Cu ajutorul Sfântului Efrem și al Maicii Domnului, am găsit un nou loc de muncă

Doamne ajută! 

Aș vrea sa mărturisesc o minune din multele binecuvântări pe care le-am trăit în viața mea. Cu ajutorul Sfântului Efrem și al Maicii Domnului, am găsit un nou loc de muncă, pe care mi l-am dorit mult. M-am rugat și altor Sfinți pentru acest lucru. Sfântul Efrem este grabnic ascultător și ajutător în orice situație!

Vasile, martie 2019

E suficient să-l chemi cu credință

sursa foto: icoanedeargint.ro

- Mărturia se regăsește în cartea "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor" (volumul II), publicată de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Lângă casa noastră, o familie de tineri a început să construiască o casă. Într-o zi l-am văzut pe proprietar abătut şi mâhnit. Mi-am permis să-l întreb ce a pățit și mi-a mărturisit că muncitorii i-au furat armătura de fier dintr-un stâlp. Era necăjit și prin prisma faptului că muncitorii știau că soția lui era bolnavă. Mi-a povestit că femeia slăbise 20 de kilograme, iar medicii din Cluj, care au consultat-o i-ar fi spus că pare să aibă, cancer la gât. 

Pentru că la biserica la care merg (Biserica Ezăreni din Iași) se face în fiecare duminică Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou m-am hotărât să-i aduc vecinului, pentru soția lui, untdelemn de la candela Sfântului. După ce i-am dat uleiul sfințit am plecat o săptămână, într-un scurt concediu. Când m-am întors l-am văzut pe vecin foarte vesel. Mi-a spus că s-a întâmplat ceva minunat. I-a dat soției sticluța cu ulei și a sfătuit-o, că dacă are convingerea că Sfântul Efrem o s-o ajute, atunci să bea câte puțin din ea și să se ungă pe gât. A doua zi dimineața ea a început să mănânce, ajungând treptat chiar și la patru mese pe zi. Nu mai simțea nicio jenă și s-a îngrășat uimitor, în numai o săptămână. Eu, recunosc că am rămas uimit, cât de repede a ajutat Sfântul Efrem pe niște oameni care nu știu poate nici măcar unde este biserica de care aparțin, nu i-au făcut nici Acatistul, dar i-au cerut din suflet, sprijinul. De atunci au trecut câteva săptămâni, iar soția vecinului meu este din ce în ce mai bine. 

E.E, Iași (noiembrie 2015)

Sfântul Efrem s-a milostivit de copiii mei: m-a ajutat să obțin prin concurs, un post nesperat

- Mărturia se regăsește în cartea "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor" (volumul II), publicată de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Numele meu este Iulia și sunt din Iași. Aveam un loc de muncă, dar era destul de prost plătit și cu o răspundere juridică destul de mare. După nașterea celui de al patrulea copil, cheltuielile au crescut și făceam față destul de greu nevoilor de zi cu zi, concediul de creștere a copilului se termina și eram nevoită să mă întorc la vechiul loc de muncă, idee care nu-mi prea surâdea. Așa că m-am rugat Sfântului Efrem să mă ajute să îmi găsesc un alt serviciu. La scurt timp după ce am început să citesc Acatistul Sfântului pentru găsirea unui loc de muncă s-au scos la concurs două posturi într-o instituție publică, așa cum îmi doream și mai ales având profil economic, exact domeniul în care sunt specializată, deși specificul instituției este altul. 

Concurența pentru post era acerbă 

La înscrieri am aflat că suntem 24 de candidați pe două locuri, și atunci mi-am spus că este imposibil să reușesc, dar m-am hotărât totuși să încerc. Au urmat o serie de probe și, la proba scrisă, am rămas 16 candidați. Din ce auzisem, contracandidații mei erau foarte bine pregătiți, mai participaseră și la concursurile anterioare la care au obținut note foarte mari. A sosit și ziua examenului care s-a ținut la București, nu aveam voie să intrăm în sală decât cu un pix. Eu aveam iconița Sfântului Efrem pe care voiam să o țin lângă mine și mă gândeam cum voi proceda, dar spre surprinderea mea, deși stăteam în primul rând, nu a observat-o nimeni. Am pus iconița pe foaia de concurs și m-am rugat Sfântului să mă ajute. Gradul de dificultate a fost ridicat, notele foarte mici. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Efrem am fost printre cei trei candidați care au luat note de trecere a examenului. Eu și alt candidat am avut aceeași notă și a fost nevoie de o departajare între noi, adică un nou examen, de data aceasta, probă orală. După ce am ajuns de la București acasă, i-am spus soțului că nu am nicio șansă să îl înving pe contracandidatul meu. Materia era foarte vastă, timpul scurt, iar îndatoririle mele de zi cu zi trebuiau îndeplinite. M-am sfătuit cu părintele duhovnic care mi-a spus că trebuie să merg mai departe și să fac tot ce pot pentru a vedea care este voia lui Dumnezeu. Deși recunosc că m-am gandit atunci că voi merge în fața comisiei și nu voi fi în stare să spun niciun cuvânt, am făcut ascultare. 

sursa foto: playtech.ro

Contracandidatul meu a încercat să mă intidimideze înainte de-a intra la comisie 

În ziua interviului, contracandidatul meu mi-a spus că a învățat câte 12 ore pe zi și că nu am nicio șansă să iau examenul. Într-adevăr, el nu avea familie și a învățat foarte mult. Eu prindeam câteva ore pe zi la sala de lectură a unei biblioteci, atunci când putea sta soțul cu copiii sau învățam noaptea. Mai aveam ceva timp până să intrăm la comisie și am zis să repet măcar un subiect înainte, mai mult pentru a nu participa la discuțiile celorlalți candidați și a nu mă intimida. Primul a intrat el, i-am urat baftă, iar el mi-a spus că își dorește să ajung în fața comisiei și să mă intimidez și să nu reușesc să spun nimic, adică exact de ce mă temeam. Când am ajuns în sală, am luat subiectele și din nou țineam iconița Sfântului în mână. Nici nu am citit subiectele, am pus mai întâi iconița pe foaie și m-am rugat Sfântului Efrem să mă ajute. Aveam patru subiecte, cel mai greu era chiar cel pe care îl citisem înaintea probei. Cu ajutorul Sfântului, am abordat destul de bine subiectele, nu m-am intimidat deloc. Mergând în sala unde se afla contracandidatul meu, am aflat de la acesta că a încurcat subiectele, exact ce mi-a dorit mie. A fost o minune a Sfântului Efrem, care s-a milostivit de copii și ne-a ajutat. Mulțumim încă o dată Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, ocrotitorul nostru! 

