 |
| sursa foto: arhiva personală a lui Gheorghiță |
O despărțire dură, cu multă suferință m-a adus pe drumul cel bun
Eram într-o relație de 13 ani cu o fată din România. Locuiam amândoi în apropiere de Atena. Plănuiam să ne căsătorim, să ne întoarcem în țară. Eu lucrez numai de noapte și într-o dimineață, pe 29 ianuarie 2017, când m-am întors acasă am găsit casa goală. Prietena mea plecase. Am trecut printr-un șoc puternic. Am simțit că o iau razna. Cele mai sumbre scenarii îmi treceau prin cap. Mă gândeam că a fost răpită, că poate cineva a drogat-o și a sechestrat-o. Am fost la poliție ca să o dau dispărută. Câteva zile am umblat ca un nebun. După trei zile mi-a dat un mesaj. Mi-a spus că nu mai vrea să știe de mine. Treptat am aflat ce se întâmplase. În ultimele săptămâni, fosta mea prietenă începuse să discute pe internet, cu tot felul de bărbați. Când a plecat, a plecat cu unul dintre ei. Îl cunoscuse de numai o lună și aveam să aflu că au făcut chiar și Revelionul împreună. În timp ce eu eram la muncă. Eram singurul care muncea în casă. Pentru că adresa ei de facebook era făcută în baza adresei mele de e-mail, peste câteva zile am descoperit cu stupoare în telefon, că am primit inclusiv fotografii cu ei doi, de la acel Revelion.
Am intrat în cea mai neagră depresie după ce prietena mea, m-a părăsit
Am simțit că înnebunesc. Pur și simplu nu mai eram om. Mă plimbam pe străzi și urlam, într-o săptămână nu știu dacă am mâncat de două ori, nu cred că dormeam mai mult de o oră pe zi și nici acum nu știu cum m-a ferit Dumnezeu, să fac vreun accident, având în vedere că stau la volan în jur de 14 ore pe zi. Doar cel care a trecut printr-o decepție la fel de puternică poate înțelege ce era în inima mea. Lumea mea se oprise parcă în loc. Eram într-o depresie puternică. Mă gândeam chiar să mă sinucid. Sora mea era îngrijorată și mi-a recomandat să merg la un psiholog. Dar eu am refuzat să fac asta.
 |
| sursa foto: doxologia.ro |
O necunoscută mi-a spus să-l caut pe Sfântul Efrem
Într-o zi am luat în taxi, o bătrânică. După ce s-a urcat în mașină femeia mi-a spus: “Băiatul meu, tu să te duci la Sfântul Efrem că o să te ajute!” Eu nu auzisem de Sfântul Efrem. Așa că am întrebat-o unde-l pot găsi. A zis în Nea Makri. Cunoșteam zona pentru că trecusem de multe ori pe acolo, dar nu știam unde este mănăstirea. Nu mai aveam liniște. Am plecat spre mănăstire în zorii zilei. Am găsit-o ușor. Am parcat și am intrat prima dată în bisericuța unde se aprind lumânări. Era acolo o doamnă și eu am întrebat-o precipitat unde este Sfântul Efrem. Ea mi-a răspuns că în biserică.
 |
| sursa foto: doxologia.ro |
“Mie, morții nu-mi vorbesc!”
Nu știu ce a fost în capul meu, dar parcă mă așteptam să mă întâlnesc cu un om viu. Cu gândul acesta am intrat. Că-l voi găsi acolo și voi vorbi cu el. Am văzut doi soți care se închinau la icoana Maicii Domnului. M-am închinat și eu. Apoi i-am văzut că sărută o raclă, aflată în partea dreaptă a mănăstirii. M-am luat după ei și am sărutat și eu racla. În clipa următoare am realizat însă, că acolo erau Sfintele Moaște și când le-am văzut, am sărit ca ars. “Aoleu, unde m-a trimis femeia asta, să vorbesc cu morții și cu scheleții! Eu nu vorbesc cu morții, pentru că mie morții nu-mi vorbesc!” Mi-e rușine că am gândit așa, dar exact asta mi-a trecut prin gând. Dintr-o dată am simțit o căldură puternică în piept. Am ieșit din biserică destul de tulburat și am intrat în magazinul cu obiecte bisericești, de unde am cumpărat o icoană cu Sfântul Efrem, tămâie și agheasmă. Tot drumul spre casă am fost supărat pe femeia care m-a trimis la mănăstire.
 |
| sursa foto: miriamturism.wordpress.ro |
Sfântul Efrem mă chema la el săptămânal
Totuși, am adus icoana acasă și am început să mă rog la Sfântul Efrem, dimineața și seara. Tămâiam icoana și mă rugam. Și plângeam. Doamne, cum mai plângeam! Plângeam la fiecare rugăciune. Lacrimile îmi ardeau obrajii. Am început să citesc zilnic Acatistul Sfântului, iar atunci când nu eram în stare, măcar o rugăciune către el. Aveam zile în care citeam mecanic, eram epuizat, nu înțelegeam nimic. Și zile în care simțeam că plutesc, rugăciunea îmi dădea o stare extraordinară de bucurie. Treptat am aflat că rugăciunea se spune în șoaptă. Și că fiecare rugă trebuie să se încheie cu: “Facă-se Voia Ta, Doamne!” Cam de prin luna martie a anului 2017, am început să merg în fiecare săptămână la mănăstire. Simțeam că mă sufoc dacă nu ajungeam acolo!
“Cred Doamne, ajută necredinței mele”
La începutul anului trecut am început să-l rog pe Sfântul Efrem să-mi arate că există. Că există cu adevărat. Îi spuneam să-mi dezvăluie că e viu cum știe el mai bine, printr-o fotografie sau printr-un gând. Pe 29 ianuarie, exact la un an de la despărțirea de fosta mea prietenă, eram la sora mea și am adormit. Pe la 5 dimineața l-am visat pe Sfântul Efrem. Am visat că stăteam exact lângă capul său. Și îl priveam. Sfântul era așezat în raclă, așa cum e și acum în mănăstire. La un moment dat și-a mișcat capul într-o parte, a făcut o rotație de 180 de grade și s-a întors spre mine. În clipa aceea am văzut efectiv că Sfântul e viu, m-a privit, i-am văzut pielea de pe față și mi-a zâmbit extraordinar de frumos. Și mi-a spus în grecește: “Vino la mănăstire!” A doua propoziție nu am înțeles-o imediat și i-am cerut să o repete. “Să faci ce spun eu!”, a mai spus Sfântul Efrem. După aceea s-a auzit că se deschide ușa mănăstirii, ca și cum ar fi intrat cineva, iar Sfântul Efrem mi-a zâmbit din nou, apoi și-a întors brusc capul în cealaltă parte. Pielea și ochii au dispărut, iar Sfântul a revenit la înfățișarea pe care o are și la momentul acesta, în raclă.
 |
| sursa foto: doxologia.ro |
Când m-am trezit am luat mașina și am plecat în grabă la mănăstire. Am ajuns pe la ora șapte dimineața. Nu era nimeni în biserică. M-am dus la racla Sfântului Efrem și l-am privit. Și am zis: “Am visat bine?! Ai întors capul spre mine, Sfinte Efrem? De ce m-ai chemat la mănăstire?” Vorbeam cu Sfântul. Înainte să plec acasă, m-am gândit să fac o fotografie. Eu când veneam la Nea Makri nu obișnuiam să fac poze. Doar mă rugam sau ascultam slujba. Atunci mi-am făcut un “selfie”, exact la intrare, unde se află icoana Bunei Vestiri. Când am ajuns acasă a început să mi se blocheze telefonul. Așa am descoperit că în fotografia pe care am făcut-o, apare o rază de lumină verde, care pică din cer, pornind din partea dreaptă și se pierde exact în palma Sfântului Arhanghel Gavriil, din icoana Bunei Vestiri, aflată pe poarta mănăstirii, exact în mâna cu care Sfântul Înger binecuvântează și face semnul Sfintei Cruci. Aș vrea să spun că soarele răsărea exact din partea opusă.
A doua zi m-am dus din nou la Nea Makri și am stat de vorbă cu maica care poartă același nume cu monahia Macaria, cea care a descoperit moaștele Sfântului Efrem cel Nou. Maica Macaria este mâna dreaptă a stareței. I-am spus că l-am visat pe Sfântul Efrem. Și i-am arătat fotografia. Când mi-a luat telefonul și s-a uitat, am văzut-o cum se luminează la chip. Era așa de bucuroasă și a zis: “A fost un semn pentru tine!” A arătat tuturor celor din biserică fotografia și mi-a cerut să o aduc ulterior, mărită, la mănăstire. Nu știu câți vor înțelege descrierea acestei minuni. Pot spune însă, în două vorbe, că atunci când Maica Macaria a descoperit Moaștele Sfântului Efrem cel Nou nu știau ce hram să dea noii mănăstiri, aflate în construcție. Așa că monahiile s-au pus la rugăciune și una dintre măicuțe a avut o viziune (în care raze luminoase, ca niște fulgere cădeau din cer asupra mănăstirii) prin care a aflat că vechiul hram al mănăstirii, pe timpul în care a trăit Sfântul Efrem a fost Buna Vestire. Așa a primit mănăstirea cea nouă, acest hram.
De la moarte la viață
În tot acest timp, am simțit cum încep să mă vindec sufletește. Am început să-l iubesc cu toată inima pe Sfântul Efrem. M-am gândit mult ce a vrut să-mi spună Sfântul prin cuvintele: “Să faci ce îți voi spune eu!” Fiind taximetrist m-am gândit că-i pot ajuta pe cei care vor să ajungă la mănăstire și nu au cum. De aceea nici nu iau bani pentru cursele Atena – Nea Makri. Și mai cred că s-a referit la faptul că unii oameni au nevoie de el, așa cum și eu am avut nevoie de Sfântul Efrem și că eu pot fi acel liant care face legătura între om și Sfântul care-l va ajuta.
