O poveste despre prietenul meu

Ionuț Anghel, pagina personală de facebook

- Mărturia se regăsește în volumul al doilea al cărții "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", publicate de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Eu am un prieten care mă ascultă de câte ori am nevoie și seară de seară e lângă mine, la rugăciune. Prietenul meu e Sfântul Efrem cel Nou. De ce vă spun că mă ascultă? Plămânii mei sunt grav bolnavi și de când problemele mele de sănătate s-au complicat, am început să-l chem în rugăciune și să-i citesc Acatistul. Seară de seară îl rog să mă ajute și să mă învețe să-L iubesc mai mult pe Dumnezeu. De când suferința mea s-a accentuat, astfel încât abia pot să respir și umblu mereu după mine cu o butelie de oxigen, m-am apropiat mai mult de Domnul, cerându-I ajutorul în orice pas pe care-l fac. Pe Sfântul Efrem îl rog să mă învețe să-mi iubesc aproapele - de când fac această rugăciune nu mai pot trece cu vederea suferințele pe care le văd și încerc să-i ajut pe cei aflați în nevoie, cu tot ce-mi stă în putere. Pe Marele Mucenic îl rog să-mi arate calea spre vindecare și de curând am reușit să fac în sfârșit, după ani buni de căutări, investigații și controale medicale care nu au primit un răspuns clar, o evaluare complexă pentru ca medicii din România să stabilească dacă sunt un candidat bun pentru un transplant de plămâni.

sursa foto: ortodoxiatinerilor.ro

Am simțit miros de mir, deși mi-am pierdut acest simț cu ani în urmă 

Prietenul meu mă ascultă, chiar dacă nu merit, ba chiar i-a apărut și soției mele Nora în vis, cu o noapte înainte de plecarea mea în Austria. I-a spus: “Sunt Efrem. Totul va fi bine!” Înainte de a veni la spital, la București, pentru investigații și evaluare, în timp ce stăteam și citeam Acatistul Sfântului Efrem, în cămăruța mea am simțit miros de mir. Mi s-a părut ciudat, pentru că eu mi-am pierdut acest simț al mirosului în urmă cu câțiva ani, dar în acel moment am simțit un parfum puternic de mir. Cred că Sfântul mi-a dat un semn că îmi e alături. Tare mi-aș dori ca toți să-mi cunoască prietenul și să vorbească cu el, să le vină în ajutor! E prima dată când împărtășesc cuiva această poveste, am simțit nevoia să mai știe și alții, în afară de mine și de Nora, de prietenul nostru. Facă-Se Voia Domnului, nu a omului! 

Ionuț Anghel, Focșani (iulie 2018) 

Nota editorului (martie 2019): 

Ionuț Anghel are 32 de ani și respiră cu doar 15 la sută din capacitatea plămânilor. Este dependent de oxigen fiind diagnosticat cu boală pulmonară obstructivă cronică, grad IV. În urmă cu șase ani, după o răceală severă a fost internat într-un spital din Bucureşti. A luat de acolo o bacterie, iar starea lui s-a înrăutățit. Luni la rând a umblat din medic în medic pentru stabilirea unui diagnostic complet. Prietenii lui au deschis la începutul anului 2018, o campanie de strângere de fonduri pe internet cu ajutorul căreia a reușit să ajungă la un control în Austria. Ionuț a început să se roage Sfântului Efrem la puțin timp după ce a început campania respectivă. Banii pentru investigații s-au strâns repede. Înainte să meargă în Austria, soția lui Ionuț, l-a visat pe Sfântul Efrem care a încurajat-o. La clinica din Viena, Ionuț a aflat că singura lui salvare este să facă un transplant de plămâni.

Nota editorului (februarie 2021):

Ionuț Anghel a pierdut lupta cu boala în noiembrie 2020. Trăim cu nădejdea că Sfântul Mare Mucenic cel Nou l-a așteptat Dincolo, iar de acolo, Ionuț va avea grijă de cei pe care-i iubea atât de mult, de soția și de băiețelul lui. Mărturia lui rămâne ca o dovadă de iubire față de Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou...

O carte care trebuia să ajungă la mine

Florentina, cu o zi înainte de externarea din Spitalul "Marie Curie"

- Mărturia se regăsește în volumul al doilea al cărții "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", publicate de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" în anul 2019 -

Povestea mea începe pe 17 noiembrie 2017. Atunci am născut un băiețel, la Maternitatea Giulești. Ar fi trebuit să fie cea mai frumoasă zi din viața mea. La numai o jumătate de oră de naștere, medicii au fost nevoiți să-l intubeze pentru că nu mai putea respira. Câteva zile el a fost bine, l-au scos de pe aparate, dar a făcut hemoragie craniană și l-au intubat din nou. După alte trei zile, au făcut o nouă încercare și l-au detubat. Dar analizele lui erau tot mai proaste. 

Medicii nu știau exact ce diagnostic are. Îl bănuiau de o boală care afectează ficatul, duce la insuficiență hepatică, ciroză și deces. Într-o noapte, medicii au venit la mine în salon, m-au trezit din somn și mi-au spus că hemoragia de la creier s-a mărit, iar șansele lui să trăiască sunt minime. În noaptea aceea am tremurat pe holul spitalului, împreună cu soțul meu, lipiți de un calorifer. Eram paralizați de vestea primită. 

Când copilul era în pragul morții l-am chemat în ajutor pe Sfântul Nectarie 

Noi ne doream să-l botezăm Tudor Mihail. În clipele acelea cumplite mi-am amintit de o colegă care mi-a povestit că sora ei a pierdut mai mulți copii, îi năștea și îi mureau, iar ea i-a promis Sfântului Nectarie că dacă o ajută, iar copilul pe care-l avea în burtică va trăi, aceluia îi va pune numele Sfântului. Iar copilul acela trăiește și astăzi. Așa că am decis pe loc să-i dăm băiețelului nostru încă un nume, Nectarie. Și l-am rugat pe medicul de gardă de la Neonatologie să-l boteze în regim de urgență. 

Medicul l-a botezat chiar atunci: Tudor Nectarie Mihail. Nu știam ce să fac în acele momente. Am sunat-o pe mama mea și am rugat-o să discute cu preotul nostru și să-l întrebe ce rugăciuni am putea să facem pentru a-l salva pe Tudor. Părintele mi-a transmis că în fața lui Dumnezeu, rugăciunea spusă de mamă este mai puternică decât cea a preotului. Așa că... am început să mă rog. Cu cuvintele mele. Cum am simțit eu în acele momente. 

Doctorii mi-au spus să plec acasă pentru că Tudor va muri 

A doua zi doctorii m-au trimis acasă. Cumva mi-au dat de înțeles să plec, pentru că Tudor va muri. Am plecat năucă de la spital. Îmi treceau prin cap tot felul de gânduri. Mă gândeam unde să caut sicriu, unde să-l înmormântăm, eram doborâtă. Tudor a rezistat, dar starea lui era fragilă, iar medicii de la Maternitatea Giulești (cărora le voi rămâne recunoscătoare toată viața) au decis să-l transfere la Spitalul „Marie Curie”, în speranța că acolo va avea o șansă în plus. Era 11 decembrie. Doctorii erau contrariați de faptul că nu știau cu exactitate ce are. În corpul lui exista foarte mult fier, care-i dădea tot organismul peste cap. 

Un Sfânt necunoscut 

M-am internat și eu cu el în Spitalul „Marie Curie”. Copilul era internat pe Secția de Terapie Intensivă Neonatală, iar eu dormeam în camera destinată părinților. La scurt timp după internare, am coborât cu Tudor la parter pentru investigații și în holul spitalului, pe un perete, chiar aproape de intrare, am văzut o icoană cu un Sfânt îmbrăcat în negru. Un Sfânt necunoscut. M-am apropiat și am citit ce scria pe icoană: Sfântul Efrem cel Nou. Și atunci am gândit: „Doamne, ce Sfânt o mai fi și acesta și ce minuni o mai fi făcut?!” 

Am găsit în camera părinților o carte „medicament” pentru suflet 

A mai trecut o zi sau două și când am făcut curat în camera în care eram internată am găsit mai multe cărți. Printre ele, una cu copertă vișinie cu un titlu sugestiv: „Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor”. Am citit cartea într-o singură zi. Practic nu am putut să o las din mână, până când nu am terminat-o. Pe 7 ianuarie m-am dus la biserica din spatele spitalului unde l-am rugat pe preot să-mi citească molifta care se face la 40 de zile după naștere. La biserică am găsit o icoană cu Sfântul Efrem pe care am cumpărat-o și mi-am cumpărat și Acatistul Sfântului. Nu știam că e bine să citești Acatistul unui Sfânt, timp de 40 de zile consecutiv. Pe 7 ianuarie eu am început să citesc Acatistul Sfântului Efrem, alături de Acatistele pe care le citeam deja: cel al Sfântului Nectarie și al Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor. Mi-am pus foarte mult nădejdea în cei trei Sfinți la care m-am rugat. 

