O călătorie care ne-a adus daruri minunate

O călătorie providenţială

Cu voia Bunului Dumnezeu, eu, soţul meu şi câteva rude am reuşit să ajungem în Grecia de curând, pentru că ne doream să ne închinpăm la moaştele Sfântului Efrem cel Nou din Nea Makri.

Sfinţii ne-au purtat paşii şi către Insula Eghina, acolo unde se află Moaştele Sfântului Nectarie. A fost o experienţă unică, chiar şi cele mai împietrite suflete se pot mişca şi schimba acolo, pentru totdeauna.

Ne-am întors de acolo toţi schimbaţi, cu flacăra credinţei arzând puternic în sufletele noastre. Şi mai ales cu un dor nesfârşit, de-a ne reîntoarce acolo, cât mai curând.

Recunosc că obiectivul nostru a fost să ajungem la Mănăstirea Nea Makri, la Sfântul Efrem cel Nou, pentru că de cinci ani ne dorim să devenim părinţi.

Sfântul Efrem cel Nou ne-a făcut să-l descoperim şi pe prietenul său, Sfântul Nectarie

De Sfântul Nectarie nu eram atât de apropiaţi, până atunci. După ce am fost însă la mănăstirea lui şi ne-am închinat la Sfintele Moaşte, mirosul mirului şi liniştea mănăstirii s-au impregnat în inimile noastre.

Ajunşi acasă, am început să facem acatistele sfinţilor şi să ne ungem cu ulei sfinţit de la candelă. Nu după mult timp au apărut primele semne. Sfântul Nectarie mi s-a arătat în vis, asigurându-mă că rugăciunile îmi sunt auzite.

Mi-am pierdut locul de muncă, dar Sfinţii m-au ajutat să găsesc un post şi mai bun

Anul acesta a fost unul foarte tensionat pentru mine, din cauza serviciului. Stăteam cu stresul că voi fi dată afară. Poate de aceea în clipa în care am primit cu două săptămâni în urmă, scrisoarea prin care eram anunţată că postul meu se desfiinţează nu am mai văzut totul ca pe un şoc.

Sfinţii m-au ajutat şi am obţinut un alt post în cadrul companiei, la departamentul de contabilitate. La început eram destul de reticentă, dar datorită creditelor bancare pe care le aveam am fost nevoită să accept.

Nu vă pot spune cât de bine îmi este acum, cât de liniştită sunt. Nu mai sunt în tensiune, nu mă mai încarc cu problemele a 40 de oameni că îmi erau în subordine, am colegi care îşi văd de treaba lor, am timp să îmi pun ordine în gânduri.

Rugaţi-vă neîncetat Sfinţilor, ei sunt alături de noi tot timpul, mijlocind pentru noi şi nu vă pierdeţi nicio clipă încrederea.

O să revin în scurt timp să vă anunţ că sunt însărcinată!

Doamne ajută!

Alina (noiembrie 2015)

Soţul m-a părăsit, dar Sfântul Efrem nu m-a lăsat când mi-a fost cel mai greu

Doamne ajută!

Mi-am dorit mult să pot scrie undeva minunile pe care Sfântul Efrem cel Nou le-a făcut cu mine.

    Totul a început în luna martie a acestui an, când soţul meu Ovidiu a venit şi mi-a spus că pleacă de acasă pentru că nu mă mai iubeşte. Avem împreună doi copii (care au doi şi cinci ani). În momentul acela am crezut o să cadă cerul pe mine. Simţeam că nu mai pot respira, nici nu se poate explica în cuvinte prin ce stări am trecut.

Eu eram atunci în concediu de maternitate cu fetiţa noastră, Ana. Primele trei zile nu am putut dormi deloc, am plâns fără încetare.

Mă uitam la copilaşi şi mă gândeam ce viaţă îi aşteaptă. Am tot insistat să se întoarcă la noi sau să ne ia cu el, dar nici nu voia să audă de aşa ceva. Au urmat nopţi grele, în care băiatul nostru Mihnea, care are cinci ani se trezea noaptea şi plângea după tatăl lui.

L-am rugat pe soţul meu ca măcar pentru fiul nostru să vină mai des să-l vadă, să-l sune, dar rezultatul a fost acelaşi. Am ajuns cu copilul chiar şi la psiholog pentru că nu mai ştiam cum să-l fac să depăşească trauma despărţirii de tatăl lui.

