luni, 19 octombrie 2015

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să nasc o minunăţie de fetiţă


L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou după ce am rămas însărcinată

Am auzit despre Sfantul Efrem cand eram gravida cateva luni. Imi traiam sarcina cu foarte multe emotii, caci nu puteam sa cred ca aveam un sufletel care crestea in mine- totodata imi era si foarte frica de nastere. Pana atunci, ma rugam doar la Dumnezeu si Fecioarei Maria, - cat despre sfinti- mi se parea chiar bizar sa ma rog lor, necunoscand niciunul, si neinteresandu-ma mai deloc subiectul. Atata intelegeam pe atunci... 

Mama se ocupa de biblioteca parohiala, si cu toate ca aveam multe carti minunate chiar sub nas (mama are intreaga biblioteca acasa la ei), nu m-am uitat mai deloc. Intr-o zi am vazut pe masa in sufragerie la ai mei acasa o carte cu minuni de-ale Sf. Efrem cel Nou, si am intrebat de el. Sotul meu mi-a spus ce viata avusese si mi-aduc aminte ca m-a atins povestea sfantului. Apoi la biserica la noi, o doamna cu care Sfantul savarsise o minune (avea 42 de ani, avusese mai multe perderi de sarcina, printre care una la 8 luni... dupa ce l-a descoperit pe Sfantul Efrem, i-a facut acatistul timp de 40 de zile si in a 40a zi a aflat ca este gravida...apoi a nascut cu bine, fetita ei este minunata, sanatoasa, si stim ca a venit pe lume prin ajutorul Sfantului Efrem!) mi-a spus sa ma rog lui. 

Eram inspaimantata rau de nastere. In momentul acela am simtit ca efectiv vreau, pentru prima data, sa aflu mai multe despre un sfant, si anume Sf. Efrem, dar vroiam doar minuni cu copii, ptr ca asta ma atingea pe mine in acel moment. Am ramas cu gandul ca imi doresc o carte specific pe tema asta (ce de pretentii pe mine!). Care sunt sansele ca duminica de dupa sa primesc, pur si simplu, o carte cadou, din Romania, de la niste prieteni de la biserica care tocmai se intorsesera, ''- Sfantul Efrem cel Nou- minuni cu copii nascuti si nenascuti'' - o culegere aparte numai cu povesti despre mamici si copii. Am ramas perplexa. Este o carte pe care am citit-o pe nerasuflate, ceea ce era nou ptr mine, caci totul in legatura cu citirile ptr biserica mi se parea dificil. 

Apoi am citit toate cartile gasite despre Sfantului Efrem, si efectiv am inceput sa-l indragesc asa de mult ca nu-mi venea a crede. Atunci cand ii citeam cartea cu minunile timpul se oprea in loc, nu stiu cum sa explic, dar nimic din ce am citit in toata viata mea nu m-a bucurat asa... intr-o seara, cu starea aceasta de spirit indescriptibila in timp ce citeam, am simtit o mireasma minunata, profunda... Nici nu indraznesc sa ma gandesc daca chiar l-am avut pe Sfantul cu mine!...Tind sa cred ca da... Si-i multumesc si-i cer iertare. 

Inca devreme in sarcina mi-a spus doctorita ca nu pot sa iau avionul ca riscam sa am o anume conditie care daca se adeverea, puteam sa pierd sarcina. Eram foarte necajiti caci planificaseram sa mergem in Romania sa ii vedem pe parintii sotului meu- el nu-i vazuse de 7 ani, eu niciodata, si erau foarte in varsta- 74 si 75 de ani. 

Am inceput sa ne rugam si Sfantului... Intr-o duminica ne plimbam prin Vechiul Port din Montreal, pe unde ne plimbam mereu, si am luat o alta directie. Am dat peste un targ de mancaruri care avea loc doar odata pe an intr-un sfarsit de saptamana. Mergand o vreme, am vazut niste femei care pareau a fi calugarite, ceea ce nu prea avea logica in acel context. Nici nu ma gandeam ca ar putea fi ortodoxe, caci traim in Montreal, oras cosmopolit, cu multe religii si culturi, dar in nici un caz majoritar ortodox. Apoi m-am uitat mai bine si am zarit niste icoane pe care le avem si noi acasa, primite in dar de nunta - apoi am inteles ca erau maicutele de la manastirea greceasca cu preot paroh roman la vreo 2 ore de Montreal, si nu stiam cum sa ajung mai repede langa ele. 

Vindeau, in afara de multe icoane, si mancaruri, caci au o ferma. Simteam ca aveam mare nevoie de ele si ca Domnul ni le scosese in cale, caci eram necajiti cu faptul ca nu puteam sa iau avionul sa-i vad pe socri, si bineinteles mai ales eram macinati de  faptul ca as putea avea complicatii... Maicutele mi-au spus sa revin ziua de dupa sa-mi dea mir de la manastirea lor, unde sunt moaste de la diferiti sfinti, si daca Domnul ingaduie sa ajung in Romania, ca se va intampla.  Mi-au zis sa ma rog si Sf. Efrem cel Nou. Ne-au binecuvantat, si am plecat incarcati de icoane pe care sa le dea sotul cadou cu gandul ca va merge doar el. 