De la o zi la alta, Tudor a început să fie din ce în ce mai bine. La nici 40 de zile după ce am început să citesc Acatistul Sfântului Efrem, adică pe 11 februarie eram cu Tudor acasă. Avea fierul în limite normale, analizele ficatului perfecte și mai mult decât atât nu a fost nevoie să i se pună șunt la cap, așa cum estimau inițial medicii, că va avea hidrocefalie din cauza hemoragiei. 

Nu-mi venea să renunț la carte 

Eu m-am lipit foarte mult de cartea cu minunile Sfântului Efrem. Îmi plăcea mult Acatistul de la final și mai ales rugăciunea de mulțumire care se găsește la sfârșitul cărții și pe care o citeam imediat după ce terminam Acatistul. Cu o zi înainte să plec din spital mă tot frământam. Îmi doream să iau cartea cu mine, dar în același timp îmi făceam mustrări de conștință și mă gândeam că dacă o iau e ca și cum aș fura-o. 

Chiar nu știam ce să fac. Și cum stăteam eu și mă măcinam cu astfel de gânduri, în camera părinților au intrat trei femei care au început să amenajeze niște rafturi, ca un fel de bibliotecă pe care au așezat diverse cărți ortodoxe. În clipa în care am văzut că lipesc pe un raft o siglă pe care scria „În memoria Sofiei – Asociația „Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou” mi-am dat seama că amenajarea rafturilor era făcută, chiar de reprezentanții asociației care au scos cartea cu Sfântul Efrem. 

Am fost mai mult decât surprinsă și le-am mărturisit că eu aveam cartea lor, că o găsisem în spital și că îmi doream foarte mult să o pot lua acasă. Iar dorința mi s-a împlinit. Doamnele mi-au spus să o iau liniștită pentru că vor aduce în curând în spital, pentru toate etajerele „Bibliotecii de spital” care sunt amplasate pe diferite secții, mai multe exemplare ale cărții. Practic, Sfântul Efrem mi-a ascultat rugăciunea. Iar eu îi mulțumesc de atunci, în felul meu. De câte ori pot citesc rugăciunea de mulțumire din carte și o păstrez ca pe un dar special. Cartea îmi amintește de puterea rugăciunii, îmi amintește de lupta prin care am trecut și mai ales de ajutorul pe care l-am primit de la Sfinți. 

Florentina, Pitești (martie 2019) 

Nota editorului: "În memoria Sofiei... Păi, dacă e în memoria Sofiei, am și eu ceva!”, ne-a spus femeia hotărâtă, în timp ce citea cu atenție ce scria pe stickerele pe care le lipeam pe rafturi. Am cunoscut-o în timp ce aranjam cărțile pe una dintre etajerele Spitalului „Marie Curie” (în cadrul campaniei noastre, „Biblioteca de spital”). Eram în dormitorul părinților, acolo unde sunt cazate mămicile venite din provincie, care au bebeluși născuți prematur sau cu alte probleme grave de sănătate, internați pe Secția de Terapie Intensivă Neonatală. Proaspăta mămică a scos din geantă chiar cartea editată de asociația noastră, "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor" (o carte care începe cu povestea Sofiei). O strângea la piept, ca pe ceva de mare preț. Mi-am amintit că anul trecut, de Paște, am dus mai multe exemplare ale cărții (pe care o distribuim gratuit) pe Secția de Neonatologie, dar chiar nu știam că a ajuns un exemplar și în dormitorul mămicilor. Florentina, căci așa o cheamă pe mama despre care povestesc urma să plece a doua zi cu bebelușul ei, acasă. În ultimele trei luni a trecut prin multe încercări cu cel mic; medicii de la spitalul unde l-a născut nu-i dădeau inițial, nicio șansă să trăiască. Florentina ne-a spus că se frământa foarte tare, chiar înainte să venim noi, pentru că voia să ia cartea acasă ca să citească în continuare rugăciunile pe care le-a găsit acolo, fiind convinsă că rugăciunile către Sfântul Efrem cel Nou și alți sfinți cărora le-a cerut sprijinul l-au ajutat foarte mult pe băiețelul ei. Dar se măcina pentru că se gândea că dacă ia cartea e ca și cum ar fura-o. I-am spus să ia cartea liniștită, pentru că vom aduce noi alt exemplar, în loc. Cred că această întâlnire nu a fost deloc întâmplătoare și că Sfântul Efrem a ajutat-o astfel, să plece acasă liniștită. Cu tot cu cărticică. Și așa am primit și eu un semn de la Sofia noastră.... Şi o confirmare că o carte poate fi de folos într-un moment greu. 