Astăzi este bine, dar nu mai vrea să-l vadă pe tatăl său.

În luna mai din cauza şocului suferit, tatăl meu s-a îmbolnăvit de cancer la plămâni. A fost al doilea şoc suferit, doar Măicuţa Sfântă şi Tatăl din cer mi-au dat putere să merg mai departe.

Am uitat să precizez că eu şi soţul meu lucrăm la aceeaşi firmă, iar când a plecat de acasă mi-a spus să îmi găsesc de lucru în altă parte. Nu am crezut că lucrurile vor rămâne aşa, dar când s-a terminat concediul maternal şi am vrut să mă întorc la muncă am aflat că nu mai sunt primită înapoi.

În toată această perioadă nu am primit niciun leu de la soţul meu pentru copii. A început să-mi dea bani abia după ce am primit actele de divorţ acasă, sfătuit fiind probabil şi de avocata lui.

După ce mi-am pierdut soţul, serviciul iar tatăl meu s-a îmbolnăvit am descoperit un prieten bun, pe Sfântul Efrem

   

În luna iulie am început să îi scriu unui părinte de la Sfântul Munte Athos şi el mi-a povestit despre Sfântul Efrem cel Nou.

Am început să îi citesc viaţa şi acatistul. La început am citit doar aşa, fără multă tragere de inimă, dar treptat am început să citesc din suflet şi să îl iubesc pe Sfântul tot mai mult. Acum orice problemă am i-o spun Sfântului şi parcă simt că totul devine mai uşor.

În luna septembrie tatăl meu a făcut din nou analizele şi am constatat că tumoara a scăzut. Această a fost prima minune a Sfântului Efrem în familia mea.

Eu în tot acest timp nu am avut serviciu, dar aveam totuşi o linişte inexplicabilă, pentru că ştiam că Sfântul Efrem este lângă mine şi mă va ajuta.

Minunea nu s-a lăsat aşteptată şi în luna octombrie am găsit un loc de muncă care-mi permite să pot să îmi aduc şi să-mi iau copiii de la grădiniţă. Directorul de la locul de muncă actual este un om cum rar găseşti în ziua de azi.

Soţul meu nu s-a întors la noi, dar eu ştiu că Bunul Dumnezeu, Măicuţa Sfânta şi Sfântul Efrem cel Nou au o rezolvare şi cu asta. Eu mă rog în continuare Sfântului şi îi mulţumesc din tot sufletul meu pentru toate minunile pe care le-a făcut în viaţa mea şi mă rog să îi lumineze mintea soţului meu, să se întoarcă cu dragoste la noi şi să nu aducă divorţul la bun sfârşit.

M.B (noiembrie 2015)

Prin grija Sfântului Efrem cel Nou mi-am găsit un loc cu chirie, într-o cameră de cămin

 
Sfântul Efrem cel Nou este grabnic ajutător în nevoi. De nenumărate ori i-am cerut ajutorul şi m-a auzit.
Amintesc doar una dintre situaţiile în care m-a salvat. M-am înscris la un master în Iaşi (facultatea am făcut-o în alt oraş), necunoscând prea mult nici oraşul, nici alte detalii din viaţa studenţească de aici.

Nu ştiam unde voi locui. M-am rugat Sfântului Efrem să-mi arate ce să fac. Am ştiut imediat că voi sta la cămin, deşi cumva nu părea logic ceea ce simţeam, această stare lăuntrică.

Când s-au afişat rezultatele de la facultate nu eram pe listele pentru cămin. Am început să caut pe net anunţuri să sun pentru a găsi fie o locuinţă cu chirie, fie un loc într-un cămin privat. Îmi pierdusem deja speranţele când am zărit un anunţ privind un cămin privat care mai avea locuri libere de cazare.

Astăzi ocup un loc într-o cameră de cămin datorită Sfântului Efrem cel Nou şi lucrării lui minunate. Îi mulţumesc şi slăvesc pe Dumnezeu pentru dragostea Sa pentru noi.

Cătălina (30 septembrie 2015)

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să nasc o minunăţie de fetiţă

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou după ce am rămas însărcinată

Am auzit despre Sfantul Efrem cand eram gravida cateva luni. Imi traiam sarcina cu foarte multe emotii, caci nu puteam sa cred ca aveam un sufletel care crestea in mine- totodata imi era si foarte frica de nastere. Pana atunci, ma rugam doar la Dumnezeu si Fecioarei Maria, - cat despre sfinti- mi se parea chiar bizar sa ma rog lor, necunoscand niciunul, si neinteresandu-ma mai deloc subiectul. Atata intelegeam pe atunci... 

