noastre. Un prieten bun şi drag ne-a oferit spre mângâiere, icoana şi Acatistul Sfântului Efrem cel Nou. Mai auzisem despre Sfântul Efrem, dar nu ştiam prea multe.

După ce am rămas însărcinată din nou am promis că dacă va fi băiat va purta numele Efrem

După o perioadă de vindecare am rămas însărcinată a doua oară. În ajunul zilei în care am aflat că sunt însărcinată am citit Acatistul Sfântului Efrem. Aflând vestea de sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, i-am spus soţului meu că dacă pruncul va fi fată, m-aş bucura să îi punem numele Maria, iar dacă va fi băiat aș vrea să îl cheme Efrem.


Apoi am început seria de consultaţii ginecologice și ecografii. Având în vedere că am pierdut o sarcină mi s-a recomandat să fac cerclaj de col uterin și să stau numai la pat. În urma cerclajului, am intrat în concediu de sarcină cu risc şi nu     m-am mai mișcat din pat. Pentru că-mi era foarte greu să trec de la activitatea zilnică la repaus la pat, m-am rugat să se scurgă timpul cât mai uşor.

Prima încercare, o sângerare periculoasă

La o săptămână de la coaserea colului uterin, m-am trezit în zorii zilei cu o sângerare puternică. Am fost sfâșiată când am văzut. Îmi era foarte frică să nu-l pierd şi pe acest copil. Îl rugam insistent pe Sfântul Nectarie să nu mă lase, să mă ajute. Într-un suflet, am ajuns la spital, unde ne-am liniştit pentru că pruncul era bine. Sângerarea a fost pusă pe seama efortului făcut cu o zi în urmă, când m-am ridicat mai des din pat. Dar eu ştiu că Sfântul Nectarie a lucrat în taină ca pruncul nostru să fie bine.

A doua încercare, pruncul avea o malformație congenitală la inimă

La 22 de săptămâni de sarcină, la ecografia morfologică am aflat că bebelușul este băiețel. Am strigat de bucurie. Soţul meu a rămas un pic surprins, pentru că era sigur că vom avea o fetiţă.


În cabinetul doamnei doctor, pe perete, Sfântul Nectarie ne veghea din icoană. Imediat după ce am aflat vestea bună am remarcat că medicul făcea diverse măsurători pe care le analiza cu atenție. Am văzut că studiază insistent inima băieţelului, pentru o perioadă mai lungă de timp. Ne uitam pe ecran, cum bate inima pruncului nostru şi simțeam că doamna doctor este neliniştită.


După câteva minute în care s-a lăsat o tăcere apăsătoare, la finalul ecografiei, doamna doctor care este o persoană credincioasă, ne-a spus cu multă grijă şi delicateţe că băieţelul suferă de o malformaţie congenitală la inimă şi că va trebui să fie operat imediat după naştere. Pentru că fără acea operaţie nu va trăi.


Eu şi soţul meu am rămas înmărmuriţi. Fără să mă pot controla am început să plâng pentru că mi se rupea inima pentru copilașul nostru. Soţul meu a încercat să mă încurajeze, ca să mă întărească. Dar bucuria veștii că vom avea un băiețel a fost umbrită de acest diagnostic  nemilos.


Îmi era teamă că îl voi pierde, că nu voi putea să-i mângâi chipul, aşa cum nu reuşisem nici cu primul copil. Doamna doctor ne-a îmbărbătat, ne-a rugat să facem tot posibilul ca pruncul să fie bine şi m-a chemat a doua zi la o a altă ecografie, la un alt doctor, pentru confirmarea diagnosticului.

Medicul mi-a recomandat să fac avort

Toată noaptea ne-am rugat ca diagnosticul să se schimbe, să nu fie adevărat. Mă rugam la sfinţi să facă o minune, să-l facă bine pe prunc, iar soţul meu mă întărea, spunând că şi reuşita operaţiei va fi tot o minune.


A doua zi, cel de-al doilea doctor mi-a spus clar: ”Diagnosticul se confirmă, copilul are transpoziţie de vase mari. Adică o malformație cardiacă în care cele două artere mari, artera pulmonară și aorta sunt inversate. Dacă doriţi, să ştiţi că mai aveţi timp să faceţi întrerupere de sarcină. Cum procedăm, facem avort?” Doamna doctor, şi ea prezentă, se uita cu grijă şi dragoste la mine, aşteptând răspunsul meu. Nici nu mă gândeam la avort. Mă durea felul în care a pus doctorul problema şi i-am răspuns că noi mergem înainte. Ambii doctori s-au mobilizat şi am mers împreună la Secţia de Neonatologie pentru a cere un sfat. Întrebarea era unde îl putem opera pe copil la naştere? Ni s-a recomandat să mergem la Târgu-Mureș sau, pentru o reușită mai sigură, în Germania sau Israel. Costurile erau, însă, mult peste puterile noastre.