Nicoleta Țintea, Președinte Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou" (text publicat pe pagina personală de facebook pe 10 februarie 2018, cu o zi înainte ca Florentina să se externeze cu Tudor din spital)

Mărturii despre ajutorul dat la examene de Sfântul Efrem cel Nou

sursa foto: chivotos.ro

De mână cu Sfântul Efrem cel Nou în sesiune 

Pe toată durata sesiunii trecute, am citit Acatistul și uneori, și Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou. Pentru că muncesc la 65 de km distanță de casă, iar facultatea mea este în alt oraș (Arad), când veneam de la serviciu nu prea reușeam să învăț mare lucru, căci eram foarte obosită. Dar m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou să mă ajute. A început sesiunea și am avut primul examen pentru care apucasem să citesc foarte puțin. Când am văzut subiectele, m-am blocat, mi-au dat și lacrimile de disperare, cu gândul că voi pica. Am început însă să mă rog Sfântului Efrem cel Nou, să îmi poarte el mâna spre variantele corecte la partea de întrebări grilă. Am luat nota șase, dar pentru mine a fost o minune că am reușit să-l trec. La un alt examen, didactica matematicii în învățământul primar și preșcolar, nu apucasem să învăț decât două subiecte. Ne-a picat chiar unul dintre cele două subiecte pe care le știam. Chiar cu o seară înainte, mă gândeam că ar fi culmea să ne dea subiectul acela și exact pe acela l-am primit. La engleză și la examenul practic am luat note maxime. Sfântul Efrem, Maica Domnului și alți Sfinți (Sfântul Nectarie, Sfântul Nicolae, Sfânta Muceniță Ecaterina) mă ajută constant și la examenele vieții, inclusiv la serviciu (sunt educatoare la grădiniță și este primul meu an). Slavă lui Dumnezeu pentru toate! 

Adina-Ioana, Timișoara (martie 2019) 

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să iau examenele la care aveam restanțe 

Mama mea a aflat de Sfântul Efrem cel Nou pe 31 mai 2016. Rugăciunile făcute către Sfântul Efrem m-au ajutat ca până pe 9 iunie, adică zece zile mai târziu să trec deja examenele de la facultate, la care aveam restanțe. A fost foarte ușor să-mi programez cele trei restanțe pentru că toți profesorii mi-au răspuns imediat. Și am reușit să-mi aranjez rapid și programul de la serviciu. Primul examen a fost o combinație între partea scrisă cu cea orală. La al doilea examen chiar am putut să văd că nu sunt singură în sală. La examenul oral m-am rugat Sfântului Efrem să scrie el cu mâna mea și să le vorbească profesorilor, prin mine. Înaintea mea susțineau examenul alte trei studente. Prima avea o lucrare plagiată, a doua a trecut examenul cu bine, iar ultima nu prea se descurca. Atunci, m-am rugat Sfântului să o ajute și pe ea, fiindcă știu cum este să rămâi fără cuvinte în fața unui profesor. Fata a luat nota cinci, deși nu avusese timp să-și verifice lucrarea înainte să o predea. Din fericire, eu am știut să răspund la întrebări și am luat nota nouă, cea mai bună notă dintre cele trei examene. La ultimul examen nu prea știam mare lucru. În plus, mi-a vorbit destul de urât și profesorul. Era foarte supărat că a trebuit să vină la facultate pentru o singură persoană. Am ieșit plângând din sală, dar la final, profesorul mi-a dat totuși nota cinci și am trecut examenul. Pe data de 9 iunie, de Înălțarea Domnului, m-am rugat să-l ierte Dumnezeu pe profesor că s-a purtat astfel cu mine. De obicei îmi este greu să iert, dar în acel moment chiar mi-a fost milă că un om care a ajuns nivelul lui se poate purta atât de urât cu o tânără despre care nu știe nimic. Pe cei care au nevoie de ajutor, îi sfătuiesc să se roage și să aibă încredere că nu vor fi singuri, oricât de grele le-ar fi încercările. 

Ana Milena (iunie 2016) 

“Rețetă” pentru o sesiune fără examene picate 

Băiatul meu este student și, deși învăța, anul trecut pe vremea aceasta nu reușea să treacă niciun examen. Pentru că eram necăjită, m-am plâns unei colege care mi-a sugerat să citesc Acatistul Sfântului Efrem. Eu nu-l aveam, dar m-am dus curând la o mănăstire unde m-am rugat pentru fiul meu Domnului Iisus, Presfintei Fecioare și Sfântului Efrem. Am cumpărat o carte cu Acatistul său. Am început să-l citesc constant, cerându-i Sfântului Efrem să-mi ajute fiul să treacă examenele. După rugăciunile mele, băiatul meu a luat toate examenele rămase, unul după altul. În sesiunea de iarnă știam deja “rețeta”. Așa că am citit Acatistul Sfântului Efrem timp de 40 de zile, iar rezultatul a fost că totul a decurs foarte bine pentru fiul meu. Mulțumesc Sfântului Efrem pentru ajutorul acordat! 

M. (iunie 2016) 

În ajutorul celor care studiază 

Vreau să mărturisesc minunea făcută de Sfântul Efrem în ceea ce privește ajutorul dat fiului meu la bacalaureat. Ne-am rugat să ia cel puțin opt, ca notă finală. A obținut nota 8.03, atât cât îi era necesar să intre la facultatea dorită, fără taxă. Ne-am rugat neîncetat Sfântului Efrem, din toată inima. Am promis că voi scrie despre această minune și că îi vom mulțumi mereu. 

Corina (septembrie 2016)

Minunile Sfântului Nicolae în viața noastră

• Ajutor pentru căsătorie 

Eram într-o perioadă grea a vieții mele, când, după divorț, nu reușeam să mă liniștesc, să îmi aflu drumul... Mi-aș fi dorit să îmi găsesc un om exact “pe sufletul meu”, cu care să mă căsătoresc și să merg pe calea credinței spre mântuire. Aflând despre un călugăr care stătea de vorbă cu oamenii aflați în necazuri și cărora le dădea sfaturi duhovnicești, am mers și eu la dânsul. 

Aflând povestea mea, părintele Isaia mi-a indicat să citesc timp de 40 de zile Acatistul Sfântului Nicolae, împreună cu Paraclisele Maicii Domnului. Bineînțeles că, pe lângă citirea acestor rugăciuni, am început încet, încet să fac cele necesare unei vieți duhovnicești (post, spovedanie, participarea la Sfânta Liturghie și la Sfântul Maslu). Citind Acatistul Sfântului Nicolae – despre care am aflat că este grabnic ajutător pentru întemeierea căsătoriei și ocrotitor al acesteia - am început să am mare evlavie la acest Sfânt. Și, nu după foarte multă vreme, bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Măicuței Domnului și ale Sfântului Nicolae, m-a ajutat și mi-a trimis în viață omul potrivit. Ne-am căsătorit destul de repede într-o biserica din Câmpulung Muscel, al cărei hram este Sfântul Nicolae (dar noi nu știam când am ales-o că are acest hram, ci am intrat în ea deoarece ne-a plăcut cum arată). De asemenea, nașii noștri de cununie au mare evlavie la acest Sfânt drag, lucru care ne-a apropiat mult. Sfântul Nicolae a devenit ocrotitorul căsătoriei și al casei noastre, iar noi ne rugăm mereu la el pentru diverse probleme mai mici sau mai mari. 

 • Ajutor la examene pentru fiica mea 

De asemenea, fiica mea are o evlavie deosebită la Sfântul Nicolae, iar acesta nu a întârziat să o ajute în diferite momente, la diferite examene. 

Când Diana a dat examenul de conducere, în mod cert Sfântul i-a fost aproape și a vrut să îi dea un semn de încurajare. Plecarea la examenul pe traseu se făcea din fața Bisericii Sfânta Parascheva de la Moghioroș. Lângă biserică se află o capelă, care la acel moment era în construcție, iar pe ea era agățat un fel de banner foarte mare cu icoana Sfântului Nicolae. Bineînțeles că ne-am bucurat foarte mult amândouă când am văzut acest lucru, iar eu și o prietenă de-a mea, cât timp a fost Diana în examen, am citit Acatistul Sfântului Nicolae. Minunea a constat în faptul că acel banner cu icoana nu mai era acolo peste vreo două zile când am trecut prin fața bisericii. De asemenea, acel banner nu se afla nici înainte agățat, acest lucru știindu-l sigur fiica mea, care trecea zilnic pe lângă această biserică, în drumul ei spre liceu. I-am mulțumit din tot sufletul Sfântului nostru drag că a fost acolo, alături de Diana, exact în momentul potrivit și că a ajutat-o să treacă cu bine examenul de conducere, cu toate că nimerise cel mai sever polițist, care a dus-o spre examinare pe un traseu greu, pe care ea nu îl mai parcursese în timpul școlii de șoferi. 

Când Diana a dat admiterea la facultate, înainte de a intra în examen, am intrat amândouă într-o biserică ce se află exact lângă Facultatea de Arhitectură. Nu știam ce hram are, dar ne-a fost imensă bucuria de a vedea că ocrotitorul bisericii este Sfântul Nicolae, iar în interiorul său se găseau chiar și părticele din moaștele acestuia. Ne-am închinat cu mare dragoste, mare bucurie, dar și mare nădejde că totul va fi bine la examen. Ulterior, am aflat că această biserică se numește “Sfântul Nicolae Dintr-o Zi” și, bineînțeles că Sfântul că ajutat-o atât la examenul de admitere, cât și la toate celelalte examene din timpul facultății, fiind acolo, mereu lângă Diana. 

 • Ajutor pentru căsătoria Dianei 

Cea mai mare minune a făcut-o Sfântul nostru drag tot cu Diana. Încă de la vârstă de 17 ani, ea se afla într-o relație de prietenie cu un băiat. Din păcate, după 6 ani de relație, acesta a dezamăgit-o foarte rău, ceea ce a dus la un șoc pentru Diana, la atacuri de panică, la o tristețe profundă. Sfătuită de duhovnic, ea i-a mai dat o șansă, sperând că lucrurile vor evolua spre o căsătorie sau măcar spre o relație cu mai multă implicare din partea lui. Tot din păcate, băiatul respectiv nu a reușit ca în decurs de încă 6 luni să demonstreze că vrea să își asume responsabilități, făcând-o în continuare să sufere pe Diana. Deși vedea toate acestea, ei îi era foarte greu să o rupă definitiv. Însă, totul a culminat când, cu ocazia Paștelui 2016, băiatul i-a mai dat o lovitură… Nu mai puteam suporta să o văd cum suferă… 

Ne aflam la țară, în satul în care și-au petrecut copiii vacanțele și unde ne petrecem de obicei sărbătorile. Ca de fiecare dată, am mers la Prohodul Mântuitorului la bisericuța din sat, pe care toți o îndrăgim foarte mult și al cărei hram este Sfântul Nicolae. În timpul slujbei m-am rugat cu tot sufletul meu la Maica Domnului și la Sfântul Nicolae, pentru ca Diana să se poată elibera definitiv din această relație nepotrivită și pentru a-și găsi un băiat bun și credincios, care să o iubească, să o respecte, să o protejeze. Bineînțeles că, în toate aceste 6 luni ce trecuseră, citisem Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Nicolae, am mers la Sfinte Masluri, ceea ce a fost spre binele ei, încet, încet rărindu-se atacurile de panică. 

La sfârșitul Prohodului, un băiat pe care îl știam din vedere de la biserică, împărțea credincioșilor florile de pe masa Mântuitorului, iar când a ajuns Diana în fața lui, a ales un trandafir frumos, spunându-i: “Un trandafir pentru Diana”. Nu știu să spun de ce, dar acesta a fost pentru mine un semn primit de la Sfântul Nicolae, că acest băiat ar fi cel potrivit pentru fiica mea. Dar nu prea am îndrăznit să spun mare lucru. A doua zi, în Sâmbăta Mare, m-am trezit foarte dimineață și m-am rugat cu lacrimi amare la o icoană a Sfântului Nicolae pe care o avem în casă, pentru că Diana să se poată desprinde de trecut, să nu mai sufere și să poată vedea că există speranță. Minunea nu a întârziat să apară…cum s-a trezit din somn, fiica mea ne-a anunțat că pune punct definitiv relației care nu ducea spre nimic bun. Încet, încet Maica Domnului și Sfântul Nicolae au mijlocit la bunul Dumnezeu, astfel încât, băiatul cu trandafirul de la Prohodul Domnului Iisus Hristos a început să o caute pe Diana pe la începutul lunii august. Iar după Prohodul Măicuței Domnului au ieșit prima oară la o plimbare. Și de atunci au rămas nedespărțiți, iar după an s-au căsătorit în bisericuța Sfântului Nicolae, acolo unde Diana a primit primul și cel mai prețios trandafir de la viitorul ei soț. 

 

Mulțumesc din toată inima mea Maicii Domnului si Sfântului Nicolae, ca si tuturor Sfinților la care ne-am rugat de-a lungul timpului! 

Slavă lui Dumnezeu întru Sfinții Săi! 

 Iuliana, Bucuresti 8 martie 2018

De mână cu Sfântul Efrem cel Nou în sesiune

Pe toată durata sesiunii trecute, am citit Acatistul și uneori și Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou. Pentru că muncesc la 65 de km distanță de casă, iar facultatea mea este în alt oraș (Arad), când veneam de la serviciu nu prea reușeam să învăț mare lucru, căci eram foarte obosită. Dar m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou să mă ajute. 

A început sesiunea și am avut primul examen pentru care apucasem să citesc foarte puțin. Când am văzut subiectele, m-am blocat, mi-au dat și lacrimile de disperare, cu gândul că voi pica. Însă am început să mă rog Sfântului Efrem cel Nou, să îmi poarte el mâna spre variantele corecte la partea de întrebări grilă. Am luat nota șase, dar pentru mine a fost o minune că am reușit să-l trec. La un alt examen, „Didactica matematicii în învățământul primar și preșcolar”, nu apucasem să învăț decât două subiecte. Ne-a picat chiar unul dintre cele două subiecte pe care le știam. Cu o seară înainte, mă gândeam că ar fi culmea să ne dea chiar subiectul acela și tocmai pe acela l-am primit. La engleză și la proba practică am luat note maxime. 

Sfântul Efrem, Maica Domnului și alți Sfinți (Sfântul Nectarie, Sfântul Nicolae, Sfânta Muceniță Ecaterina) mă ajută constant și la examenele vieții, inclusiv la serviciu (sunt educatoare la grădiniță și este primul meu an). Slavă lui Dumnezeu pentru toate! 

Adina-Ioana, Timișoara (martie 2019)

După o intervenție chirurgicală la ovar și ani de încercări, am primit „minunea mea”

Icoana Sfântului Efrem cel Nou, Mănăstirea Radu Vodă

Dacă ar fi să trec foarte succint prin povestea mea, vă pot spune că bunica mea care m-a crescut, o femeie cu frica lui Dumnezeu, a fost cea care mi-a insuflat dragostea față de cele Sfinte. Din păcate, nu sunt și un practicant activ și ajung destul de rar la biserică. Totuși, locul meu de suflet e Mănăstirea Radu Vodă, unde se află moaștele Sfântului Efrem cel Nou și ale Sfântului Nectarie. Într-o vreme reușeam să ajung acolo săptămânal. 

În 2015, bunica a avut un atac cerebral, în urma căruia a rămas imobilizată la pat, fără capacitatea de a vorbi, ci doar de a gânguri ceva fără prea mare înțeles. 

Sfântul Efrem cel Nou a trecut prin salonul de spital al bunicii 

Cum am aflat ce s-a întâmplat am plecat în grabă spre Craiova, la spitalul unde o dusese ambulanța. Când am ajuns în camera de gardă, lângă ea mirosea puternic a mir și am fost convinsă că Sfântul Efrem cel Nou trecuse pe acolo. Lui și Sfântului Nectarie mă rugasem tot drumul dintre București și Craiova și știam că așa își face simțită prezența Sfântul Efrem, la nevoie. Chiar dacă starea bunicii mele s-a degradat treptat, sunt convinsă că Sfântul Efrem ne-a dat timpul necesar pentru a ne obișnui ușor, ușor, cu absența ei. Bunica a trecut la Domnul doi ani mai târziu, în octombrie 2017. 

Moaștele Sfântului Efrem cel Nou, Mănăstirea Radu Vodă

În același an, mătușa mea a fost diagnosticată cu cancer mamar, în stadiu destul de avansat. Iar am ajuns la Mănăstirea Radu Vodă, pentru a mă ruga atât Sfântului Nectarie, cât și Sfântului Efrem. Sfinții au ajutat-o să treacă peste depresia cumplită în care intrase, să își termine tratamentul și să se opereze. Totul a decurs lin, iar până în acest moment toate analizele i-au ieșit bine. 

Am rămas însărcinată după ce am stabilit data cununiei religioase 

Dar să povestesc și despre „minunea mea”. Aș vrea să spun că îmi doream enorm să rămân însărcinată, de multă vreme. În septembrie 2014, am suferit o intervenție chirurgicală la nivelul ovarului drept unde aveam o tumoră care s-a dovedit, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fi benignă, un chist dermoid. Doctorii mi-au spus că mi-a rămas o „fâșie” inclusiv din ovarul operat și că voi putea avea copii, fără probleme. 

Totuși, deși medicii m-au asigurat că totul este bine din punct de vedere medical, au trecut zile, săptămâni, luni și nu s-a întâmplat nimic. Am primit recomandări să încerc diverse tratamente, însă nu m-am încumetat să le iau și mi-am pus speranța în rugăciunile mele pe care le făceam oriunde mă aflam: acasă, la birou, în mijloacele de transport în comun. 

În iulie 2017 m-am căsătorit civil. Am programat cununia religioasă un an mai târziu, în septembrie. Abia în clipa în care ne-am hotărât să ne unim viețile în fața lui Dumnezeu am rămas însărcinată. Trecuseră deja trei ani și jumătate de încercări și rugăciuni. Minunea s-a produs după rugăciuni făcute către Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Nectarie, după ce am vizitat mormântul părintelui Arsenie Boca și după am fost la Iași și ne-am închinat la Sfânta Cuvioasă Parascheva. 

Sfântul Nectarie

Am trecut prin cumplite clipe de panică atunci când am aflat că am risc crescut de preeclamsie (adică naștere prematură), că arterele uterine aveau fluxuri crescute ceea ce putea cauza bebelușului, restricție de creștere. Eram foarte speriată pentru că am avut mai multe prietene care au avut probleme în sarcină. Dar Dumnezeu ne-a ocrotit, iar copilașul nostru s-a născut sănătos, la aproape 39 de săptămâni de sarcină. 

După naștere, analizele lui au arătat că exista o mică infecție în organism, dar după numai o zi în plus de spitalizare, în care i-a fost administrat antibiotic, lucrurile au revenit la normal. Sunt sigură că această minune se datorează tot Sfinților pe care i-am chemat în ajutor. Recunosc că eu eram stresată pentru că am născut la privat și orice zi suplimentară de spitalizare adăuga costuri substanțiale la factura finală. Pentru fiecare zi în plus trebuia să achităm încă 1500 de lei. 

Astăzi, 27 februarie 2019 suntem acasă. Minunea noastră care a venit pe lume prin mijlocirea Maicii Domnului și a Sfinților împlinește o săptămână de viață. Poate minunea mea va părea nesemnificativă, având în vedere alte minuni împărtășite în această carte, însă pentru mine, ea înseamnă totul.

Precizez că pentru această minune m-am rugat Domnului Nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Nicolae, Sfântului Mina, Sfântului Dionisie, Sfintei Filofteia, Sfântului Alexandru, Sfintei Alexandra, Sfinților Constantin și Elena, Sfântului Ștefan, Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Sfântului Zaharia și Sfântului Irodion. 

A., București, februarie 2019

Sfântul Efrem cel Nou a ajutat o fetiță suspectă de autism să vorbească

Treceam printr-o perioadă grea acasă și, pe lângă aceasta, fetița mea, pe atunci în vârstă de patru ani și jumătate, nu vorbea. Medicii bănuiau că are autism sau mai bine spus, tulburări din spectrul autist.

Povestindu-i unei colege problema mea, mi-a dăruit cartea despre Sfântul Efrem cel Nou. Am luat acea carte și apoi am citit alte două volume despre acest Sfânt. Văzând câte minuni a înfăptuit, m-am rugat lui. Și, la nici o lună, fetița mea a început să vorbească. A reușit să recupereze în ultimii doi ani tot ce a pierdut până atunci. Iar în final, s-a dovedit că nu are acest diagnostic.

Am promis Sfântului Efrem că, dacă va vorbi, voi dona bani și voi face tot ce pot pentru a ajuta copiii se luptă cu acest diagnostic: autism. De câte ori am avut o problemă, m-am rugat lui și m-a ajutat imediat. Mereu mi-a arătat drumul sau mi-a adus în cale oamenii care m-au scos din impas.

Carmen, Ploiești (martie 2019)