Mama se ocupa de biblioteca parohiala, si cu toate ca aveam multe carti minunate chiar sub nas (mama are intreaga biblioteca acasa la ei), nu m-am uitat mai deloc. Intr-o zi am vazut pe masa in sufragerie la ai mei acasa o carte cu minuni de-ale Sf. Efrem cel Nou, si am intrebat de el. Sotul meu mi-a spus ce viata avusese si mi-aduc aminte ca m-a atins povestea sfantului. Apoi la biserica la noi, o doamna cu care Sfantul savarsise o minune (avea 42 de ani, avusese mai multe perderi de sarcina, printre care una la 8 luni... dupa ce l-a descoperit pe Sfantul Efrem, i-a facut acatistul timp de 40 de zile si in a 40a zi a aflat ca este gravida...apoi a nascut cu bine, fetita ei este minunata, sanatoasa, si stim ca a venit pe lume prin ajutorul Sfantului Efrem!) mi-a spus sa ma rog lui. 

Eram inspaimantata rau de nastere. In momentul acela am simtit ca efectiv vreau, pentru prima data, sa aflu mai multe despre un sfant, si anume Sf. Efrem, dar vroiam doar minuni cu copii, ptr ca asta ma atingea pe mine in acel moment. Am ramas cu gandul ca imi doresc o carte specific pe tema asta (ce de pretentii pe mine!). Care sunt sansele ca duminica de dupa sa primesc, pur si simplu, o carte cadou, din Romania, de la niste prieteni de la biserica care tocmai se intorsesera, ''- Sfantul Efrem cel Nou- minuni cu copii nascuti si nenascuti'' - o culegere aparte numai cu povesti despre mamici si copii. Am ramas perplexa. Este o carte pe care am citit-o pe nerasuflate, ceea ce era nou ptr mine, caci totul in legatura cu citirile ptr biserica mi se parea dificil. 

Apoi am citit toate cartile gasite despre Sfantului Efrem, si efectiv am inceput sa-l indragesc asa de mult ca nu-mi venea a crede. Atunci cand ii citeam cartea cu minunile timpul se oprea in loc, nu stiu cum sa explic, dar nimic din ce am citit in toata viata mea nu m-a bucurat asa... intr-o seara, cu starea aceasta de spirit indescriptibila in timp ce citeam, am simtit o mireasma minunata, profunda... Nici nu indraznesc sa ma gandesc daca chiar l-am avut pe Sfantul cu mine!...Tind sa cred ca da... Si-i multumesc si-i cer iertare. 

Inca devreme in sarcina mi-a spus doctorita ca nu pot sa iau avionul ca riscam sa am o anume conditie care daca se adeverea, puteam sa pierd sarcina. Eram foarte necajiti caci planificaseram sa mergem in Romania sa ii vedem pe parintii sotului meu- el nu-i vazuse de 7 ani, eu niciodata, si erau foarte in varsta- 74 si 75 de ani. 

Am inceput sa ne rugam si Sfantului... Intr-o duminica ne plimbam prin Vechiul Port din Montreal, pe unde ne plimbam mereu, si am luat o alta directie. Am dat peste un targ de mancaruri care avea loc doar odata pe an intr-un sfarsit de saptamana. Mergand o vreme, am vazut niste femei care pareau a fi calugarite, ceea ce nu prea avea logica in acel context. Nici nu ma gandeam ca ar putea fi ortodoxe, caci traim in Montreal, oras cosmopolit, cu multe religii si culturi, dar in nici un caz majoritar ortodox. Apoi m-am uitat mai bine si am zarit niste icoane pe care le avem si noi acasa, primite in dar de nunta - apoi am inteles ca erau maicutele de la manastirea greceasca cu preot paroh roman la vreo 2 ore de Montreal, si nu stiam cum sa ajung mai repede langa ele. 

Vindeau, in afara de multe icoane, si mancaruri, caci au o ferma. Simteam ca aveam mare nevoie de ele si ca Domnul ni le scosese in cale, caci eram necajiti cu faptul ca nu puteam sa iau avionul sa-i vad pe socri, si bineinteles mai ales eram macinati de  faptul ca as putea avea complicatii... Maicutele mi-au spus sa revin ziua de dupa sa-mi dea mir de la manastirea lor, unde sunt moaste de la diferiti sfinti, si daca Domnul ingaduie sa ajung in Romania, ca se va intampla.  Mi-au zis sa ma rog si Sf. Efrem cel Nou. Ne-au binecuvantat, si am plecat incarcati de icoane pe care sa le dea sotul cadou cu gandul ca va merge doar el. 

Dupa putin timp, am cerut o noua ecografie sa vedem daca situatia se ameliorase, si doctorita a zis ca efectiv- totul era perfect, deci ... bon voyage! Minunat! 

Cartea mentionata la inceput, cea pe care am primit-o cadou, am citit-o cu mare drag si la socri la tara. In timp ce citeam, am simtit prunca miscandu-se pentru prima data! Ce sentiment frumos, si cata bucurie!....Am facut si un tur de o zi, nici macar, la Brasov, unde am crescut. Doream sa si caut mai multe carti cu Sf. Efrem si sa le aduc in Canada. Am ajuns in Piata Sfatului si am zis sa-i arat sotului meu unde s-au cununat parintii mei. Intram in biserica, ...sarutam icoanele... si cand ajungem in fata, ce zarim? Icoana Sfantului Efrem cel Nou si unul din papuceii sai, care nu avea permanenta acolo, era imprumutat ptr cateva zile. Am fost asa de emotionata! Dupa ce am iesit, am zis sa continuam cu librariile sa vedem ce gasim. Intr-una din ele, care era dealtfel foarte mare, si sectiunea religioasa era, slava Domnului, foarte bogata, le aparea in calculator cum ca aveau doar un exemplar dintr-o carte cu Sfantul Efrem, dar nu o gaseau in raft. Fiind gravida, si dupa atata mers in picioare de jumatate de zi, am simtit nevoia dintr-o data sa ma asez. Asezandu-ma in scaun, m-am cufundat in el, nu stiu de ce... si inclinand capul de oboseala, asteptand sa mai verifice a 3a oara angajatul ca nu gaseste cartea, ... ce zaresc?... carticica.... pe un raft de jos, mult mai greu de gasit... Ce senzatie minunata... am simtit ca zilele mele aveau ceva din Sf. Efrem in ele, caci eu il cautam, si parca si el ne cauta pe noi. 

Am simtit ca Sfantul ne ajuta. Reintorsi la Montreal, eram foarte obosita de la munca, era enorm de mult de munca si eram responsabila de un proiect foarte mare. Doctorii apoi mi-au spus ca am niste probleme cu sarcina, si ca riscam sa am felurite complicatii care ar putea duce la o boala periculoasa si ptr mine si pentru copil, dar urma sa ma tina sub observatie cu controale saptamanale. Eram necajita si sincer, tot ce-mi doream era sa nu mai lucrez, ceea ce parea imposibil. Intre timp, niste prieteni de la biserica ne-au invitat la ei acasa ca sa luam niste lucuri de bebe. Am urcat la etaj, si cand sa cobor, am alunecat pe prima treapta si am cazut pe sezut, ducandu-ma pana jos in aceeasi pozitie.... 

M-am dus la spital si au spus ca totul este ok cu copilul, insa eu imi fracturasem coxisul. Tin sa mentionez ca sotul nici azi nu crede ca a fost fractura si nu fisura datorita la cat de repede mi-au trecut durerile (vreo 10 zile...controlul insa a fost manual, ca sa nu fac radiografie, fiind gravida, si ne-am spus ca poate doctorita nu era priceputa...) Inutil sa va zic ce durere, dar macar puteam sa merg; cand ma asezam, ridicam, sau intindeam, atunci era suferinta. Mi-aduc aminte sa fi spus o rugaciune, nici macar un acatist, pacatoasa de mine...Cum se poate sa nu-mi dau seama ca tot Sfantul Efrem mi-a luat durerea cu mana? 

Slava Domnului ca totul a fost bine si nu am pierdut sarcina datorita acelei cazaturi. Si tot ce ni se intampla se intampla pentru ca Dumnezeu ingaduie. In urma acestui fapt, am primit intrerupere de munca, ceea ce m-a linistit enorm, pentru ca simteam o nevoie mare sa citesc si sa ma apropii de Dumnezeu si de Sf. Efrem. Imi petreceam zilele citind si umplandu-ma cu cele bine placute Domnului.... 

Maica Macaria

Sarcina avansa, si complicatiile mentionate mai sus persistau. Am aflat apoi ca la 15 minute de Montreal se gaseste Parintele Andreas, fratele maicutei Macarie, insasi cea care l-a descoperit pe Sfantul Efrem in Grecia!... Auzisem ca scoate niste moaste de-ale sfantului doar de 2 ori pe an, pe 3 ianuarie si pe 5 mai. Orice alta data, multa lume ceruse, insa Parintele foarte des refuza politicos. Eu am sunat complet nepregatita sa-l intreb pe Parinte daca le scoate intr-o anumita zi daca ne strangem mai multi sa mergem, si dumnealui mi-a spus '' vedem''. Apoi am inteles, in lipsa mea de smerenie, ca nu meritam pur si simplu sa le scoata. Sa mai fac un acatist, sa mai fac o fapta buna, sa-i arat Sfantului ca-mi este drag....

Prin decembrie efectiv am vrut doar sa fim in biserica respectiva ptr ca Sfantul era acolo si in acest sens nu mai conta daca scotea sfintele sale moaste sau nu. Voiam doar sa fim acolo pentru ca tot mai greu era cu medicii si incepusem sa pierd nadejdea. Am ajuns si ne simteam minunat, chiar daca nu intelegeam, caci era aproape totul in greceste. La sfarsit, m-am emotionat asa de tare, ducandu-ma la Pr. Andreas pentru binecuvantare, incat nu ma puteam opri din plans...cu chiu cu vai am reusit sa scot niste cuvinte printre lacrimi cum ca as vrea sa ma inchin sfintelor moaste. Nu stiu cum de a acceptat dragul parinte, dar a fost ceva indescriptibil. M-a atins cu ele pe burtica si am stiut, si eu si sotul meu, ca orice-ar fi, copilul va veni pe lume cu bine. Ce onoare, ce minune, si ce putin meritam sa ma inchin lor!... Cand am iesit din biserica, nici nu puteam vorbi... si eu si sotul meu parca pluteam.... Cu toate ca sotul meu este foarte credincios, de ceva vreme nu mai vroia sa se spovedeasca- insa dupa ce ne-am inchinat la moastele Sf. Efrem, efectiv vroia sa se spovedeasca, ceea ce m-a bucurat. Alta minune! 

Sarcina avansa catre sfarsit, iar eu comandasem un pachet de carti ale Sfantului si de-abia asteptam sa le daruiesc. Cand ii citeam acatistul imi sarea inima la partea care spune ca ajuta femeile in timpul nasterii si al sarcinii. Mi-era inca frica de nastere. Am inceput sa distribui cateva din cartile cu minunile sale. Apoi am avut din nou control, la 37 de saptamani de sarcina, si m-au trimis la o examinare pentru ca aparuse o noua simptoma pentru boala care fusese temuta de-a lungul sarcinii, conform careia puteam sa mor si eu si bebe, si ca cel mai bun mod de tratare, daca iesea pozitiv testul, era sa declanseze nasterea imediat.

A iesit pozitiv testul, insa eu nu ma asteptam in ziua respectiva sa ma trimita la analize si aveam doar ghiozdanul cu mine, insa aveam in permanenta cu mine iconita Sfantului Efrem. Pot spune cu mana pe inima ca totul a decurs surprinzator de repede, asistentele si doctorita nici nu se asteptau si au si mentionat cat de surprinzator de rapid si bine a mers totul, si intr-adevar Sfantul Efrem ne-a fost alaturi. Maria Antonia, nascuta de ziua Sfântului Antonie cel Mare, pe 17 ianuarie 2015, este o dulceata de copil, sanatoasa si adorabila.

Tare mult ne-a ajutat Sfantul, si credem in ajutorul lui cu toata inima. Am asteptat prea mult ca sa marturisesc minunile sale, si felul sau de a comunica cu noi toti. Viata mea s-a schimbat complet, in bine, in sensul ca acum inteleg ce mare nevoie avem de Sfinti si ce minunati sunt ei, ce cadou ne-a facut Domnul sa-i lase sa mijloceasca pentru noi, pacatosii!....

Sotul nu gasea o slujba tot anul cu sarcina, insa 3 saptamani dupa ce am nascut l-au rechemat unde fusese inainte caci reintrase de munca! ... Cum le lasa Domnul... daca sotul lucra mi-ar fi fost foarte greu sa merg la atatea controale, daca nu cadeam nu m-as fi deconectat complet de munca si de lucrurile lumesti ca sa ma pot bucura de cele sufletesti, daca nu ma imbolnaveam nu vedeam cum lucreaza Sfantul, si nu m-ar fi provocat la 37 de saptamani, ci poate as fi nascut la 40 de saptamani, insa sotul n-ar fi fost cu noi acasa acele minunate 3 saptamani!...

Slava Domnului pentru cel mai frumos cadou al vietii noastre, si slava Lui ca m-a ajutat sa trec peste frica de a avea copii, ca m-a ajutat in timpul sarcinii, al nasterii, iar acum, in continuare, in tot felul de probleme. De-abia asteptam sa mai avem si alti copii! Un lucru este cert, cand aveti nevoie de ajutor, cereti Sfantului Efrem, caci este grabnic ajutator si mare este mila sa!...

Cu dragoste in Domnul,

Silvia, septembrie 2015, Montreal

Sfinţii m-au ajutat să devin student la medicină

 

Sfântul Efrem cel Nou

Vreau să încep prin a mulțumi Sfântului Efrem cel Nou, Maicii Domnului, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfântului Ioan Botezătorul și Sfintei Cuvioase Parascheva pentru că mi-au luminat mintea în perioada examenelor. 

Am avut de curând examenul de bacalaureat. Aveam foarte mult de învățat și nu numai pentru bacalaureat ci și pentru admiterea la medicină. Uneori îmi venea să renunț la medicină pentru că credeam că nu voi reuși mai ales că mediile de admitere erau atât de mari. 

Între timp am aflat despre Sfântul Efrem cel Nou și numeroasele sale minuni. Am aflat că este "grabnic ajutător" și mi-am zis să mă rog la el poate mă va ajuta. 

Am început să mă rog seară de seară la el să îmi lumineze mintea. Am fost foarte surprins de nota mea de la bacalaureat, aceasta fiind peste 9.  

La examenul de admitere de la medicină m-am rugat de asemenea Lui, Maicii Domnului, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfintei Cuvioase Parascheva, pentru a mă ajuta să memorez ceea ce învăţam pentru admitere, mai ales că uneori era atât de greu şi mi se părea că nu reţin nimic. 

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Mă rugam să fie uşor la examen şi să reuşesc să iau o notă cât de cât, bună. 

Minunea a fost şi mai mare atunci când am intrat la facultatea de medicină pe locurile bugetate cu o notă foarte bună. 

Nici acum nu-mi vine să cred de această mare minune. Sunt foarte recunoscător Domnului şi Sfinţilor pentru tot ajutorul și pentru că mi-au ascultat rugile. 

Când aveţi o mare greutate nu ezitaţi să vă puneţi speranţa în Cel de Sus. Am mărturisit această minune pentru că i-am promis Sfântului Efrem cel Nou că dacă mă va ajuta să fiu admis la facultatea de medicină eu voi mărturisi despre ajutorul pe care mi l-a acordat atunci și nu numai. 

Ionuț, Iași

Uneori sfinţii ţi se descoperă în vis...

Sfântul Efrem cel Nou

Prima dată l-am întâlnit pe Sfântul Efrem cel Nou în vis, fără să ştiu cine este. Citisem în revista Formulă As un scurt articol (de fapt o scrisoare) în care o doamnă povestea cât de grabnic a ajutat-o. Nu era nicio fotografie cu vreo icoană a Sfântului, lângă acel articol.

Sfântul Efrem cel Nou mi s-a arătat în vis

Şi într-o noapte, la puţin timp după aceea, am visat icoană unui călugăr îmbrăcat în negru, cu părul lung şi barbă care mă privea foarte intens şi foarte trist. Atât de trist încât m-a urmărit acea privire câteva zile după aceea, întrebându-mă cine era călugărul din vis. Peste câteva zile, am cumpărat din nou Formula As (nu o iau chiar în fiecare săptămână, doar câteodată), de dată această găsind în paginele ei un amplu articol despre Sfântul Efrem, inclusiv fotografii ale icoanelor. Când l-am recunoscut pe călugărul care îmi apăruse în vis a fost unul dintre acele momente preţioase din viaţa mea când m-am simţit binecuvântată. Încet, am început să citesc tot mai mult despre el, să aflu cât mai multe dintre minunile făcute.