După aflarea diagnosticului ne-am străduit să găsim cea mai bună soluție pentru operație

Am hotărât să ne informăm cât mai bine şi să ne zbatem cât putem pentru a găsi varianta cea mai bună pentru copilul nostru. De multe ori simţeam că deznădejdea mă doboară. Plângeam mult, îmi plângeam și de milă. Dar după Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie prindeam iarăşi puteri. Ştiam că Sfântul Efrem cel Nou e vindecător şi în stări de depresie şi deznădejde, așa că îl rugam să mă întărească pentru ca starea mea să nu-i facă rău pruncului.

Speranța a venit din Italia

Am încercat să aflăm cine s-a mai confruntat cu o problemă similară cu a noastră. Așa am aflat de finii unui prieten, care este preot în Jilava, iar ei ne-au îndrumat cu toată încrederea către doamna doctor cardiolog Cristina Olteanu, medic pediatru la Spitalul Grigore Alexandrescu din Bucureşti. Prin intermediul doamnei doctor, a apărut varianta de a naşte şi  a-l opera pe copil în Italia, la Genova. Dumneaei ne-a ajutat foarte mult, pentru că a intermediat legătura cu doctorii Spitalului din Genova. Am simţit că aceasta e varianta cea mai potrivită pentru noi. Inițial se preconiza că am putea sta în Italia două luni de zile, pentru tot ceea ce presupunea nașterea, intervenția chirurgicală a copilului și tratamentul. Era peste puterile noastre financiare. Cei apropiaţi nouă s-au mobilizat şi am fost ajutați și de mulți oameni care nu ne cunoșteau dar au fost alături de noi, în lupta de-a salvare a vieții copilului. Ne-au arătat solidaritatea lor, atât prin rugăciune, cât şi prin faptă.

Eram hotărâtă să-i pun pruncului numele de Efrem

Aveam mare încredere în ajutorul Sfântului Efrem cel Nou și ştiam că pot încredinţa viaţa pruncului nostru, în mâinile lui. Eram hotărâtă să-i pun pruncului numele Efrem, dar soţul meu nu era la fel de hotărât. El îmi spusese să cerem deopotrivă ajutorul Sfântului Nectarie, Sfântului Luca al Crimeei, chirurgul fără de arginţi şi Sfântului Efrem iar sfântul care îl va ajuta pe copil acela îi va da și numele. Eu     l-am certat şi l-am întrebat cum ne vom da seama care sfânt l-a vindecat?!


În luna aprilie am zburat spre Italia - Torino. De acolo am mers cu trenul în Genova, unde ne-a aşteptat o familie de români, care ne-a primit cu multă căldură. Ne-a rânduit Dumnezeu nişte gazde minunate. Prin intermediul părintelui Sorin Filip de la parohia comunităţii de români din Genova, această familie s-a oferit să ne găzduiască pe perioada de dinaintea naşterii. O familie de oameni jertfitori, primitori, plini de viaţă şi de dragoste. Au avut grijă de noi, ca de proprii lor copii şi ne-au sprijinit în toate: de la traducerile de care am avut nevoie la spital, la cazare, mâncare sau sfaturi. Fără ajutorul lor, ne-ar fi fost mult mai greu să ne descurcăm departe de ţară, fără să cunoaștem limba italiană și sistemul de acolo.

Bebelușul nostru s-a născut chiar de ziua Sfântului Efrem, pe 5 mai

La Institutul Giannina Gaslini din Genova medicii au stabilit că pentru binele copilului, cel mai bine ar fi să nasc prin cezariană. Mai în glumă, mai în serios, soțul meu spunea că, dacă tot avem cezariană programată, ar fi bine să fie făcută pe 5 mai, de ziua Sfântului Efrem cel Nou. Eu îl dojeneam, spunându-i că nu este o joacă, iar data nașterii se stabileşte în funcție de mai mulţi factori. Între timp am fost chemată la un consult la medicul anestezist, iar la finalul ei am primit dosarul cu toate analizele de care aveam nevoie pentru naștere. Pe dosar era trecută și data naşterii: 5 mai 2015, ora 10.30. Eu și soțul meu am rămas uimiți și ne-am bucurat foarte mult văzând cum le-a rânduit pe toate Sfântul Efrem. Astfel, aveam încredinţarea Sfântului Efrem că va fi bine. Era ca şi cum Sfântul ne-ar fi spus să lăsăm totul în grija lui.

Minunea din sala de nașteri

În ziua de 5 mai am intrat în sala de nașteri foarte liniștită. În acelaşi timp, în România se săvârşea Sfânta Liturghie pentru Hramul Sfântului Efrem şi mulţi prieteni se rugau pentru noi. În sală era și o echipă de medici cardiologi pregătită să preia copilul imediat după naştere, pentru a-i oferi asistenţă. În timp ce mă pregăteau pentru naştere, am zărit doi doctori mai în vârstă care se sfătuiau unul cu altul şi care, în dialogul lor, arătau spre mine. După naştere am încercat să-i mai văd o dată pe aceşti doi doctori, dar nu i-am mai întâlnit nicăieri. Cred că cei doi erau Sfântul Nectarie şi Sfântul Luca al Crimeei pe care i-am chemat în ajutor, alături de Sfântul Efrem.


După ce uterul a fost deschis în sala de operație s-a auzit cu putere plânsul micului Efrem, care a fost deranjat parcă din somn. Spre bucuria mea, l-am putut vedea şi i-am sărutat obrăjorul cald, înainte de a fi dus la secţia de cardiologie. Mi-a fost foarte greu să stau în spital fără ca Efrem să stea lângă mine şi mai ales să mă externez, iar copilul să rămână acolo. Noi, părinţii, puteam să-l vedem strict în cadrul programului de vizită, adică maximum trei ore pe zi. La terapie intensivă putea fi vizitat doar o jumătate de oră. Așa că i-am pus pruncului lângă cap, în pătuţ o iconiţă cu Sfântul Efrem și       m-am rugat ca Sfântul lui ocrotitor şi Maica Domnului să-i stea neîncetat alături, să-l mângâie şi să-l aline.

Efrem a suferit o mică intervenție chirurgicală, chiar la naștere, care i-a permis să reziste până în momentul operaţiei de corecţie.

Efrem a fost botezat înainte de operația care i-a salvat viața

Aceasta a fost programată, în ziua a opta de viață. Un preot a botezat copilul de urgenţă şi l-a împărtăşit. În ajunul operației, medicul chirurg ne-a chemat la el în birou, ca să ne spună care sunt riscurile intervenţiei chirurgicale. Iar riscurile erau uriașe şi incompatibile cu viaţa. Doctorul a încercat să ne facă să înţelegem că e o operație foarte dificilă pentru că trebuie să lucreze cu vase de sânge foarte subţiri. Când am auzit de toate aceste riscuri, nouă și gazdei care ne traducea ce ne spunea medicul au început să ne curgă șiroaie de lacrimi pe obraji.
 
La opt zile de viață, Efrem s-a născut pentru a doua oară

Operaţia a durat opt ore. Foarte mulţi oameni, cunoscuţi şi necunoscuţi, s-au rugat pentru Efrem şi pentru noi. Efrem a ieşit din sală cu bine dar, postoperator, au urmat 24 de ore critice, timp în care inima lui trebuia să-şi reia singură activitatea. Îl puteam zări doar prin geamul de la secţia de reanimare. Era  sedat şi intubat, conectat la o serie de aparate medicale ce scoteau tot felul de sunete şi lumini. Din pieptul deschis se zărea inimioara-i mică şi dornică de viaţă. Prin mila lui Dumnezeu, timpul trecea în favoarea lui Efrem. Copilul a primit bine tratamentul. Doctorul care s-a îngrijit de starea lui se minuna că Efrem se reface bine, dar totodată ne spunea să avem răbdare până la recuperarea totală.

Sfântul Efrem, iubitorul de copii, l-a vegheat şi i-a alinat toate durerile

Icoana Sfântului Efrem cel Nou a fost cu el şi în sala de operaţii şi pe toată perioada spitalizării. Sfântul Efrem, iubitorul de copii, l-a vegheat şi i-a alinat toate durerile. Ştiu că nu i-a fost uşor să îndure toată durerea, cu toate că a fost sedat şi i s-a administrat morfină. M-am rugat mult Maicii Domnului să-l ţină în braţe şi să-l mângâie.


Prin mila Domnului, după o lună şi jumătate de la naştere am primit vestea că Efrem s-a recuperat cu bine şi poate fi externat din spital. Am binecuvântat acel moment minunat când ne-am văzut cu pruncul nostru în braţe, ieşind din spital. A fost cel mai mare dar de la Dumnezeu, oferit prin mijlocirea Sfântului Efrem cel Nou.


Acum, Efrem are aproape un an de viaţă. Este un copil vesel, voios şi sănătos, şi toţi care îl cunosc vor să îi vadă zâmbetul pe care îl are mereu pe chip.


Îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru această încercare fără de care nu am fi putut preţui darul şi binecuvântarea Sa şi îi mulţumim Sfântului Efrem pentru minunata sa purtare de grijă.


„Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui”.

Ionela Bostan, mămica lui Efrem

Mai, 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu