 |
| sursa foto: colportaj.ro |
M-am căsătorit pe 22 august 2015 și la niciun an am trecut printr-o mare încercare. Soțul meu era plecat la muncă în străinătate și a început să amenințe că vrea să divorțeze. De câte ori vorbeam la telefon îmi spune cuvinte greu de suportat și îmi arunca reproșuri grele.
De când mă știu, eu am fost o fire credincioasă, așa că biserica mi-a fost refugiu în acea perioadă, iar rugăciunea, singura alinare. Totuși nu reușeam să înțeleg ce s-a întâmplat și cum era posibil ca soțul meu pe care-l știam ca fiind un om înțelegător și blând, să se transforme așa mult, era de nerecunoscut. Mă durea nu numai gândul despărțirii, ci mai ales ideea că ne-am căsătorit în fața lui Dumnezeu, ceea ce pentru mine înseamnă pe vecie, adică atât în lumea aceasta, cât și în cea viitoare. Nici nu concep că aș putea să mă recăsătoresc în caz că aș rămâne singură.
În Acatistul Sfântului Efrem am găsit un pasaj care vorbea parcă despre problemele mele
În acea perioadă încercam să mai uit din probleme concentrându-mă pe sarcinile de la serviciu. Când eram acasă, ascultam Acatiste pe telefon, exact în ordinea în care rulau ele pe internet. Așa am ascultat pentru prima dată, Acatistul Sfântului Efrem cel Nou. Eu aveam în bibliotecă o carte cu minunile făcute de acest Sfânt, dar când am început să o citesc, cu mult timp înainte, mi s-a părut că nu am înțeles-o prea bine, așa că am pus-o deoparte.
Când am ascultat Acatistul Sfântului Efrem cel Nou mi-a atras atenția următorul pasaj: “Fiind alungată de soțul ei și de părinții nemilostivi, mult a lăcrimat Maria, necăjindu-se că fiul ei crește departe de tatăl său. Dar, după ce ea s-a rugat să îi ajuți, a doua zi soțul și-a înțeles greșeala și a rugat-o să se întoarcă acasă. Văzând grabnicul tău ajutor, ne rugăm ție să alungi dezbinarea și tulburarea din toate familiile creștine.” Cuvintele reproduceau parcă exact ceea ce trăiam și eu și mi-au adus foarte multă mângâiere. Noi nu aveam copii, așa că am încercat să găsesc un sprijin în rugăciune, Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie.
Am început să citesc Acatistul Sfântului Efrem timp de 40 de zile și mare alinare am avut. Nu de puține ori primeam un telefon de la soțul meu în timp de citeam sau după ce terminam rugăciunea, simțeam că Sfântul Efrem lucrează și erau momente în care chiar aveam senzația că Sfântul este lângă mine. După ce am terminat canonul de rugăciune am avut un vis, Sfântul Efrem stătea între mine și soțul meu.
La un moment dat am mai avut un impas. Eram pe punctul de-a pierde un apartament pentru care plătisem deja o sumă de bani. Când venea în țară, soțul meu refuza să stea cu mine, dormea la mama lui acasă. Când îi ceream să ne întâlnim, părinții săi îi monitorizau fiecare mișcare și îl sunau mereu. Nu știam ce să mai fac. Prin decembrie 2016 am mers la el acasă împreună cu nașii noștri de cununie. Dar el părea de neclintit. Nu voia sub nicio formă să ne împăcăm.
În mai puțin de un an, soțul meu a redevenit cel pe care-l știam înainte
Eu mă gândeam foarte des la cât de mult a suferit Sfântul Efrem. Mă gândeam că Sfântul a pătimit opt luni de zile și aveam același sentiment, că și suferința mea va dura tot atât.
În ianuarie anul următor am reușit să facem actele pentru apartament, ca să nu îl pierdem și am umblat împreună pentru documente, vreo două zile. La plecare el m-a luat în brațe. A plecat apoi în Germania, unde lucrează. De atunci am început să comunicăm mai liniștiți, așa cum sunt doi prieteni la începutul unei relații.
Eu nu am renunțat la rugăciune. Mă rugam mereu la Sfântul Efrem și nu numai. De Paște, mama lui l-a forțat să aleagă între noi două. Iar el a ales să rămână cu mine.
Totul s-a schimbat de atunci, ne înțelegem bine, suntem mult mai uniți. Nu am pierdut apartamentul respectiv, chiar stăm în el, atunci când soțul meu vine în România și ne dorim să avem copilași, cu mila lui Dumnezeu.
Pe această cale mulțumesc Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Fanurie (el e Sfântul care m-a ajutat să-l cunosc pe soțul meu), Sfântului Mina, Sfinților Adrian și Natalia, Sfântului Ciprian, Sfinților Petru și Fevronia și tuturor Sfinților la care m-am rugat în perioada aceea. Mulțumesc tuturor oamenilor care îmi știu povestea și s-au rugat pentru noi. Sper ca rândurile scrise de mine să fie spre întărirea tuturor familiilor greu încercate.
I.R., Sibiu (decembrie 2018)