Sfântul Nectarie mi-a fost aproape într-un moment de cumpănă 

La câteva luni după aceea am avut o problemă de sănătate care părea destul de serioasă, însă rezultatul biopsiei a fost foarte bun. În noaptea de după operaţie, fiind internată la Institutul Oncologic din Bucureşti, l-am visat pe Sfântul Nectarie în altarul Bisericii vechi din Curtea de Argeş pe care o vizitasem cu un an în urmă, deşi la acea vreme începusem să mă rog, de puţin timp Sfântului Nectarie. Sfântul m-a ajutat însă în mod minunat, extrem de repede. Sfântul Efrem mi-a mai apărut în vis de câteva ori după aceea, de fiecare dată fără să îmi vorbească.

Sfântul Nectarie

Maica Domnului, Sfântul Efrem cel Nou şi Sfântul Nectarie mi-au tămăduit copilaşul
 
Anul trecut în toamnă, băieţelul meu care tocmai începuse şcoala a început să se simtă rău. Îl durea burtica, avea stări de greaţă, nu mai voia să mănânce ca înainte. Am început să mergem la doctori. Mai întâi la pediatrii, apoi la specialişti gastroenterologi. Prin noiembrie a avut o săpătămână când a mâncat  foarte puţin, nu putea să înghită, îl durea gâtul la fiecare înghiţitură. În final, a făcut o endoscopie la Spitalul Marie Curie din Bucureşti. La endoscopie s-a văzut în stomacul lui o mică formaţiune, care nu ar fi trebuit să fie acolo bineînţeles. Medicul pediatru care a efectuat endoscopia a spus că cel mai probabil este un ţesut de pancreas crescut în stomac, care trebuie lăsat în pace. Însă nu era sigur.

Am început să luăm doctorii la rând: gastroenterologi pediatri şi chirurgi pediatri. Le mulţumesc tuturor şi pe această cale. Rezultatul biopsiei luate de lângă formaţiune a confirmat diagnosicul iniţial de ţesut pancreatic, însă existau încă semne de întrebare datorită faptului că biopsia nu fusese luată chiar din formaţiune. Între timp copilului i s-a pus şi diagnosticul de reflux gastro-esofagian şi a început să facă tratament, un tratament care nu a dat rezultate decât după mult timp.

Tot acest timp m-am rugat Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou şi Sfântului Nectarie. În luna martie 2015 am mers la Atena împreună cu băieţelul şi soţul meu pentru a ne închină la Moaştele Sfântului Efrem şi ale Sfântului Nectarie. A fost cea mai frumoasă călătorie din viaţă noastră şi ne dorim să ajungem cât mai repede înapoi să multumum pentru ajutorul primit. De când am fost acolo, copilul meu a început încet-încet să mănânce mai bine, să ia în greutate şi tratamentul pentru reflux şi-a făcut efectul. Acum se simte foarte bine.

La sfârşitul lunii iunie am fost în vacanţă la Neptun. Aici este o biserica mare şi frumoasă. Când am trecut pe lângă ea (prima dată) era noapte, însă biserica era deschisă şi luminată. De afară, dintr-o parte a bisericii ne privea Sfântul Efrem (era un vitraliu). Am simţit că are grijă de băieţelul meu şi este peste tot cu noi.

Tot printr-o întâmplare fericită, cu ajutorul Sfinţilor dragi, am ajuns la un mare profesor doctor chirurg de adulţi care a avut deosebita bunăvoinţa de a mă ascultă şi a se implică în cazul lui Matei. M-a trimis la alt medic (tot un nume mare în medicină românească), medic gastroenterolog de adulţi, de asemenea, care i-a făcut copilului o ecoendoscopie, pentru confirmarea deplină a diagnosticului.

Această s-a întâmplat pe 17 iulie 2015, acum 2 zile şi s-a terminat cu bine. În noaptea de dinaintea intervenţiei, m-am trezit pe la ora 3 (aveam mari emoţii) şi am adormit rugându-mă. Am visat-o pe Maica Domnului, pe Sfântul Efrem şi pe Sfântul Nectarie, câteva clipe pe fiecare. A fost de ajuns să mă trezesc mai bine, cu inima împăcată.

Cu o lună înainte de intervenţie, fiind foarte frământată, am început să citesc (aproape în fiecare zi) Paraclisele şi Acatistele Sfântului Efrem, dimineaţa şi Acatistul Sfântului Nectarie, după-amiaza. M-am simţit imediat mult mai bine.