 

Iulia, Iași (aprilie 2018)

Medicii au spus că are Sindrom Down, Sfântul Efrem a decis altfel

- Mărturia se regăsește în cartea "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor" (volumul II), publicată de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Mă numesc Simona și sunt căsătorită cu un italian. Locuiesc în Italia. Aveam un băieţel şi îmi doream să mai nasc un copil. În ziua de Înălţare a Domnului, mama mea a primit o carte referitoare la Sfântul Mare Mucenic Efrem. Drept să vă spun, nu auzisem nici unul din familie de acest sfânt. Mama m-a sunat din România şi mi-a spus să-i caut pe internet Acatistul. De atunci am început să citesc în fiecare zi această rugăciune şi să mă rog Sfântului Efrem să mă ajute să mai avem un copil. După doar două săptămâni am aflat că sunt însărcinată. Pe parcursul sarcinii am avut diabet, dar am făcut insulină și toate ecografiile arătau că bebelușul este bine. Am născut prin cezariană, fără probleme. 

sursa foto: ziaruldeiasi.ro

Eu am 36 de ani. A doua zi după ce am născut, medicul de gardă mi-a spus că fetița mea are Sindrom Down. Nu vă pot explica în cuvinte ce am simţit în acea clipă. Am fost şocată, speriată, supărată şi când i-am dat soţului această veste nu putea pur și simplu să creadă aşa ceva. Dar nu m-am oprit din rugăciune. Am continuat să mă rog la Maica Domnului și la Sfântul Efrem cel Nou. Am stat zece zile în spital, i-am făcut toate investigațiile. Medicii ne-au recomandat să-i facem și o analiză mai specială a sângelui, specifică pentru Sindromul Down, care se făcea la un alt spital, iar rezultatul dura aproape trei săptămâni. 

La externarea din spital, toate mamele din salon primeau o singură foaie. Doar eu aveam un întreg dosar medical! Atunci mi-am dat seama cât de gravă este situația. 

sursa foto: doxologia.ro

Acasă ne-am rugat în fiecare zi, toată familia la Sfântul Efrem și am așteptat cu mari emoții ziua în care urma să primim rezultatul analizei. I-am sunat și pe părintele Calistrat și pe părintele Teofil, de la Mănăstirea Vlădiceni rugându-i să se roage pentru fetița noastră. Cu o zi înainte să primim rezultatul am visat că eram foarte mică iar Sfântul Efrem mă ţinea în palmă. A doua zi a venit şi rezultatul. Fetiţa mea era perfect sănătoasă! 

Are acum trei ani şi jumătate şi merge la grădiniţă. Vă scriu aceste rânduri cu smerenie şi cu mare mulţumire pe care o aduc Sfântului Mucenic Efrem pentru minunea pe care a făcut-o cu familia şi cu fetiţa mea. 

Simona, Italia

Sfântul Efrem ajută un copil cu hemipareză să-și facă semnul Sfintei Cruci

sursa foto: parohiacaramidariidesus.wordpress.com

- Mărturia se regăsește în cartea "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor" (volumul II), publicată de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Am aflat de la un coleg de serviciu, că la Biserica Ezăreni din Iași se află papucelul Sfântului Efrem cel Nou și că acolo au avut loc multe minuni. Așa că am decis pe 11 martie 2018 să merg la această biserică, împreună cu băiețelul nostru Luca, care are patru ani. I-am povestit părintelui paroh despre problema care mă frământa: Luca are hemipareză pe partea dreaptă. Părintele l-a binecuvântat cu papucelul Sfântului Efrem cel Nou, după care ne-am închinat la icoana făcătoare a minuni a Sfântului. Aceeași icoană care a izvorât o lună mai târziu, mir. Primisem cadou cartea “Sfântul Mare Mucenic și Cuvios Efrem cel Nou. Mărturii ale minunilor săvârșite în zilele noastre”. 

La două săptămâni de la vizita pe care am făcut-o la biserică, Luca a observat cartea pe noptieră, m-a întrebat cine este în fotografia de pe copertă, iar eu i-am spus că este un părinte care îi va face bine mâna și piciorul. El a luat cartea, s-a întins pe pat și a început să facă exerciții, o ridica deasupra umerilor, apoi o ducea până la genunchi. Din cauza problemelor sale medicale, Luca nu reușea să facă Sfânta Cruce. În acea seară l-am rugat amândoi pe Sfântul Efrem, să putem face împreună Sfânta Cruce, iar în acel moment Luca a făcut o cruce foarte curată. Eu m-am emoționat profund și l-am întrebat cum a reușit. Luca mi-a răspuns: “Părintele din carte m-a ajutat!”. De atunci, el reușește să facă Sfânta Cruce foarte bine, iar răspunsul este același: “Părintele din carte m-a ajutat!” 

Mulțumim Sfântului Efrem pentru minunea săvârșită și ne rugăm să aline suferințele tuturor copiilor bolnavi și ale tututor celor aflați în necaz. 

Anca Calinciuc, Iași (15 octombrie 2018) 

Notă: Îmi amintesc de prima întâlnire cu Luca. L-am luat atunci în Sfântul Altar. Mergea șchiopătat cu piciorul drept și avea mânuța dreaptă înțepenită. Nu am făcut altceva decât să-l binecuvântez pe cap și la mânuță cu papucelul. Apoi, Sfântul Efrem a pătruns cu delicatețea-i specifică în viața lui și a familiei sale și l-a făcut sănătos. Luca vine de atunci aproape în fiecare duminică seara la Paraclisul Sfântului Efrem și intră în Sfântul Altar pentru a se închina la papucelul Sfântului. Noi îl binecuvântăm cu papucelul pe cap, în zona în care are o gaură mică în creier, cea care i-a cauzat hemipareza. El face apoi o cruce frumoasă și sărută papucelul cu emoție. Privește icoanele Sfântului Efrem din Altar cu mare atenție și se închină. Știe că e Sfântul care l-a facut bine. Părinții lui Luca vor merge în toamnă la Nea Makri, în pelerinaj, împreună cu noi, ca să ne plecăm genunchii înaintea Sfântului și să-i mulțumim cu toții, pentru vindecarea lui Luca, și nu numai a lui. 

Pr. Mihai Iordăchescu, Parohia Ezăreni, Iași (martie 2019)

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să nu îmi pierd familia

sursa foto: colportaj.ro

- Mărturia se regăsește în cartea "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor" (volumul II), publicată de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

M-am căsătorit pe 22 august 2015 și la niciun an am trecut printr-o mare încercare. Soțul meu era plecat la muncă în străinătate și a început să amenințe că vrea să divorțeze. De câte ori vorbeam la telefon îmi spune cuvinte greu de suportat și îmi arunca reproșuri grele. De când mă știu, eu am fost o fire credincioasă, așa că biserica mi-a fost refugiu în acea perioadă, iar rugăciunea, singura alinare. Totuși nu reușeam să înțeleg ce s-a întâmplat și cum era posibil ca soțul meu pe care-l știam ca fiind un om înțelegător și blând, să se transforme așa mult, era de nerecunoscut. Mă durea nu numai gândul despărțirii, ci mai ales ideea că ne-am căsătorit în fața lui Dumnezeu, ceea ce pentru mine înseamnă pe vecie, adică atât în lumea aceasta, cât și în cea viitoare. Nici nu concep că aș putea să mă recăsătoresc în caz că aș rămâne singură. 

