Scriu aceste rânduri în cinstea Sfântului Efrem cel Nou,
ca mărturie a faptului ca el este lucrător, ne vede, ne ascultă rugăciunile și
ne ajută.
Nu credeam că
Sfinții sunt atât de aproape de noi
Înainte de a-l cunoaște pe Sfântul Efrem cel Nou, nu
credeam că Sfinții sunt atât de aproape de noi. Nu obișnuiam să mă rog lor.
Mă gândeam că nu mă vor ajuta pe mine, pentru că nu sunt vrednică.
M-am rugat la un moment dat, într-o perioadă de
disperare, Sfântului Stelian. Mă rugam să mă ajute să am și eu măcar un copilaș
sănătos pe pământ (am avut o fetiță, care a plecat la Domnul), dar pentru că nu
am mai rămas însărcinată, am renunțat la a mă ruga Sfântului. Mă gândeam că,
probabil, ajută doar oamenii mai evlavioși, mai drepți, mai buni.
Au trecut anii, dar nu am încetat să sper și uneori să
mai trimit câte o rugăciune către cer.
Pe Sfântul Efrem
cel Nou l-am descoperit în urma căutărilor mele, pe internet
În aprilie 2014, chiar în ziua de Florii, în drum spre biserică
am simțit nevoia să caut pe internet o rugăciune pentru dobândire de copilași,
pe care să o citesc după ce se termină slujba. Așa am găsit „Rugăciunea către
Sfântul Efrem cel Nou”. Dar pentru că nu știam nimic despre acest Sfânt, am
încercat o altă căutare. Toate link-urile găsite mă duceau spre același lucru.
Am ajuns la destinație și am închis internetul, fără să doresc să citesc
rugăciunea către Sfântul Efrem, pentru că nu auzisem niciodată de numele lui,
până atunci.
În biserică, m-am așezat lângă pangar ca să ascult
slujba. La un moment dat mi-am aruncat ochii pe masa cu cărți și am văzut, exact
în mijloc, o carte care se numea: „Minuni ale Sfântului Efrem cu copii născuți
și nenăscuți” „Din nou? Același Sfânt?!”, mă miram. Am cumpărat-o iar după
slujbă am ieșit afară și am început să o răsfoiesc. Acolo am citit că moaștele
întregi ale Sfântului Efrem sunt în Grecia. Primul gând a fost că nu am o
icoană a Sfântului Efrem, că Sfintele sale moaște sunt prea departe de mine și că
probabil, cine știe când voi reuși să ajung să mă închin lor, așa că mai bine mă
voi mai ruga din când în când tot la Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor.
Dar nu am terminat bine gândul că în curtea bisericii am
zărit o construcție nouă: o bisericuță albă, frumoasă, în miniatură, care
îmi plăcea foarte mult. Înăuntru ardea o candelă. M-am apropiat să o văd mai
bine iar când am ajuns în dreptul ei... pentru un moment am uitat să respir. Era
un loc de închinare către Sfântul Efrem cel Nou, chiar cu iconița lui, acolo.
Deci aveam și unde să mă rog… ceea ce m-a încurajat să-i acord mai multă
atenție acestui sfânt.
Sfântul Efrem cel
Nou mi-a văzut căutarea și „m-a chemat” la el
Am revenit să mă închin la acea bisericuță de Paște și
apoi, de ziua Sfântului Efrem, pe 5 mai 2014. Curiozitatea m-a împins să caut
tot pe internet dacă nu există cumva și în România vreo părticică din moaștele
sale. Așa am aflat că Mănăstirea Chiajna, de lângă București are o părticică
din moaștele Sfântului Efrem. Dar părea destul de greu să ajung acolo. În
niciun caz nu aveam cum să mă încumet singură.
În aceeași zi, o colegă care știa că mi-e drag acest Sfânt
mi-a spus așa: „Sâmbătă merg la Chiajna cu cumnata mea, la moaștele Sfântului
Efrem cel Nou. Nu vrei sa mergi cu noi?” Și așa am ajuns să mă închin la moaștele
noului meu prieten.
Sfântul Efrem cel
Nou mi-a arătat că vrea să-i cer ajutorul citindu-i acatistul
O lună mai târziu stăteam pe o terasă și mă gândeam că
n-am mai citit demult Acatistul Sfântului Efrem. M-am răzgândit însă, știind că
trebuie să găsesc o ocupație drăguță pentru un copilaș de care aveam grijă și
am început să caut pe internet filmulețe cu origami. Am găsit o inimioară făcută în stil origami și am apăsat pe imagine, să văd un filmuleț cu modul în care se realizează. S-a deschis însă o pagină care nu avea nicio legătură cu origami. Scria
așa: „Recomandări de vizionat - Acatistul Sfântului Efrem, Paraclisul Sfântului
Efrem și iar Acatistul Sfântului, citit de un preot”. Atât și nimic mai mult pe
pagina aceea. Atunci am înțeles că Sfântul Efrem era acolo, cu mine și că mă
încurajează să-i citesc acatistul și să-i cer ajutorul...