Sfântul Luca al Crimeei

Mă mai rugasem şi la Sfântul Luca al Crimeei, care mi-a ajutat şi el copilul tot acest timp. Cât a durat interventia, m-am rugat Mântuitorului Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Mina şi Sfântului Luca al Crimeei.

Totul s-a încheiat cu bine, iar toate aceste luni am avut mare sprijin şi ajutor în puterea rugăciunii.

Există lângă Iaşi o Biserica ce are papucul Sfântului Efrem (Parohia Ezăreni) şi i-am scris preotului de acolo (Mihai Iordăchescu se numeşte), care m-a întărit foarte mult cu vorbele lui, mi-a spus că îl pomeneşte pe Matei în rugăciuni şi mi-a trimis ulei sfinţit din Grecia de la Sfântul Efrem, Sfântul Nectarie şi Sfântul Spiridon, la vremea la care noi încă nu ajunsesem în Grecia.

Tot în acest timp am început să duc copilul la împărtăşanie cât de des am putut. I-am citit despre vieţile Sfinţilor şi este foarte interesat, l-am învăţat să se roage în fiecare seară. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie puterea minunilor şi tot ajutorul pe care copilul şi familia noastră l-a primit de la Mântuitorul Nostru, Maică Domnului şi Sfinţii ocrotitori. Sfântul Efrem, Sfântul Nectarie şi Sfântul Luca al Crimeei ajută în mod minunat şi atât de repede pe cei care Îi roagă.

Această este mărturia mea, am promis şi Sfântului Efrem şi Sfântului Nectarie că voi poveşti minunile săvârşite cu băieţelul meu. Ne dorim să ajungem din nou cât mai repede la Nea Makri şi pe Insula Egina pentru a mulţumi Sfinţilor pentru tot ajutorul. Câtă pace şi linişte sufletească am găsit în aceste locuri, când ne-am închinat toţi la Sfintele Moaşte, nu ştiu cum aş putea să descriu. Dacă aveţi posibilitatea să vă duceţi, veţi înţelege.

De curând, la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti au fost aduse lângă Moaştele Sfântului Nectarie şi Moaştele Sfântului Efrem. Şi am aflat că la Biserica Şerban Vodă şi la cea a Institutului Parhon se găsesc Moaştele Sfântului Luca al Crimeei, mă voi duce acolo cu băieţelul cât mai repede pentru a ne închină şi mulţumi.

Oricine se roagă nu rămâne nerăsplătit. Chiar dacă simţeam că nu merit şi nu sunt vrednică să cer nimic, tot am primit ajutor şi mângâiere.

Mulţumesc din suflet Mântuitorului Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Luca al Crimeei şi tuturor Sfinţilor pentru ajutorul primit!
Cătălina, Bucureşti

Sfinţii ne ajută, trebuie doar să le cerem ajutorul

sursa foto: sfantulparteniedinlampsakos.wordpress.com

Mă numesc Violeta Pelepco şi vreau să mărturisesc ajutorul primit de la Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou şi ceilalţi sfinţi la care m-am rugat, printre care: Sfântul Partenie, Sfinţii doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian, Sfântul Luca al Crimeii, Sfântul Ioan Rusul, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi Maicuţa Domnului.

Povestea mea este legată de alăptat. În 2014 am născut al doilea copil, un îngeraş de fetiţă pe care am alăptat-o până la un an. De pe la7-8 luni, datorită comodităţii, am neglijat sfatul primit de la mama de a alapta odată dintr-un sân, următoarea dată din al doilea şi în câteva săptămâni au devenit neuniformi.

Când mi-am dat seama, am reînceput a urmă sfatul primit, mergând în acelaşi timp şi la doctor care mi-a zis că şansele să revină la normal sunt mici, subliniind că unele mămici au rămas, după înţărcat, cu un sân mai mare şi altul mai mic.

N-am disperat, dar m-am rugat. Iar rugăciunile mi-au fost ascultate. Am înţărcat, iar sânii mei sunt din nou egali. A trecut o lună şi jumătate şi este minunat să văd cum Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre prin sfinţii săi.

Au fost şi alte, multe ajutoare pe care le-am primit de sus, Slavă Domnului!
Mulţumesc, Maica Domnului pentru acoperământul tău protector şi tuturor sfinţilor!