În Acatistul Sfântului Efrem am găsit un pasaj care vorbea parcă despre problemele mele 

În acea perioadă încercam să mai uit din probleme concentrându-mă pe sarcinile de la serviciu. Când eram acasă, ascultam Acatiste pe telefon, exact în ordinea în care rulau ele pe internet. Așa am ascultat pentru prima dată, Acatistul Sfântului Efrem cel Nou. Eu aveam în bibliotecă o carte cu minunile făcute de acest Sfânt, dar când am început să o citesc, cu mult timp înainte, mi s-a părut că nu am înțeles-o prea bine, așa că am pus-o deoparte. Când am ascultat Acatistul Sfântului Efrem cel Nou mi-a atras atenția următorul pasaj: “Fiind alungată de soțul ei și de părinții nemilostivi, mult a lăcrimat Maria, necăjindu-se că fiul ei crește departe de tatăl său. Dar, după ce ea s-a rugat să îi ajuți, a doua zi soțul și-a înțeles greșeala și a rugat-o să se întoarcă acasă. Văzând grabnicul tău ajutor, ne rugăm ție să alungi dezbinarea și tulburarea din toate familiile creștine.” Cuvintele reproduceau parcă exact ceea ce trăiam și eu și mi-au adus foarte multă mângâiere. Noi nu aveam copii, așa că am încercat să găsesc un sprijin în rugăciune, Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Am început să citesc Acatistul Sfântului Efrem timp de 40 de zile și mare alinare am avut. Nu de puține ori primeam un telefon de la soțul meu în timp de citeam sau după ce terminam rugăciunea, simțeam că Sfântul Efrem lucrează și erau momente în care chiar aveam senzația că Sfântul este lângă mine. După ce am terminat canonul de rugăciune am avut un vis, Sfântul Efrem stătea între mine și soțul meu. La un moment dat am mai avut un impas. Eram pe punctul de-a pierde un apartament pentru care plătisem deja o sumă de bani. Când venea în țară, soțul meu refuza să stea cu mine, dormea la mama lui acasă. Când îi ceream să ne întâlnim, părinții săi îi monitorizau fiecare mișcare și îl sunau mereu. Nu știam ce să mai fac. Prin decembrie 2016 am mers la el acasă împreună cu nașii noștri de cununie. Dar el părea de neclintit. Nu voia sub nicio formă să ne împăcăm. 

În mai puțin de un an, soțul meu a redevenit cel pe care-l știam înainte 

Eu mă gândeam foarte des la cât de mult a suferit Sfântul Efrem. Mă gândeam că Sfântul a pătimit opt luni de zile și aveam același sentiment, că și suferința mea va dura tot atât. În ianuarie anul următor am reușit să facem actele pentru apartament, ca să nu îl pierdem și am umblat împreună pentru documente, vreo două zile. La plecare el m-a luat în brațe. A plecat apoi în Germania, unde lucrează. De atunci am început să comunicăm mai liniștiți, așa cum sunt doi prieteni la începutul unei relații. Eu nu am renunțat la rugăciune. Mă rugam mereu la Sfântul Efrem și nu numai. De Paște, mama lui l-a forțat să aleagă între noi două. Iar el a ales să rămână cu mine. Totul s-a schimbat de atunci, ne înțelegem bine, suntem mult mai uniți. Nu am pierdut apartamentul respectiv, chiar stăm în el, atunci când soțul meu vine în România și ne dorim să avem copilași, cu mila lui Dumnezeu. Pe această cale mulțumesc Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Fanurie (el e Sfântul care m-a ajutat să-l cunosc pe soțul meu), Sfântului Mina, Sfinților Adrian și Natalia, Sfântului Ciprian, Sfinților Petru și Fevronia și tuturor Sfinților la care m-am rugat în perioada aceea. Mulțumesc tuturor oamenilor care îmi știu povestea și s-au rugat pentru noi. Sper ca rândurile scrise de mine să fie spre întărirea tuturor familiilor greu încercate. 

I.R., Sibiu (decembrie 2018)

Rugăciunea comună ridică o mamă de pe patul suferinței

sursa foto: agora.md

- Mărturia se regăsește în cartea "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor" (volumul II), publicată de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Totul s-a întâmplat în urma operației mamei. Operație foarte grea, la tiroidă. După intervenție a fost dusă la Terapie Intensivă. La o zi după operație au detubat-o (intubarea este o procedură medicală, la care se apelează mai ales postoperator, prin care un tub este introdus pe căile respiratorii până în plămâni), dar nu a rezistat așa multă vreme, fapt ce i-a determinat pe doctori să o intubeze din nou. Au repetat din nou procedura, în ziua următoare, dar fără succes, saturația oxigenului scădea sub limita admisă, mai ales noaptea. După o săptămană de manevre de acest fel am început să intru în panică, pentru că intubarea repetată are multe reacții adverse, cum ar fi: dependență, infecție la plămâni și multe altele. Toate analizele erau bune, dar mama nu putea să respire singură. Iar eu eram din ce în ce mai îngrijorat. 

Preoții şi prietenii care o cunoșteau au făcut un grup de rugăciune. În fiecare seară ceream cu toții ajutorul Sfântului Efrem cel Nou, citindu-i Acatistul, şi ne rugam la toți Sfinții, să o ajute. Starea ei era din ce în ce mai proastă, iar doctorii, foarte rezervaţi. Am stat şi eu într-o seară cu ea la spital, după ce a fost detubată, ca să o încurajez să respire singură. La miezul nopții deja nu mai putea, se învinețise la faţă, iar doctorița de gardă intrase în panică. Parametrii arătau că era aproape să intre în comă, așa că medicul m-a rugat să plec, urma să-i facă anestezie și să o intubeze din nou. Of, ce durere am simțit atunci! A doua zi, pentru că nu putea să vorbească, mama mi-a scris să nu mă mai chinui, pentru că ea nu mai are mult de trăit, le auzea și pe asistente care tot spuneau asta... Ce să mai fac? Cum să o ajut pe mama? 

sursa foto: facebook, parohiaezareni

Părintele de la biserica Ezăreni din Iași a trimis un mesaj către grupul nostru de rugăciune și le-a cerut tuturor să se gândească permanent la mama, nu numai seara, la Acatistul Sfântului Efrem pe care îl făceam cu toții, adică să facem rugăciune neîncetată. Am simțit multă dragoste şi compasiune în momentul acela. După ce am plecat de la spital nu știam unde să mă duc, cine să îmi aline durerea pe care o purtam. 

sursa foto: universul.net

Am mers la racla Sfintei Cuvioase Parascheva şi am rugat-o din tot sufletul să o ajute pe mama, pentru că eu nu am cum să o ajut. Nu am apucat să ies din curtea catedralei din Iași, că am primit un telefon de la o persoană dragă mamei, care mi-a spus că situația ei a ajuns să fie monitorizată de la București şi, sub indicațiile Ministrului Sănătății, un avion Smurd urma să o ducă a doua zi, la Institutul Inimii din Capitală. 

sursa foto: mediafax.ro

Nu îmi venea să cred, parcă zburam... Seara am plecat cu trenul spre București, iar dimineața a ajuns şi mama cu avionul. A fost primită cu multă dragoste în spital şi tratată ca un caz special. Cu durere spun că la Iaşi nu am avut același sentiment. Mama a fost pusă într-o rezervă unde o asistentă o monitoriza permanent cu multă dăruire. Domnul profesor care a preluat-o mi-a spus că o vor detuba peste câteva zile, pentru că trebuie să se odihnească şi să își recapete încrederea. Între timp i-au făcut nenumărate investigații și au ajuns la concluzia că mama nu mai respira cu unul dintre plămâni la capacitatea lui. 

Ziua cea mare sau mai bine spus noaptea cea mai lungă, a fost cea în care a fost detubată, cu emoții mari inclusiv din partea personalului. Doctorii ne-au spus că, dacă trece fără probleme de prima noapte, totul o să fie bine. Și au avut dreptate. Nu vă spun ce bucurie a fost pe Secția de Terapie Intensivă, lucrurile au mers din ce în ce mai bine şi cu ajutorul lui Dumnezeu, mama a putut să respire singură, fără ajutorul aparatelor! 

La externare, medicul i-a recomandat să se ducă la Iași, la un ultim control la doctorul care o operase. Mama a ajuns cu bine la Spitalul Parhon din Iași, acolo unde a avut loc intervenția inițială, iar impactul a fost cutremurător pentru personalul de acolo, pentru toți cei care nu îi dădeau nicio șansă. Asistentelor nu le venea sa creadă că mama merge pe picioarele ei şi au început să plângă! 

Acum mama este bine. Îi mulțumesc Maicii Domnului, Sfintei Parascheva și Sfântului Efrem cel Nou, pentru sprijinul dat mamei și le sunt recunoscător tuturor celor care s-au rugat pentru ea. 

Emilian, Iaşi (octombrie 2015)

O mamă cu cancer de col uterin a dus pe lume un prunc sănătos

sursa foto: suceavalive.ro

- Mărturia se regăsește în cartea "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor" (volumul II), publicată de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Alexandru a fost total rupt de Dumnezeu, nu voia să audă de biserică și de Dumnezeu. Mama lui era disperată, venea des și se ruga cu lacrimi pentru el, la slujba Paraclisului Sfântului Efrem cel Nou, săvârșită duminica seara la biserica noastră. Dumnezeu a îngăduit ca ea să se îmbolnăvească de cancer, să sufere două atacuri cerebrale și, avându-l alături pe Sfântul Efrem, să plece cu el de mână în Împărăția Cerurilor. Spun că i-a fost Sfântul alături pentru că, înainte ca ea să treacă la Domnul, s-a întâmplat o minune. Când Elena era în comă la Reanimare în stare foarte gravă, iar Alexandru, fratele și tatăl lui au vizitat-o la spital au fost întâmpinați de un călugăr înalt, care le-a dăruit ulei sfințit de la Nea Makri, o iconiță cu Sfântul Efrem și una cu Sfântul Nectarie cerându-le să se roage la acești Sfinți. Ulterior au realizat că acel călugăr, apărut de niciunde nu putea fi altul decât Sfântul Efrem. 

După moartea mamei s-a întâmplat ceva minunat: prietena lui Alexandru, Diana, a rămas însărcinată. Când a mers la un control în luna a treia de sarcină a fost diagnosticată cu cancer de col. Au rămas șocați. Își doreau copilul, dar acum Alexandru era în pericol să-i piardă pe amândoi. Doctorii din Iași le-au spus că singura șansă de supraviețuire pentru mamă este o operație de extirpare a uterului, dar și a copilului din pântece. Își doreau foarte mult copilul, dar se temeau că păstrarea sarcinii va pune în pericol viața mamei. Au mers la Mănăstirea Vlădiceni de lângă Iași, la părintele Calistrat, care i-a trezit: i-a pus să se cunune religios. “Dacă mori așa, te duci direct în Iad”, i-a spus Dianei. Aceste cuvinte ale părintelui i-au speriat, a doua zi s-au cununat, iar a treia zi au venit la noi la biserică. Ca dar de nuntă au primit de la nași… o icoană cu Sfântul Efrem cel Nou. 

sursa foto: cristianikons.wordpress.com

O luptă din care s-au câștigat două vieți 

Alexandru și-a amintit de întâlnirea cu Sfântul Efrem din spital, înaintea morții mamei sale, și de faptul că mama lui venea în fiecare duminică la Paraclisul Sfântului de la noi de la biserică și se ruga pentru el. Următoarea zi, așadar, au venit la noi la biserică, ne-am rugat împreună Sfântului și le-am dat o iconiță cu Sfântul Efrem și un metanier atins de papucelul Sfântului. Diana nu s-a mai despărțit de acestea de atunci. 

sursa foto: cronicaromana.net

Ce a urmat? Poate vă amintiți reportajele de la diverse televiziuni despre ei. Diana a fost operată la București, într-o clinică privată, de doctorul Petre Brătilă, a fost al doilea caz din lume, primul fiind în Japonia, în care o mamă cu cancer de col a putut păstra sarcina și a dus-o cu succes, până la capăt. În aceeași clinică a născut-o pe Efremia-Andra. Dacă vă veți uita din nou la acele reportaje îi veți vedea, Alexandru cu Acatistul Sfântului în mână, în fața camerei de luat vederi mărturisind cu emoție după operație: “Sfântul Efrem a mai făcut o minune!”, iar Diana purtând la mână metanierul și ținând iconița Sfântului la capul ei. Acum Efremia a crescut, sunt cu toții bine și vin la Paraclisul Sfântului, precum mama lui Alexandru odinioară. Într-adevăr, Sfântul a primit-o în rândul mucenicilor pe doamna Elena și i-a întors la credință familia. Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi! 

Pr. Mihai Iordăchescu, parohia Ezăreni, Iași (februarie 2019) 

Diana cu fetița ei, Efremia
sursa foto: reginamaria.ro

Nota editorului: Diana a rămas însărcinată după cinci ani de încercări. Ea a fost operată pe 30 ianuarie 2015, laparoscop. Avea 13 săptămâni de sarcină. Doctorul a eliminat celulele canceroase, fără ca bebelușul să fie atins. Intervenția, o premieră pentru lumea medicală a salvat atât mama, cât și pruncul din pântece. Operația care ar fi costat în mod normal câteva mii de euro a fost făcută gratuit. Efremia-Andra a venit pe lume șase luni mai târziu, perfect sănătoasă. Povestea Dianei a fost prezentată în jurnalele de știri, pe mai multe canale de televiziune (Observator - Antena1, Stirile ProTv), dar și în presă. Imediat după naștere, medicul care a operat-o a recunoscut într-un interviu că alegerea Dianei a fost un act de eroism. Mama Efremiei a declarat că fetița lor este un dar de la Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Efrem, la care s-au rugat pe tot parcursul sarcinii.   

Cineva m-a ținut pe brațe când am căzut în gol

sursa foto: ziaruldeiasi.ro

 - Mărturia se regăsește în volumul al doilea al cărții "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", publicate de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Era la sfârșitul lunii septembrie, mă pregăteam să plec acasă de la serviciu. Fusese o zi de muncă obositoare, așa că am ieșit un pic afară, să iau o gură de aer. Mergând pe alee, am văzut câteva nuci, care căzuseră în iarbă. M-am aplecat să le iau și m-am trezit că alunec în gol. Primul gând care mi-a trecut prin cap a fost că în clipa aceea voi muri, că acolo mi-e sfârșitul. Am apucat să strig: “Doamne, nu mă lăsa! Doamne, nu mă părăsi!”. Apoi, încercând să mă țin de un fel de tablă ruginită care se tot rupea pe măsură ce o atingeam eu, am strigat de trei ori: “Ajutor!”. 