Dupa putin timp, am cerut o noua ecografie sa vedem daca situatia se ameliorase, si doctorita a zis ca efectiv- totul era perfect, deci ... bon voyage! Minunat! 

Cartea mentionata la inceput, cea pe care am primit-o cadou, am citit-o cu mare drag si la socri la tara. In timp ce citeam, am simtit prunca miscandu-se pentru prima data! Ce sentiment frumos, si cata bucurie!....Am facut si un tur de o zi, nici macar, la Brasov, unde am crescut. Doream sa si caut mai multe carti cu Sf. Efrem si sa le aduc in Canada. Am ajuns in Piata Sfatului si am zis sa-i arat sotului meu unde s-au cununat parintii mei. Intram in biserica, ...sarutam icoanele... si cand ajungem in fata, ce zarim? Icoana Sfantului Efrem cel Nou si unul din papuceii sai, care nu avea permanenta acolo, era imprumutat ptr cateva zile. Am fost asa de emotionata! Dupa ce am iesit, am zis sa continuam cu librariile sa vedem ce gasim. Intr-una din ele, care era dealtfel foarte mare, si sectiunea religioasa era, slava Domnului, foarte bogata, le aparea in calculator cum ca aveau doar un exemplar dintr-o carte cu Sfantul Efrem, dar nu o gaseau in raft. Fiind gravida, si dupa atata mers in picioare de jumatate de zi, am simtit nevoia dintr-o data sa ma asez. Asezandu-ma in scaun, m-am cufundat in el, nu stiu de ce... si inclinand capul de oboseala, asteptand sa mai verifice a 3a oara angajatul ca nu gaseste cartea, ... ce zaresc?... carticica.... pe un raft de jos, mult mai greu de gasit... Ce senzatie minunata... am simtit ca zilele mele aveau ceva din Sf. Efrem in ele, caci eu il cautam, si parca si el ne cauta pe noi. 

Am simtit ca Sfantul ne ajuta. Reintorsi la Montreal, eram foarte obosita de la munca, era enorm de mult de munca si eram responsabila de un proiect foarte mare. Doctorii apoi mi-au spus ca am niste probleme cu sarcina, si ca riscam sa am felurite complicatii care ar putea duce la o boala periculoasa si ptr mine si pentru copil, dar urma sa ma tina sub observatie cu controale saptamanale. Eram necajita si sincer, tot ce-mi doream era sa nu mai lucrez, ceea ce parea imposibil. Intre timp, niste prieteni de la biserica ne-au invitat la ei acasa ca sa luam niste lucuri de bebe. Am urcat la etaj, si cand sa cobor, am alunecat pe prima treapta si am cazut pe sezut, ducandu-ma pana jos in aceeasi pozitie.... 

M-am dus la spital si au spus ca totul este ok cu copilul, insa eu imi fracturasem coxisul. Tin sa mentionez ca sotul nici azi nu crede ca a fost fractura si nu fisura datorita la cat de repede mi-au trecut durerile (vreo 10 zile...controlul insa a fost manual, ca sa nu fac radiografie, fiind gravida, si ne-am spus ca poate doctorita nu era priceputa...) Inutil sa va zic ce durere, dar macar puteam sa merg; cand ma asezam, ridicam, sau intindeam, atunci era suferinta. Mi-aduc aminte sa fi spus o rugaciune, nici macar un acatist, pacatoasa de mine...Cum se poate sa nu-mi dau seama ca tot Sfantul Efrem mi-a luat durerea cu mana? 

Slava Domnului ca totul a fost bine si nu am pierdut sarcina datorita acelei cazaturi. Si tot ce ni se intampla se intampla pentru ca Dumnezeu ingaduie. In urma acestui fapt, am primit intrerupere de munca, ceea ce m-a linistit enorm, pentru ca simteam o nevoie mare sa citesc si sa ma apropii de Dumnezeu si de Sf. Efrem. Imi petreceam zilele citind si umplandu-ma cu cele bine placute Domnului.... 
Maica Macaria
Sarcina avansa, si complicatiile mentionate mai sus persistau. Am aflat apoi ca la 15 minute de Montreal se gaseste Parintele Andreas, fratele maicutei Macarie, insasi cea care l-a descoperit pe Sfantul Efrem in Grecia!... Auzisem ca scoate niste moaste de-ale sfantului doar de 2 ori pe an, pe 3 ianuarie si pe 5 mai. Orice alta data, multa lume ceruse, insa Parintele foarte des refuza politicos. Eu am sunat complet nepregatita sa-l intreb pe Parinte daca le scoate intr-o anumita zi daca ne strangem mai multi sa mergem, si dumnealui mi-a spus '' vedem''. Apoi am inteles, in lipsa mea de smerenie, ca nu meritam pur si simplu sa le scoata. Sa mai fac un acatist, sa mai fac o fapta buna, sa-i arat Sfantului ca-mi este drag....

