Biletul salvator din papucelul Sfântului Efrem

Papucelul Sfântului Efrem cel Nou
sursa foto: parohiacaramidariidesus.wordpress.com

Dacă aș putea să găsesc cuvinte potrivite pentru a descrie minunile... Dar ele sunt trăite, prin toți porii, prin tot sufletul. 

Așa a fost și în cazul meu! Acum trei ani, Sfântul Efrem cel Nou a intrat în viața mea. Era 6 februarie 2016. Mă aflam la lansarea cărții prietenei mele, Nicoleta. Ea a adunat mărturii despre minunile acestui Sfânt și a tipărit o carte, „Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor". Eu făceam fotografii la acest eveniment, pe de o parte pentru că sunt pasionată de fotografie, dar mai ales pentru că îmi doream să o ajut pe prietena mea. 

Cartea "Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", lansată în februarie 2016 de Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou"

Cu două zile înainte de lansare se născuse prematur nepotul meu, băiatul fratelui meu. Vinerea era totul în regulă. A doua zi, sâmbătă, mergeam entuziasmată la lansarea cărții. Îmi amintesc că era un februarie călduț, cu mult soare și cu mulți prieteni. Mă pregăteam de cele mai artistice fotografii. Când, deodată, în timpul evenimentului m-a sunat mama. Era speriată, înlăcrimată, îndurerată, ca o bunică în pragul disperării, ca o femeie care știe ce e durerea. Ca o paranteză spun că mama l-a pierdut de tânără pe tata, când el avea doar patruzeci de ani, iar ea treizeci și trei, și a rămas singură cu trei copii de crescut. Cu toate astea a fost puternică și a trecut peste toate greutățile. 

Dar acum, primul ei nepot se afla la limita dintre viață și moarte. Nepoțelul meu iubit se lupta cu micile lui puteri, să trăiască. Nu îi funcționau plămânii! Exact atunci, când eram la lansarea cărții prietenei mele dragi, am primit telefonul acesta de disperare din partea mamei, care plângea, lucru care m-a făcut și pe mine să rămân mută de durere și uimire. Nu știam cum să mă ascund, nu mă puteam concentra să fac fotografii pentru că m-a șocat vestea dată de mama. 

La acest eveniment a participat și un părinte ieromonah care a adus de la mănăstirea de unde slujește, papucelul Sfântului Efrem cel Nou, pe care-l primise din Grecia. Era spre finalul evenimentului și am simțit din tot sufletul meu că trebuie să merg să vorbesc cu părintele și să îi spun durerea mea. M-a rugat să scriu un pomelnic, să scriu ce mă apăsa pe un bilețel și să îl las în papucelul Sfântului Efrem. Era atât de calm părintele, atât de încrezător, iar eu mă simțeam atât de mică. Am făcut ce m-a sfătuit și m-am rugat din tot sufletul să fie bine. 

În acest timp, la spital, fratele meu a chemat un preot să îl boteze de urgență pe copil. Vă spun din tot sufletul meu că medicii s-au luptat din răsputeri să îi dea viață, aer. Dar, doar Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Efrem cel Nou, a făcut ca, imediat după botez și după ce eu am lăsat pomelnicul în papucelul Sfântului, copilul să își revină. Plămânii lui au arătat că încep să funcționeze din nou. 

Îl iubesc mult pe micuțul meu nepot, pe care noi îl alintăm, Domi. Sfântul Efrem și-a arătat mila față de acest suflețel atât de iubit în familia noastră, încât copilul s-a făcut bine, iar acum este sănătos, bucuros, iubitor, credincios și bun! Este fericit când mama lui îl duce la Sfânta Împărtășanie, lucru care mă face foarte fericită. E un băiețel minunat! Eu mereu îmi spun în gând: „un copil al Sfântului Efrem”, adică ocrotit de el. 

Adriana, București (februarie 2019)