Și am simțit că vreau să-l fac cunoscut și altora.
Mi-am făcut un cont de facebook unde postez mereu fotografii de la Nea Makri, dar și scurte imagini video din timpul slujbelor. Am început să trimit în România, la diverse mănăstiri, spitale și celor care au probleme, ulei sfințit de la candela Sfântului Efrem, dar și iconițe. Am dăruit sute de iconițe cu Sfântul “Fulger” așa cum îl numesc localnicii pe Sfântul Efrem pentru modul rapid în care intervine și acționează în viața celor care-i cer sprijinul. Acesta e modul meu prin care-mi arăt recunoștința față de Sfântul care m-a scos din întunericul în care mă aflam.
Minunile din taxiul care bate drumul către mănăstire
Eu, care habar nu aveam unde e mănăstirea am descoperit câte minuni face Sfântul Efrem în Grecia! Și cât de iubit este de români. Iar el le întoarce dragostea, înmiit. Sunt foarte mulți români care au adus daruri la Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou. Pe unii i-am dus chiar eu cu taxiul, la mănăstire. În ultimul an am auzit în cursele pe care le fac multe minuni de la pelerinii care au venit să-i mulțumească Sfântului Efrem, pentru ajutorul primit. Cred că aș putea să scriu o carte despre întâmplările minunate pe care le-am trăit. Aproape că nu e zi în care cineva să nu-mi povestească despre Sfântul Efrem. O doamnă care lucrează ca voluntar la mănăstire (ea e cea care șterge racla Sfântului Efrem) mi-a povestit că deseori a văzut cum se ridică epitrahilul cu care este îmbrăcat, în zona stomacului, ca și cum Sfântul ar respira.
Anul trecut am dus un cuplu de români din Spania la mănăstire unde s-au rugat să devină părinți. O lună mai târziu m-au anunțat că vor avea gemeni. Altadată am luat în mașină, trei șoferi greci. Înainte ca ei să coboare din taxi, am simțit că trebuie să dăruiesc fiecăruia, o iconiță cu Sfântul Efrem. Bărbatul care stătea pe scaunul din față a luat iconița în mână, profund impresionat. A zis doar atât: “Sfântul Efrem, cel care mi-a salvat copilul de la moarte!” M-am uitat în ochii lui. Plângea.
De ziua lui, Sfântul “m-a trimis” să cumpăr flori pentru româncele care au venit la Nea Makri
Eu lucrez numai de noapte. De la ora cinci după-amiaza, până la șapte dimineața. Anul trecut, de ziua Sfântului Efrem, pe 5 mai, toată noaptea m-a frământat un gând. Să cumpăr flori și să merg să împart la mănăstire, pentru doamnele din România care vin în pelerinaj, în ziua respectivă, cu autocarele. La ora cinci dimineața m-am dus la piața de flori en-gros, din Atena. Paznicul mi-a spus: “E totul închis. Se deschide abia la ora șapte!” Eu i-am spus atunci în gând, Sfântului Efrem: “Sfinte Efrem, știi că eu nu pot să aștept aici până la șapte, pentru că la ora șapte trebuie să predau taxiul.” Așa că am plecat. La colțul străzii tocmai se deschidea un magazin. Am intrat și am cerut flori. Am cumpărat 50 de flori, iar încă cinci, le-am primit în dar. Mă întrebam cum le voi recunoaște pe romance. Și tot Sfântul m-a inspirat parcă, să le salut cu “Hristos a Înviat!” Au venit trei autocare pline. Nu pot să descriu cu ce bucurie au primit doamnele, florile respective. (...)
Ce i-am cerut eu, Sfântului, mi-a dat!
Sfântul Efrem mi-a făcut și alte daruri. M-a copleșit cu iubirea lui. L-am rugat într-o zi să-mi dăruiască și mie ceva de la mănăstirea lui. Ceva, ce consideră el. Când am ajuns la mănăstire am văzut o icoană frumoasă, pe care tocmai o adusese cineva în dar, și am rugat-o pe Maica Macaria să-mi permit să-i fac o fotografie. Maica mi-a spus că mi-o face mie cadou, că o pot lua acasă.
Ce i-am cerut eu, Sfântului, mi-a dat! Nu-mi vine să cred! Eu le spun tuturor: “Rugați-vă, că Sfântul Efrem vă ascultă! Dar rugați-vă cu evlavie! Cu credință! Sfântul Efrem vrea de la cel care dorește să-i fie ascultată rugăciunea să se spovedească (exact cum i-a cerut unei fetițe, minune care se regăsește și în Acatistul său), îi cere să postească atunci când este post, să se roage. Ce mai vrea Sfântul Efrem? Fapte bune, făcute în taină. Iubire vrea, ce vrea și Domnul Iisus Hristos de la noi!
Gheorghiță, Atena (martie 2019)
