Nașterea de prunci este o minune pe care nu trebuie să o luăm "de-a gata"

sursa foto: www.theodorosart.com

Mă numesc Diana, am 26 de ani și de patru luni sunt mama unui băiețel minunat, care sunt convinsă că a venit pe lume cu bine doar cu ajutorul lui Dumnezeu, al Măicuței Domnului și al Sfinților la care ne-am rugat. Desigur, Sfântul Efrem cel Nou este unul dintre aceștia. 

sursa foto: Father Evagoras

În primăvara anului 2013 am avut privilegiul să ajung împreună cu familia mea într-un pelerinaj în Grecia. Pe lângă o mulțime de alte locuri sfinte, am ajuns și la Nea Makri, la Sfântul Efrem cel Nou. 

sursa foto: Father Evagoras

La plecare i-am promis Sfântului meu drag, care mă ajutase deja în multe situații, că mă voi întoarce la el atunci când voi avea propria mea familie și îi voi aprinde o lumânare mare de ceară naturală, în semn de mulțumire. Deși eram doar o adolescentă îmi doream deja din toată inima să îmi întemeiez o familie creștină. 

sursa foto: Father Evagoras

Trei ani mai târziu, pentru rugăciunile Maicii Domnului și ale Sfinților Săi, Dumnezeu mi-a îndeplinit dorința. L-am întâlnit pe viitorul meu soț, ne-am îndrăgostit și, după un an, ne-am cununat religios. Ne-am pus nădejdea în Dumnezeu și ne-am rugat să ne trimită El copilași când va fi vremea potrivită. La câteva luni de la nuntă, am rămas însărcinată. Am fost extrem de fericiți. 

Pe perioada sarcinii ne-am rugat Sfântului Efrem pentru un prunc sănătos

În timpul sarcinii, aproape în fiecare zi, am citit atât eu, cât și soțul meu, rugăciunea părinților către Sfântul Efrem cel Nou, pentru sănătatea pruncului din pântecele mamei. Ne rugam și la alți sfinți, însă această rugăciune a devenit o constantă pentru noi. De asemenea, m-am uns zilnic pe burtă cu mir și ulei sfințit de la candelele Sfinților, printre care și Sfântul Efrem cel Nou. 

Accidentul vascular m-a ferit de un pericol mai mare 

Sarcina a decurs fără mari probleme, până când, în săptămâna douăzeci și opt, am suferit din senin un accident vascular cerebral. Din cauza unui defect congenital pe care-l am la inimă, un mic cheag de sânge a plecat la creier și a provocat acest accident. Slavă Domnului, AVC-ul a fost tranzitoriu și nici eu, nici bebelușul nu am fost afectați. Pe durata spitalizării, am trecut prin diverse investigații care puteau fi nocive pentru bebeluș, însă Dumnezeu l-a păzit și nu a fost afectat în niciun fel. Sunt convinsă că acest accident vascular nu a fost întâmplător, deoarece a fost pentru mine, un semnal de alarmă din mai multe puncte de vedere. 

În primul rând, eu îmi doream foarte mult să nasc natural. Nimeni nu mi-a spus însă, deși eram sub tratament și mergeam anual la control, la cardiologie că există riscul să fac un accident vascular serios, în timpul nașterii, din cauza problemei la inimă. Toate aceste le-am aflat în clipa în care am fost internată de urgență la spital. 

În al doilea rând, medicii mi-au schimbat tratamentul, adaptându-l situației în care mă aflam, adică au adăugat injecții zilnice cu anticoagulant. Nașterea naturală a ieșit din discuție pentru că era necesar să se oprească injecțiile respective cu douăzeci și patru de ore înainte de intervenție. Doctorii erau destul de îngrijorați și ne prezentau ca posibile, cele mai sumbre scenarii: hemoragie pe masa de operație, scoaterea uterului, prematuritate. 

În al treilea rând, acest episod ne-a întărit în credință și ne-a făcut să ne rugăm mai mult, să mergem amândoi mai des la Sfântul Maslu și să fim recunoscători pentru faptul că Dumnezeu ne dă atâtea binecuvântări. 

Spre sfârșitul sarcinii au fost și alte emoții. Un flux anormal pe o arteră uterină punea problema apariției restricției de creștere la bebeluș, care ar fi impus și scoaterea lui din burtică, mai devreme. Din nou, am fost ocrotiți iar bebelușul a continuat să crească normal. 

Sfinții lucrează în mod nebănuit 

În săptămâna treizeci și șapte am început să am contracții și am plecat în grabă la spital, de teamă să nu intru în travaliu. Noaptea aceea am rămas sub observație, cu perfuzii. Doctorița mea era plecată în concediu și m-a lăsat în grija altui doctor care ar fi trebuit să mă opereze a doua zi. Totuși, dimineața totul s-a precipitat în jurul meu, s-a creat o conjunctură care la momentul acela părea nefericită, cert este că, în final, am fost transferată la un alt spital, pluridisciplinar, pentru că doctorii se temeau de istoricul meu medical și de riscurile asociate. 

Nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu 

Dar Dumnezeu a rânduit să ajung pe mâna unui doctor minunat, care m-a tratat că pe propria pacientă, deși sarcina mea era avansată și aveam riscuri majore. La fiecare vizită m-a încurajat și mi-a dat o stare de liniște. Nu s-a grăbit să scoată copilul, a preferat să mă ajute să nasc cât mai aproape de termen. 

Am născut pe 26 octombrie 2018, un băiețel perfect sănătos, chiar de ziua Sfântului Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfânt la care mă închinasem cu cinci ani în urmă, în Salonic, în același pelerinaj despre care am povestit. 

La câteva ore după ce m-am trezit din anestezia generală, eram cu mama și cu soțul meu când mi-a fost adus bebelușul. Când l-am ținut prima dată în brațe pot spune, și acum cu lacrimi în ochi, că acela a fost cel mai frumos moment din viața mea. Am înțeles atunci, mai mult decât oricând, că nimic nu se întâmplă fără voia Lui Dumnezeu și că nașterea de prunci este o minune pe care nu trebuie să o luăm "de-a gata". 

Mai mult decât atât, încă de la începutul sarcinii am avut parte numai de binecuvântări: am primit ajutor material din toate părțile, lucruri necesare unui bebeluș și multe altele. Ne-am convins că atunci când te lași în grija lui Dumnezeu, ajutorul nu întârzie să apară, chiar din cele mai neașteptate surse și toate se rezolva în cel mai potrivit mod cu putință. 

Îi povestim mereu bebelușului despre prietenul său, Sfântul Efrem 

Copilașul pe care ni l-a trimis Dumnezeu este cea mai mare binecuvântare din viața noastră. Este senin, zâmbitor, foarte cuminte și liniștit, ne dă pace și bucurie zi de zi. Nu am simțit nicio clipă că este greu să îl creștem, dimpotrivă. Așa cum a remarcat bunicul meu, este un copil care te încarcă de bine. Iar pentru toate acestea Îi mulțumesc Domnului în fiecare zi. El este dovadă că iubirea Lui Dumnezeu este nemărginită, deși noi suntem niște păcătoși. 

Sunt convinsă că Sfântul Efrem cel Nou a fost alături de noi la fiecare pas, așa cum este în fiecare zi, când îi cerem ajutorul până și pentru cele mai puerile lucruri. Îi sunt profund recunoscătoare pentru toate minunile făcute în viața mea. Nu voi uita promisiunea făcută Sfântului și mă rog să ajungem din nou la Nea Makri, de data aceasta în formulă completă. Până atunci, îi povestim mereu bebelușului despre prietenul său, Sfântul Efrem, îi citim despre viața sa, deși sunt sigură că îl cunoaște deja... 

Diana Ionescu, București (februarie 2019)