Au apărut ca din senin doi tineri, cred că erau instalatori și cu greu m-au scos de acolo. Erau foarte speriați. Pe moment nu am înțeles de ce, abia a doua zi am conștientizat cât de mare a fost pericolul. Unde am căzut eu era de fapt o “gură de vizitare”, adică o încăpere de colectare a apelor cu o adâncime de patru, cinci metri, unde se află și un ventilator! Eu m-am dus prin capacul acestei încăperi care a cedat pentru că era foarte ruginit. Când am căzut, nu prea aveam cum să mă țin de bucățile de capac ruginit, pentru că se tot rupeau în mâinile mele, așa că îmi mutam mereu mâinile pe altă bucată, dar și aceea ceda imediat, în clipa în care încercam să mă agăț de ea. Trebuie să menționez faptul că eu am niște probleme de sănătate: la mâna dreaptă am un șurub la umăr în urma unei disfuncții de gradul III, la articulația pumnului am necroză, osteoporoză și, în plus, nu mai am forță musculară, totdeauna scap ceva din mână: pixul, lingura, cana, etc. Nici acum nu-mi pot da seama cum am stat eu suspendată acolo, în gol, la o înălțime de aproape cinci metri, agățată doar de un capac metalic care se rupea în mâinile mele.  

“Salvatorii” din buzunarul halatului 

După ce m-au scos cei doi tineri de acolo (pentru care mă rog mereu, pentru că ei au fost doi îngeri trimiși de Bunul Dumnezeu), m-am scuturat, dar nu am realizat imediat ce se întâmplase, eram încă în stare de șoc. M-am întors la serviciu unde am constatat că nu aveam decât două zgârieturi la mâna stângă, halatul era rupt, buzunarele lui erau pline de fragmente ruginite din capacul distrus, iar în buzunarul din dreptul inimii se aflau două icoane cu Sfântul Efrem cel Nou, două cu Maica Domnului și pruncul și o iconiță cu Mormântul Sfânt pe care am adus-o de la Ierusalim. Pentru mine este foarte clar că a fost o minune că am scăpat cu viață și această minune a fost săvârșită de cei amintiți mai sus. Numai Maica Domnului și Sfântul Efrem m-au ținut în brațe acolo, în hău. Am fost și am mulțumit Maicii Domnului și Sfântului Efrem la biserica de la Ezăreni, Iași. Și am profitat de prima ocazie ca să merg să-i mulțumesc Sfântului și în Grecia, la Nea Makri. 

Încercarea din pelerinaj 

Mormântul Sfântului Efrem, Mănăstirea Nea Makri, Grecia

Cu o seară înainte de a ajunge la mănăstirea de pe Colina Neprihăniților în timp ce eram la hotel, când am făcut seara duș am căzut în baie. M-am ales cu o tăietură și o echimoză mare. Toată zona unde mă lovisem era tumefiată, parcă eram biciuită, plus că aveam entorsă la un deget. A doua zi când am ajuns la mănăstirea din Nea Makri m-am uns cu ulei de la candela Sfântului și ca prin minune am putut să-mi îndrept degetul care era sucit. La racla cu Sfintele Moaște ale Sfântului am plâns mult, m-am rugat și am mulțumit mult pentru toate binefacerile primite, dar în primul rând pentru că a îngăduit să ajung la el, o dorință pe care o aveam de foarte mult timp. 

Virginia Leonte, Iași (decembrie 2018)

A dus mâna la cap și mi-a răspuns: „Acum vin!”

sursa foto: ezareni.mmb.ro

- Mărturia se regăsește în volumul al doilea al cărții "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", publicate de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Soțul meu a făcut o infecție urinară destul de urâtă, cu manifestări groaznice: febră, usturimi mari la urinare, dureri de cap, de mușchi și stări de leșin. M-a rugat să chem ambulanța. Imediat l-am uns cu ulei din candela Sfântului Efrem de la biserica noastră de la Ezăreni, unde se află papucelul Sfântului. Soțul meu a început să se roage Sfântului, era foarte speriat de pericolul de ajunge la spital, la urgențe și de chinurile de acolo. A fost o minune instantanee. În câteva secunde s-a întors pe o parte și a constatat că mușchii nu-l mai dor, nici capul și nu a mai mers la baie așa de des. Eu mă speriasem foarte tare pentru că, atunci când mi-a spus să chem salvarea, nu mai putea urina deloc și am crezut că a făcut un blocaj renal. 

Atunci am început și eu să mă rog Sfântului, aflându-mă în genunchi, la marginea patului, la picioarele soțului. Nu știu dacă am ațipit sau a fost realitate, dar l-am văzut pe Sfântul Efrem în fața unei mănăstiri, și l-am strigat cu toată puterea mea: „Sfinte Efrem, vino repede că am nevoie de tine!” Atât am apucat să spun. S-a ridicat de pe o bancă, i-am văzut sfânta lui față că m-a privit, a dus mâna la cap și mi-a răspuns: „Acum vin!” Avea pe cap un fes preoțesc tare vechi, era foarte slab la chip, îmbrăcat cu veșminte vechi, ponosite și foarte binevoitor. Cu adevărat era foarte, foarte smerit, așa cum ne spune tot timpul părintele. Și a venit. M-am ridicat, m-am uitat la soțul meu, care mi-a spus imediat: „Vreau să-ți spun că nu mă mai doare nimic. M-am rugat Sfântului și pe loc mi-a luat durerea. Pe loc.” Mi-au dat lacrimile. I-am spus atunci că l-am văzut pe Sfânt îngrijorat pentru noi. „Acum vin!” Și a venit. Mulțumim Sfântului grabnic ajutător, Marelui Mucenic Efrem cel Nou pentru ajutorul primit de la el! Mărturisim și noi grabnic ajutorul lui. 

 

Daniela, Iași (19 martie 2019)

Sfântul “Fulger” salvează de la sinucidere un taximetrist

sursa foto: arhiva personală a lui Gheorghiță

- Mărturia integrală se regăsește în volumul al doilea al cărții "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", publicate de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Numele meu este Gheorghiță, am 39 de ani și de 17 de ani locuiesc în Grecia. De mai bine de 16 ani lucrez ca taximetrist în Atena și împrejurimi. Eu nu prea credeam în Dumnezeu. Mai bine spus credeam ca majoritatea. Eram acel creștin dezorientat care consideră că e suficient să fii un om bun. Nu țineam post, nu mă rugam, nu mă spovedeam. În biserică nu știu dacă am intrat mai mult de trei ori, de când am ajuns în Grecia. Și atunci intram să aprind o lumânare și ieșeam repede. Nu știam nimic despre Sfinți și despre ajutorul lor… 

O despărțire dură, cu multă suferință m-a adus pe drumul cel bun 

Eram într-o relație de 13 ani cu o fată din România. Locuiam amândoi în apropiere de Atena. Plănuiam să ne căsătorim, să ne întoarcem în țară. Eu lucrez numai de noapte și într-o dimineață, pe 29 ianuarie 2017, când m-am întors acasă am găsit casa goală. Prietena mea plecase. Am trecut printr-un șoc puternic. Am simțit că o iau razna. Cele mai sumbre scenarii îmi treceau prin cap. Mă gândeam că a fost răpită, că poate cineva a drogat-o și a sechestrat-o. Am fost la poliție ca să o dau dispărută. Câteva zile am umblat ca un nebun. După trei zile mi-a dat un mesaj. Mi-a spus că nu mai vrea să știe de mine. Treptat am aflat ce se întâmplase. În ultimele săptămâni, fosta mea prietenă începuse să discute pe internet, cu tot felul de bărbați. Când a plecat, a plecat cu unul dintre ei. Îl cunoscuse de numai o lună și aveam să aflu că au făcut chiar și Revelionul împreună. În timp ce eu eram la muncă. Eram singurul care muncea în casă. Pentru că adresa ei de facebook era făcută în baza adresei mele de e-mail, peste câteva zile am descoperit cu stupoare în telefon, că am primit inclusiv fotografii cu ei doi, de la acel Revelion. 

 

Am intrat în cea mai neagră depresie după ce prietena mea, m-a părăsit 

Am simțit că înnebunesc. Pur și simplu nu mai eram om. Mă plimbam pe străzi și urlam, într-o săptămână nu știu dacă am mâncat de două ori, nu cred că dormeam mai mult de o oră pe zi și nici acum nu știu cum m-a ferit Dumnezeu, să fac vreun accident, având în vedere că stau la volan în jur de 14 ore pe zi. Doar cel care a trecut printr-o decepție la fel de puternică poate înțelege ce era în inima mea. Lumea mea se oprise parcă în loc. Eram într-o depresie puternică. Mă gândeam chiar să mă sinucid. Sora mea era îngrijorată și mi-a recomandat să merg la un psiholog. Dar eu am refuzat să fac asta. 

sursa foto: doxologia.ro

O necunoscută mi-a spus să-l caut pe Sfântul Efrem 

Într-o zi am luat în taxi, o bătrânică. După ce s-a urcat în mașină femeia mi-a spus: “Băiatul meu, tu să te duci la Sfântul Efrem că o să te ajute!” Eu nu auzisem de Sfântul Efrem. Așa că am întrebat-o unde-l pot găsi. A zis în Nea Makri. Cunoșteam zona pentru că trecusem de multe ori pe acolo, dar nu știam unde este mănăstirea. Nu mai aveam liniște. Am plecat spre mănăstire în zorii zilei. Am găsit-o ușor. Am parcat și am intrat prima dată în bisericuța unde se aprind lumânări. Era acolo o doamnă și eu am întrebat-o precipitat unde este Sfântul Efrem. Ea mi-a răspuns că în biserică. 

sursa foto: doxologia.ro

 

“Mie, morții nu-mi vorbesc!” 

Nu știu ce a fost în capul meu, dar parcă mă așteptam să mă întâlnesc cu un om viu. Cu gândul acesta am intrat. Că-l voi găsi acolo și voi vorbi cu el. Am văzut doi soți care se închinau la icoana Maicii Domnului. M-am închinat și eu. Apoi i-am văzut că sărută o raclă, aflată în partea dreaptă a mănăstirii. M-am luat după ei și am sărutat și eu racla. În clipa următoare am realizat însă, că acolo erau Sfintele Moaște și când le-am văzut, am sărit ca ars. “Aoleu, unde m-a trimis femeia asta, să vorbesc cu morții și cu scheleții! Eu nu vorbesc cu morții, pentru că mie morții nu-mi vorbesc!” Mi-e rușine că am gândit așa, dar exact asta mi-a trecut prin gând. Dintr-o dată am simțit o căldură puternică în piept. Am ieșit din biserică destul de tulburat și am intrat în magazinul cu obiecte bisericești, de unde am cumpărat o icoană cu Sfântul Efrem, tămâie și agheasmă. Tot drumul spre casă am fost supărat pe femeia care m-a trimis la mănăstire. 

sursa foto: miriamturism.wordpress.ro

Sfântul Efrem mă chema la el săptămânal Totuși, am adus icoana acasă și am început să mă rog la Sfântul Efrem, dimineața și seara. Tămâiam icoana și mă rugam. Și plângeam. Doamne, cum mai plângeam! Plângeam la fiecare rugăciune. Lacrimile îmi ardeau obrajii. Am început să citesc zilnic Acatistul Sfântului, iar atunci când nu eram în stare, măcar o rugăciune către el. Aveam zile în care citeam mecanic, eram epuizat, nu înțelegeam nimic. Și zile în care simțeam că plutesc, rugăciunea îmi dădea o stare extraordinară de bucurie. Treptat am aflat că rugăciunea se spune în șoaptă. Și că fiecare rugă trebuie să se încheie cu: “Facă-se Voia Ta, Doamne!” Cam de prin luna martie a anului 2017, am început să merg în fiecare săptămână la mănăstire. Simțeam că mă sufoc dacă nu ajungeam acolo! 

“Cred Doamne, ajută necredinței mele” 

La începutul anului trecut am început să-l rog pe Sfântul Efrem să-mi arate că există. Că există cu adevărat. Îi spuneam să-mi dezvăluie că e viu cum știe el mai bine, printr-o fotografie sau printr-un gând. Pe 29 ianuarie, exact la un an de la despărțirea de fosta mea prietenă, eram la sora mea și am adormit. Pe la 5 dimineața l-am visat pe Sfântul Efrem. Am visat că stăteam exact lângă capul său. Și îl priveam. Sfântul era așezat în raclă, așa cum e și acum în mănăstire. La un moment dat și-a mișcat capul într-o parte, a făcut o rotație de 180 de grade și s-a întors spre mine. În clipa aceea am văzut efectiv că Sfântul e viu, m-a privit, i-am văzut pielea de pe față și mi-a zâmbit extraordinar de frumos. Și mi-a spus în grecește: “Vino la mănăstire!” A doua propoziție nu am înțeles-o imediat și i-am cerut să o repete. “Să faci ce spun eu!”, a mai spus Sfântul Efrem. După aceea s-a auzit că se deschide ușa mănăstirii, ca și cum ar fi intrat cineva, iar Sfântul Efrem mi-a zâmbit din nou, apoi și-a întors brusc capul în cealaltă parte. Pielea și ochii au dispărut, iar Sfântul a revenit la înfățișarea pe care o are și la momentul acesta, în raclă. 

sursa foto: doxologia.ro

Când m-am trezit am luat mașina și am plecat în grabă la mănăstire. Am ajuns pe la ora șapte dimineața. Nu era nimeni în biserică. M-am dus la racla Sfântului Efrem și l-am privit. Și am zis: “Am visat bine?! Ai întors capul spre mine, Sfinte Efrem? De ce m-ai chemat la mănăstire?” Vorbeam cu Sfântul. Înainte să plec acasă, m-am gândit să fac o fotografie. Eu când veneam la Nea Makri nu obișnuiam să fac poze. Doar mă rugam sau ascultam slujba. Atunci mi-am făcut un “selfie”, exact la intrare, unde se află icoana Bunei Vestiri. Când am ajuns acasă a început să mi se blocheze telefonul. Așa am descoperit că în fotografia pe care am făcut-o, apare o rază de lumină verde, care pică din cer, pornind din partea dreaptă și se pierde exact în palma Sfântului Arhanghel Gavriil, din icoana Bunei Vestiri, aflată pe poarta mănăstirii, exact în mâna cu care Sfântul Înger binecuvântează și face semnul Sfintei Cruci. Aș vrea să spun că soarele răsărea exact din partea opusă. 

A doua zi m-am dus din nou la Nea Makri și am stat de vorbă cu maica care poartă același nume cu monahia Macaria, cea care a descoperit moaștele Sfântului Efrem cel Nou. Maica Macaria este mâna dreaptă a stareței. I-am spus că l-am visat pe Sfântul Efrem. Și i-am arătat fotografia. Când mi-a luat telefonul și s-a uitat, am văzut-o cum se luminează la chip. Era așa de bucuroasă și a zis: “A fost un semn pentru tine!” A arătat tuturor celor din biserică fotografia și mi-a cerut să o aduc ulterior, mărită, la mănăstire. Nu știu câți vor înțelege descrierea acestei minuni. Pot spune însă, în două vorbe, că atunci când Maica Macaria a descoperit Moaștele Sfântului Efrem cel Nou nu știau ce hram să dea noii mănăstiri, aflate în construcție. Așa că monahiile s-au pus la rugăciune și una dintre măicuțe a avut o viziune (în care raze luminoase, ca niște fulgere cădeau din cer asupra mănăstirii) prin care a aflat că vechiul hram al mănăstirii, pe timpul în care a trăit Sfântul Efrem a fost Buna Vestire. Așa a primit mănăstirea cea nouă, acest hram. 

De la moarte la viață 

În tot acest timp, am simțit cum încep să mă vindec sufletește. Am început să-l iubesc cu toată inima pe Sfântul Efrem. M-am gândit mult ce a vrut să-mi spună Sfântul prin cuvintele: “Să faci ce îți voi spune eu!” Fiind taximetrist m-am gândit că-i pot ajuta pe cei care vor să ajungă la mănăstire și nu au cum. De aceea nici nu iau bani pentru cursele Atena – Nea Makri. Și mai cred că s-a referit la faptul că unii oameni au nevoie de el, așa cum și eu am avut nevoie de Sfântul Efrem și că eu pot fi acel liant care face legătura între om și Sfântul care-l va ajuta. Și am simțit că vreau să-l fac cunoscut și altora. 

Mi-am făcut un cont de facebook unde postez mereu fotografii de la Nea Makri, dar și scurte imagini video din timpul slujbelor. Am început să trimit în România, la diverse mănăstiri, spitale și celor care au probleme, ulei sfințit de la candela Sfântului Efrem, dar și iconițe. Am dăruit sute de iconițe cu Sfântul “Fulger” așa cum îl numesc localnicii pe Sfântul Efrem pentru modul rapid în care intervine și acționează în viața celor care-i cer sprijinul. Acesta e modul meu prin care-mi arăt recunoștința față de Sfântul care m-a scos din întunericul în care mă aflam. 

 

Minunile din taxiul care bate drumul către mănăstire 

Eu, care habar nu aveam unde e mănăstirea am descoperit câte minuni face Sfântul Efrem în Grecia! Și cât de iubit este de români. Iar el le întoarce dragostea, înmiit. Sunt foarte mulți români care au adus daruri la Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou. Pe unii i-am dus chiar eu cu taxiul, la mănăstire. În ultimul an am auzit în cursele pe care le fac multe minuni de la pelerinii care au venit să-i mulțumească Sfântului Efrem, pentru ajutorul primit. Cred că aș putea să scriu o carte despre întâmplările minunate pe care le-am trăit. Aproape că nu e zi în care cineva să nu-mi povestească despre Sfântul Efrem. O doamnă care lucrează ca voluntar la mănăstire (ea e cea care șterge racla Sfântului Efrem) mi-a povestit că deseori a văzut cum se ridică epitrahilul cu care este îmbrăcat, în zona stomacului, ca și cum Sfântul ar respira. Anul trecut am dus un cuplu de români din Spania la mănăstire unde s-au rugat să devină părinți. O lună mai târziu m-au anunțat că vor avea gemeni. Altadată am luat în mașină, trei șoferi greci. Înainte ca ei să coboare din taxi, am simțit că trebuie să dăruiesc fiecăruia, o iconiță cu Sfântul Efrem. Bărbatul care stătea pe scaunul din față a luat iconița în mână, profund impresionat. A zis doar atât: “Sfântul Efrem, cel care mi-a salvat copilul de la moarte!” M-am uitat în ochii lui. Plângea. 

De ziua lui, Sfântul “m-a trimis” să cumpăr flori pentru româncele care au venit la Nea Makri 

Eu lucrez numai de noapte. De la ora cinci după-amiaza, până la șapte dimineața. Anul trecut, de ziua Sfântului Efrem, pe 5 mai, toată noaptea m-a frământat un gând. Să cumpăr flori și să merg să împart la mănăstire, pentru doamnele din România care vin în pelerinaj, în ziua respectivă, cu autocarele. La ora cinci dimineața m-am dus la piața de flori en-gros, din Atena. Paznicul mi-a spus: “E totul închis. Se deschide abia la ora șapte!” Eu i-am spus atunci în gând, Sfântului Efrem: “Sfinte Efrem, știi că eu nu pot să aștept aici până la șapte, pentru că la ora șapte trebuie să predau taxiul.” Așa că am plecat. La colțul străzii tocmai se deschidea un magazin. Am intrat și am cerut flori. Am cumpărat 50 de flori, iar încă cinci, le-am primit în dar. Mă întrebam cum le voi recunoaște pe romance. Și tot Sfântul m-a inspirat parcă, să le salut cu “Hristos a Înviat!” Au venit trei autocare pline. Nu pot să descriu cu ce bucurie au primit doamnele, florile respective. (...)

Ce i-am cerut eu, Sfântului, mi-a dat! 

Sfântul Efrem mi-a făcut și alte daruri. M-a copleșit cu iubirea lui. L-am rugat într-o zi să-mi dăruiască și mie ceva de la mănăstirea lui. Ceva, ce consideră el. Când am ajuns la mănăstire am văzut o icoană frumoasă, pe care tocmai o adusese cineva în dar, și am rugat-o pe Maica Macaria să-mi permit să-i fac o fotografie. Maica mi-a spus că mi-o face mie cadou, că o pot lua acasă. Ce i-am cerut eu, Sfântului, mi-a dat! Nu-mi vine să cred! Eu le spun tuturor: “Rugați-vă, că Sfântul Efrem vă ascultă! Dar rugați-vă cu evlavie! Cu credință! Sfântul Efrem vrea de la cel care dorește să-i fie ascultată rugăciunea să se spovedească (exact cum i-a cerut unei fetițe, minune care se regăsește și în Acatistul său), îi cere să postească atunci când este post, să se roage. Ce mai vrea Sfântul Efrem? Fapte bune, făcute în taină. Iubire vrea, ce vrea și Domnul Iisus Hristos de la noi! 

Gheorghiță, Atena (martie 2019)

Oglinda laterală şi oglinda sufletului

sursa foto: pdc.ro

- Mărturia se regăsește în volumul al doilea al cărții "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", publicate de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

M-am gândit de mai multă vreme că ar fi frumos să povestesc această minune a Sfântului Efrem cel Nou, dar mi s-a părut un fapt divers, neînsemnat, în comparaţie cu minunile extraordinare de vindecare a unor boli rare sau incurabile. Descoperind însă că în cărţile despre minunile Sfântului Efrem sunt relatate şi astfel de întâmplări din viaţa de zi cu zi, m-am hotărât să scriu şi eu. 

Am obţinut permisul de conducere în anul 2014, printr-o minune a Sfântului Nicolae. Permisul de conducere era o necesitate, întrucât şcoala unde învaţă băiatul meu se află la o oarecare distanţă de casă şi pentru zilele cu vreme rea era binevenită deplasarea cu maşina. Strada pe care se află şcoala este destul de îngustă; încap cu greu două maşini. În primul an de condus, într-una dintre dimineţi, încercând să evit o maşină care venea din sens opus, am atins din greşeală oglinda laterală a unui autoturism parcat pe dreapta. Am oprit după câţiva metri, am coborât din maşină şi m-am întors ca să văd ce s-a întâmplat cu oglinda aceea. Era zgâriată pe spate, se vedea că a fost atinsă, „ştearsă”. Am intrat în panică, nu ştiam ce se face în astfel de situaţii, fiind primul incident auto în care eram implicată. Nu puteam să plec ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, dar nici nu ştiam pe cine trebuie să contactez. Până la urmă, am găsit o hârtie prin geantă, am scris pe ea: „V-am atins oglinda din greşeală. Mă puteţi suna la numărul de telefon 07...” şi am lăsat biletul pe parbriz. M-am întors acasă cu inima cât un purice. Ce se va întâmpla? Mă va suna proprietarul? Va fi cooperant? Ce formalităţi trebuie să îndeplinesc? Cât timp pierdut? Câţi bani cheltuiţi? Eram, oricum, hotărâtă să nu fac niciun pas până nu mă consult şi cu soţul meu. 

sursa foto: podoabacasei.ro

În starea aceasta de nelinişte mi-am amintit de Sfântul Efrem cel Nou despre care ştiam că este grabnic ajutător. M-am aşezat în genunchi la rugăciune, i-am spus ce mă necăjea şi l-am rugat cu lacrimi să mă ajute să depăşesc cu bine momentul acela. La scurtă vreme, a sunat telefonul. Un număr necunoscut. Eram sigură că nu putea fi decât proprietarul maşinii. Era o voce de bărbat. I-am povestit despre ce e vorba. I-am spus că îmi asum consecinţele şi cheltuielile necesare pentru reparaţie. Spre marea mea suprindere, bărbatul a răspuns: „Da, am văzut şi eu. Nu e cine ştie ce, doar nişte zgârieturi. Se mai întâmplă. Staţi liniştită, doamnă. E doar o maşină, e o tablă până la urmă...” 

Stăpânindu-mi cu greu emoţia, nu ştiam cum să-i mai mulţumesc. După ce am închis telefonul, am căzut în genunchi şi am plâns din toată inima, nu doar pentru că mă simţeam uşurată, ci şi pentru că înţelegeam foarte bine că Sfântul Efrem cel Nou mi-a oferit mult mai mult decât îi cerusem. Nu doar un ajutor grabnic datorită căruia am economisit timp, bani şi, poate, nervi, dar şi o lecţie extraordinară de îngăduinţă, de bunătate, de iertare, de generozitate. Într-un cuvânt, o lecţie de creştinism autentic manifestat atât de simplu şi de firesc, fără emfază, într-o situaţie banală de viaţă. Un îndemn la indulgenţă şi înţelegere pentru greşelile aproapelui. În timpul rugăciunii, ştiu că Sfântul Efrem cel Nou a fost prezent, pentru că l-am simţit foarte aproape, ca pe un părinte care a ştiut – mai bine chiar decât mine – de ce aveam nevoie şi mi-a pus în faţă o oglindă a sufletului, m-a făcut să-mi pun întrebări simple: „Eşti şi tu la fel de înţelegătoare cu ceilalţi? Treci şi tu la fel de uşor cu vederea greşelile lor?” Îi mulţumesc cu căldură Sfântului Efrem nu doar pentru acest moment, ci şi pentru întreaga prezenţă în viaţa mea şi a familiei mele. 

Raluca A., Bucureşti (martie 2019)

Roagă-te, nu ai nimic de pierdut!

sursa foto: emag.ro

- Mărturia se regăsește în volumul al doilea al cărții "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", publicate de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Prinsă în tumultul problemelor de zi cu zi nu am observat că în jurul meu se întâmplă niște lucruri nu tocmai plăcute. După ce a murit bunica mea, bunicul a rămas singur. Copiii lui au încercat o perioadă să îl paseze de la unul la celălalt, dar pentru că el n-a reușit să se acomodeze niciunde, a rămas până la urmă să locuiască singur. Copiii îl vedeau doar o dată pe săptămână, când se duceau să îi ducă ceva de mâncare. Plăteau în schimb pe cineva să îl viziteze zilnic și să aibă grijă de el. Într-o zi, l-am vizitat și m-am îngrozit. L-am găsit într-o mizerie de nedescris, speriat deoarece orbise, plângea, era înfricoșat... Așa am aflat că bărbatul care ar fi trebuit să îl îngrijească îl bătea. Am început să caut soluții, am sunat la un azil, dar nu-mi permitea bugetul să-l duc acolo. Eram disperată! Mai aveam și un proces pe rol, se îmbolnăvise și avocata, iar lucrurile băteau pasul pe loc. În starea aceasta eram când am primit în dar cartea „Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor”. Am început imediat să-i citesc Acatistul. La nici trei zile am primit un plic de la tribunal. Se stabilise deja următorul termen în proces, deci se făcuse în sfârșit un pas. Una peste alta, cel care avea grijă de bunicul meu a murit. Din acel moment, lucrurile au mers în cea mai bună direcție. Chiar dacă au mai fost peripeții, din acea clipă, bunicul nu a mai stat singur, copiii s-au mobilizat mai bine și în fiecare zi unul dintre ei i-a fost alături. 

Examenul a trecut ca un vis 

Vara trecută am avut de dat un examen care, teoretic, nu era greu. Dar îmi făceam griji, n-aș fi vrut sub nicio formă, să-l pic. Înainte de proba scrisă, am citit Acatistul Sfântului Efrem. M-am trezit dimineața cu o definiție în capul meu. Nu o învățasem, dar o știam perfect, culmea! Mergeam cu niște colege spre examen și le-am spus că, dacă e pe bune ceea ce am visat, nouă ne va pica la examen acel subiect. Nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că așa a fost! Cu această ocazie, am motivat-o pe o colegă să citească Acatistul Sfântului Efrem! În aceeași perioadă m-am implicat în niște acțiuni de voluntariat. Trebuia să strângem pentru un copil bolnav o sumă foarte mare de bani, într-un timp foarte scurt. Am vorbit cu mama băiatului și am sfătuit-o să citească Acatistul Sfântului Efrem. Iar suma s-a strâns mult mai repede decât credea cineva. 

Nu a crezut, dar i-am zis că nu are nimic de pierdut 

Am simțit ajutorul Sfântului și în momentul în care o prietenă a încercat să deschidă o afacere, dar s-a lovit de niște cheltuieli care erau mult peste așteptări. Era mai mult pe drumuri pe la bănci, dar peste tot primea numai refuzuri și nu reușea să ia un credit. Într-o seară, i-am trimis Acatistul Sfântului Efrem și am rugat-o să-l citească. Era sceptică, dar i-am zis că nu are nimic de pierdut! A doua zi după ce s-a rugat, a fost sunată de la bancă – funcționarul găsise o soluție. Suma era mai mică decât cea solicitată, dar a acoperit toate cheltuielile. L-am simțit aproape pe Sfânt în multe situații. Încă mai am dorințe de împlinit, probleme de rezolvat dar încerc mereu să nu uit să-i mulțumesc pentru ajutorul primit. 

Mihaela I., Focșani (martie 2019)