Oglinda laterală şi oglinda sufletului

sursa foto: pdc.ro

- Mărturia se regăsește în volumul al doilea al cărții "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", publicate de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

M-am gândit de mai multă vreme că ar fi frumos să povestesc această minune a Sfântului Efrem cel Nou, dar mi s-a părut un fapt divers, neînsemnat, în comparaţie cu minunile extraordinare de vindecare a unor boli rare sau incurabile. Descoperind însă că în cărţile despre minunile Sfântului Efrem sunt relatate şi astfel de întâmplări din viaţa de zi cu zi, m-am hotărât să scriu şi eu. 

Am obţinut permisul de conducere în anul 2014, printr-o minune a Sfântului Nicolae. Permisul de conducere era o necesitate, întrucât şcoala unde învaţă băiatul meu se află la o oarecare distanţă de casă şi pentru zilele cu vreme rea era binevenită deplasarea cu maşina. Strada pe care se află şcoala este destul de îngustă; încap cu greu două maşini. În primul an de condus, într-una dintre dimineţi, încercând să evit o maşină care venea din sens opus, am atins din greşeală oglinda laterală a unui autoturism parcat pe dreapta. Am oprit după câţiva metri, am coborât din maşină şi m-am întors ca să văd ce s-a întâmplat cu oglinda aceea. Era zgâriată pe spate, se vedea că a fost atinsă, „ştearsă”. Am intrat în panică, nu ştiam ce se face în astfel de situaţii, fiind primul incident auto în care eram implicată. Nu puteam să plec ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, dar nici nu ştiam pe cine trebuie să contactez. Până la urmă, am găsit o hârtie prin geantă, am scris pe ea: „V-am atins oglinda din greşeală. Mă puteţi suna la numărul de telefon 07...” şi am lăsat biletul pe parbriz. M-am întors acasă cu inima cât un purice. Ce se va întâmpla? Mă va suna proprietarul? Va fi cooperant? Ce formalităţi trebuie să îndeplinesc? Cât timp pierdut? Câţi bani cheltuiţi? Eram, oricum, hotărâtă să nu fac niciun pas până nu mă consult şi cu soţul meu. 

sursa foto: podoabacasei.ro

În starea aceasta de nelinişte mi-am amintit de Sfântul Efrem cel Nou despre care ştiam că este grabnic ajutător. M-am aşezat în genunchi la rugăciune, i-am spus ce mă necăjea şi l-am rugat cu lacrimi să mă ajute să depăşesc cu bine momentul acela. La scurtă vreme, a sunat telefonul. Un număr necunoscut. Eram sigură că nu putea fi decât proprietarul maşinii. Era o voce de bărbat. I-am povestit despre ce e vorba. I-am spus că îmi asum consecinţele şi cheltuielile necesare pentru reparaţie. Spre marea mea suprindere, bărbatul a răspuns: „Da, am văzut şi eu. Nu e cine ştie ce, doar nişte zgârieturi. Se mai întâmplă. Staţi liniştită, doamnă. E doar o maşină, e o tablă până la urmă...” 

Stăpânindu-mi cu greu emoţia, nu ştiam cum să-i mai mulţumesc. După ce am închis telefonul, am căzut în genunchi şi am plâns din toată inima, nu doar pentru că mă simţeam uşurată, ci şi pentru că înţelegeam foarte bine că Sfântul Efrem cel Nou mi-a oferit mult mai mult decât îi cerusem. Nu doar un ajutor grabnic datorită căruia am economisit timp, bani şi, poate, nervi, dar şi o lecţie extraordinară de îngăduinţă, de bunătate, de iertare, de generozitate. Într-un cuvânt, o lecţie de creştinism autentic manifestat atât de simplu şi de firesc, fără emfază, într-o situaţie banală de viaţă. Un îndemn la indulgenţă şi înţelegere pentru greşelile aproapelui. În timpul rugăciunii, ştiu că Sfântul Efrem cel Nou a fost prezent, pentru că l-am simţit foarte aproape, ca pe un părinte care a ştiut – mai bine chiar decât mine – de ce aveam nevoie şi mi-a pus în faţă o oglindă a sufletului, m-a făcut să-mi pun întrebări simple: „Eşti şi tu la fel de înţelegătoare cu ceilalţi? Treci şi tu la fel de uşor cu vederea greşelile lor?” Îi mulţumesc cu căldură Sfântului Efrem nu doar pentru acest moment, ci şi pentru întreaga prezenţă în viaţa mea şi a familiei mele. 

Raluca A., Bucureşti (martie 2019)