Prin decembrie efectiv am vrut doar sa fim in biserica respectiva ptr ca Sfantul era acolo si in acest sens nu mai conta daca scotea sfintele sale moaste sau nu. Voiam doar sa fim acolo pentru ca tot mai greu era cu medicii si incepusem sa pierd nadejdea. Am ajuns si ne simteam minunat, chiar daca nu intelegeam, caci era aproape totul in greceste. La sfarsit, m-am emotionat asa de tare, ducandu-ma la Pr. Andreas pentru binecuvantare, incat nu ma puteam opri din plans...cu chiu cu vai am reusit sa scot niste cuvinte printre lacrimi cum ca as vrea sa ma inchin sfintelor moaste. Nu stiu cum de a acceptat dragul parinte, dar a fost ceva indescriptibil. M-a atins cu ele pe burtica si am stiut, si eu si sotul meu, ca orice-ar fi, copilul va veni pe lume cu bine. Ce onoare, ce minune, si ce putin meritam sa ma inchin lor!... Cand am iesit din biserica, nici nu puteam vorbi... si eu si sotul meu parca pluteam.... Cu toate ca sotul meu este foarte credincios, de ceva vreme nu mai vroia sa se spovedeasca- insa dupa ce ne-am inchinat la moastele Sf. Efrem, efectiv vroia sa se spovedeasca, ceea ce m-a bucurat. Alta minune! 
Sarcina avansa catre sfarsit, iar eu comandasem un pachet de carti ale Sfantului si de-abia asteptam sa le daruiesc. Cand ii citeam acatistul imi sarea inima la partea care spune ca ajuta femeile in timpul nasterii si al sarcinii. Mi-era inca frica de nastere. Am inceput sa distribui cateva din cartile cu minunile sale. Apoi am avut din nou control, la 37 de saptamani de sarcina, si m-au trimis la o examinare pentru ca aparuse o noua simptoma pentru boala care fusese temuta de-a lungul sarcinii, conform careia puteam sa mor si eu si bebe, si ca cel mai bun mod de tratare, daca iesea pozitiv testul, era sa declanseze nasterea imediat.

A iesit pozitiv testul, insa eu nu ma asteptam in ziua respectiva sa ma trimita la analize si aveam doar ghiozdanul cu mine, insa aveam in permanenta cu mine iconita Sfantului Efrem. Pot spune cu mana pe inima ca totul a decurs surprinzator de repede, asistentele si doctorita nici nu se asteptau si au si mentionat cat de surprinzator de rapid si bine a mers totul, si intr-adevar Sfantul Efrem ne-a fost alaturi. Maria Antonia, nascuta de ziua Sfântului Antonie cel Mare, pe 17 ianuarie 2015, este o dulceata de copil, sanatoasa si adorabila.

Tare mult ne-a ajutat Sfantul, si credem in ajutorul lui cu toata inima. Am asteptat prea mult ca sa marturisesc minunile sale, si felul sau de a comunica cu noi toti. Viata mea s-a schimbat complet, in bine, in sensul ca acum inteleg ce mare nevoie avem de Sfinti si ce minunati sunt ei, ce cadou ne-a facut Domnul sa-i lase sa mijloceasca pentru noi, pacatosii!....

Sotul nu gasea o slujba tot anul cu sarcina, insa 3 saptamani dupa ce am nascut l-au rechemat unde fusese inainte caci reintrase de munca! ... Cum le lasa Domnul... daca sotul lucra mi-ar fi fost foarte greu sa merg la atatea controale, daca nu cadeam nu m-as fi deconectat complet de munca si de lucrurile lumesti ca sa ma pot bucura de cele sufletesti, daca nu ma imbolnaveam nu vedeam cum lucreaza Sfantul, si nu m-ar fi provocat la 37 de saptamani, ci poate as fi nascut la 40 de saptamani, insa sotul n-ar fi fost cu noi acasa acele minunate 3 saptamani!...

Slava Domnului pentru cel mai frumos cadou al vietii noastre, si slava Lui ca m-a ajutat sa trec peste frica de a avea copii, ca m-a ajutat in timpul sarcinii, al nasterii, iar acum, in continuare, in tot felul de probleme. De-abia asteptam sa mai avem si alti copii! Un lucru este cert, cand aveti nevoie de ajutor, cereti Sfantului Efrem, caci este grabnic ajutator si mare este mila sa!...

Cu dragoste in Domnul,
Silvia, septembrie 2015, Montreal