Eu l-am rugat să-mi fie Sfânt ocrotitor, să rămână cu mine
tot restul vieții mele, să mă întărească în credință, să aibă grijă de sufletul
meu și, când o să fie timpul, să mă ducă acolo unde sper să ajungem cu toții:
acasă, în brațele lui Dumnezeu.
Sfântul Efrem a
rânduit să ajung și în Grecia, la Nea Makri
În luna septembrie a anului 2014 mi s-a mai întâmplat un lucru
minunat: o prietenă mi-a propus să mergem împreună în Grecia, să ne rugăm Sfinților.
Era în plan să ajungem și la Sfântul Efrem cel Nou. Am acceptat pentru că îmi
doream tare mult să ajung la Moaștele Sfântului. Astfel, în data de 20 septembrie 2014,
am avut fericirea să urc pe Colina Neprihăniților, pe drumul care ducea la Sfântul meu ocrotitor.
Eram bucuroasă, dar aveam și emoții. Nu numai pentru că
urma să văd cu ochii mei ceea ce doar citisem, dar și pentru că, recunosc, am
teamă de oseminte și mă gândeam că o să îmi fie frică să mă uit la cele ale Sfântului
Efrem cel Nou. Nu s-a întâmplat deloc așa. Când am intrat acolo era atâta pace…
Am văzut mai întâi copacul, un dud
bătrân pe care a fost răstignit Sfântul Efrem. Nu-mi venea să cred că este în
fața ochilor mei. Alături e o icoană în mărime naturală.
Apoi am intrat în biserică, unde se află racla cu
moaștele întregi ale Sfântului Efrem. Am pășit cu teamă înăuntru, dar nu am
simțit decât blândețe și pace atunci când l-am privit. Și… aș fi vrut să nu
plec așa curând de acolo. Am văzut apoi și mormântul Maicii Macaria, cea care a
descoperit moaștele Sfântului Efrem.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu și mulțumesc Sfântului Efrem
cel Nou pentru șansa de a ajunge, într-un timp atât de scurt de când l-am cunoscut,
să mă închin Moaștelor Sale. Chiar la Sfântul "acasă", în Nea Makri. Mă gândesc la faptul că sunt oameni care se
chinuie mult să aibă măcar o picătură din uleiul din candelă sau să ajungă
acolo și mie… mi s-au dăruit toate, deși cu siguranță nu sunt vrednică de ele.
Dar știu că Sfântul a venit la mine ca să mă ajute și
știu că toate îmi sunt de folos. Și nu pot decât să mulțumesc din toata inima
mea și să mă rog și să sper că o să reușesc să las aceste daruri să mă conducă
pe calea credinței și a iubirii de Dumnezeu.
Aș vrea să mai spun ceva despre perioada în care l-am
cunoscut. Nu știu dacă Sfântul Efrem a ales aceste momente sau nu, dar mie nu
mi se par întâmplătoare. Sfântul Efrem a fost prins de către prigonitori când împlinea
41 de ani, eu aveam 41 de ani și 2 luni când am auzit pentru prima dată acest nume.
Sfântul Efrem cel Nou a adormit în Domnul la 41 ani, 7 luni și 3 săptămâni, eu
am ajuns să mă închin la moaștele lui la 41 ani, 7 luni și 2 săptămâni.
Sfântul Efrem cel Nou e
acum prietenul meu
Aceasta este povestea felului în care, e și greu să
explic, pentru mine un Sfânt a trecut din planul îndepărtat în cel
apropiat, mi-a devenit ocrotitor, prieten, mijlocitor în rugăciune.
Sfântul Efrem cel Nou nu mai e acum pentru mine, doar o
poveste. Îl simt prezent în viața mea. Îi mulțumesc Sfântului pentru că a murit mărturisindu-și
credința, pentru că ne ajută să deschidem ochii sufletelor ca să vedem Lumina
lui Dumnezeu și pentru că m-a căutat ca să îmi fie aproape, în ciuda îndoielilor
mele, a păcatelor și a credinței firave.
Mulțumesc, Sfinte Efrem, pentru că «ai venit» la mine! Și
fie ca, prin puterea minunată a rugăciunilor și a pildei tale, să dobândim întărire
în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Tatălui și a
Fiului și a Sfântului Duh. Amin!
Angela Emanuela V., București
octombrie
2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu