Cineva m-a ținut pe brațe când am căzut în gol

sursa foto: ziaruldeiasi.ro

 - Mărturia se regăsește în volumul al doilea al cărții "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", publicate de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Era la sfârșitul lunii septembrie, mă pregăteam să plec acasă de la serviciu. Fusese o zi de muncă obositoare, așa că am ieșit un pic afară, să iau o gură de aer. Mergând pe alee, am văzut câteva nuci, care căzuseră în iarbă. M-am aplecat să le iau și m-am trezit că alunec în gol. Primul gând care mi-a trecut prin cap a fost că în clipa aceea voi muri, că acolo mi-e sfârșitul. Am apucat să strig: “Doamne, nu mă lăsa! Doamne, nu mă părăsi!”. Apoi, încercând să mă țin de un fel de tablă ruginită care se tot rupea pe măsură ce o atingeam eu, am strigat de trei ori: “Ajutor!”. 

Au apărut ca din senin doi tineri, cred că erau instalatori și cu greu m-au scos de acolo. Erau foarte speriați. Pe moment nu am înțeles de ce, abia a doua zi am conștientizat cât de mare a fost pericolul. Unde am căzut eu era de fapt o “gură de vizitare”, adică o încăpere de colectare a apelor cu o adâncime de patru, cinci metri, unde se află și un ventilator! Eu m-am dus prin capacul acestei încăperi care a cedat pentru că era foarte ruginit. Când am căzut, nu prea aveam cum să mă țin de bucățile de capac ruginit, pentru că se tot rupeau în mâinile mele, așa că îmi mutam mereu mâinile pe altă bucată, dar și aceea ceda imediat, în clipa în care încercam să mă agăț de ea. Trebuie să menționez faptul că eu am niște probleme de sănătate: la mâna dreaptă am un șurub la umăr în urma unei disfuncții de gradul III, la articulația pumnului am necroză, osteoporoză și, în plus, nu mai am forță musculară, totdeauna scap ceva din mână: pixul, lingura, cana, etc. Nici acum nu-mi pot da seama cum am stat eu suspendată acolo, în gol, la o înălțime de aproape cinci metri, agățată doar de un capac metalic care se rupea în mâinile mele.  

“Salvatorii” din buzunarul halatului 

După ce m-au scos cei doi tineri de acolo (pentru care mă rog mereu, pentru că ei au fost doi îngeri trimiși de Bunul Dumnezeu), m-am scuturat, dar nu am realizat imediat ce se întâmplase, eram încă în stare de șoc. M-am întors la serviciu unde am constatat că nu aveam decât două zgârieturi la mâna stângă, halatul era rupt, buzunarele lui erau pline de fragmente ruginite din capacul distrus, iar în buzunarul din dreptul inimii se aflau două icoane cu Sfântul Efrem cel Nou, două cu Maica Domnului și pruncul și o iconiță cu Mormântul Sfânt pe care am adus-o de la Ierusalim. Pentru mine este foarte clar că a fost o minune că am scăpat cu viață și această minune a fost săvârșită de cei amintiți mai sus. Numai Maica Domnului și Sfântul Efrem m-au ținut în brațe acolo, în hău. Am fost și am mulțumit Maicii Domnului și Sfântului Efrem la biserica de la Ezăreni, Iași. Și am profitat de prima ocazie ca să merg să-i mulțumesc Sfântului și în Grecia, la Nea Makri. 

Încercarea din pelerinaj 

Mormântul Sfântului Efrem, Mănăstirea Nea Makri, Grecia

Cu o seară înainte de a ajunge la mănăstirea de pe Colina Neprihăniților în timp ce eram la hotel, când am făcut seara duș am căzut în baie. M-am ales cu o tăietură și o echimoză mare. Toată zona unde mă lovisem era tumefiată, parcă eram biciuită, plus că aveam entorsă la un deget. A doua zi când am ajuns la mănăstirea din Nea Makri m-am uns cu ulei de la candela Sfântului și ca prin minune am putut să-mi îndrept degetul care era sucit. La racla cu Sfintele Moaște ale Sfântului am plâns mult, m-am rugat și am mulțumit mult pentru toate binefacerile primite, dar în primul rând pentru că a îngăduit să ajung la el, o dorință pe care o aveam de foarte mult timp. 

Virginia Leonte, Iași (decembrie 2018)