Tudor, dar de la Dumnezeu

În primul rând, îmi cer iertare pentru că am amânat atât de mult mărturisirea minunilor săvârșite de Sfântul Efrem și de Sfântul Nectarie în viața mea. Am auzit prima oară de Sfântul Efrem în ianuarie 2014, când, după un accident la munte, am suferit o operație de fractură de mandibulă și începusem să mă sperii foarte repede din orice. Așa că am mers la Mănăstirea Radu Vodă din București pentru a vorbi cu un preot, iar acesta m-a sfătuit să citesc acatistul Sfântului Efrem pentru a mă liniști.

Am început să mă rog constant la Sfântul Efrem în clipa în care am văzut că nu pot să rămân însărcinată

Au trecut zilele iar eu am revenit la rutina zilnică. Am citit acatistul destul de acatistul, iar despre Sfântul Efrem nu m-am interesat deloc. Am căutat la un moment dat niște rugăciuni pentru sora mea, pentru dobândirea de prunci, și am găsit o rugăciune foarte frumoasă către Sfântul Efrem, pe care i-am dat-o și am început să o citesc și eu pentru mine, pentru că și la noi întârzia să apară copilașul. Lunile au trecut. Eu eram din ce în ce mai deprimată că nu rămân însărcinată și am început să mă rog tot mai mult pentru a mi se îndeplini dorința. Am fost și la un preot să discut și să mă liniștesc și am fost sfătuită să țin post în fiecare miercuri și vineri, să merg la Sfântul Maslu și, cu răbdare, o să îmi fie ascultate rugăciunile.

Investigațiile medicale mi-au știrbit și mai mult speranța

În septembrie 2015, am hotărât să fac niște analize mai amănunțite pentru a depista de ce nu reușeam să avem un copilaș. Am primit atunci o veste care m-a dărâmat: aveam ambele trompe înfundate și urma să fac o altă investigație pentru a verifica dacă pot fi desfundate sau nu. Am plâns foarte mult, am fost foarte dezamăgită și, chiar dacă am continuat să mă rog și să sper, nu am avut prea mare încredere că se va rezolva fără dificultăți.

O carte cu minunile făcute de Sfântul Nectarie mi-a adus multă liniște

În noiembrie 2015, tatăl meu a avut o hemoragie la stomac și a fost internat în spital. Am plecat spre casă pentru a fi lângă el și mama mea, iar în drum spre casă, în tren, am început să citesc dintr-o carte cu minunile Sfântului Nectarie. În cele aproximativ două ore cât am citit, cu fiecare mărturisire a celor ce au primit vindecări simțeam și eu o liniște și o încredere că totul va fi bine, atât cu tata cât și cu mine. Și așa a fost, tata s-a recuperat repede și eu nu am mai făcut acea investigație, pentru că între timp am aflat că sunt însărcinată. Vestea cea mare am primit-o chiar de Sfântul Andrei. Am plâns de bucurie și am mulțumit sfinților pentru minunea făcută.

După ce am rămas însărcinată m-am rugat în fiecare zi la Sfântul Efrem și Sfântul Nectarie

        
Din acel moment, am început să citesc zilnic acatistul Sfântului Efrem și acatistul Sfântului Nectarie, pe toată perioada sarcinii, și să mă ung pe pântece cu ulei de la candelele sfinților și cu mir primit de la o colegă din Grecia. Ajutorul și minunile sfinților nu au încetat nici când au fost probleme cu sarcina. Am avut în luna a treia o pierdere de sânge din cauza unei dezlipiri de placentă, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților sarcina s-a păstrat și, cu repaus la pat, am dus-o până la capăt. M-am rugat pentru o naștere naturală și am născut un băiețel sănătos, pe care l-am botezat Tudor Andrei.

           
Mă rog în continuare sfinților pentru sănătatea lui și pentru a-l putea crește cu credință și cu frică de Dumnezeu. Mă rog să ajung anul viitor în Grecia, la mănăstirile sfinților, în semn de mulțumire pentru darul primit și ajutorul oferit de fiecare dată când l-am cerut.

Alexandra Maria Ilie, București (septembrie 2016)

Sfântul Efrem mi-a ajutat băiatul la examene

Vă mărturisesc cu mare drag că și pe noi ne-a ajutat Sfântul Efrem. Băiatul meu este student și, deși învăța, anul trecut pe vremea aceasta nu reușea să treacă niciun examen. Pentru că eram necăjită, m-am destăinuit unei colege.

Ea mi-a sugerat să citesc Acatistul Sfântului Efrem. Eu nu-l aveam, dar am plecat spre mănăstirea Dumbrava, unde m-am rugat intens Sfântului Efrem, Fecioarei Sfinte, Domnului Iisus și, bineînțeles, Tatălui Ceresc, să-mi ajute fiul să treacă examenele cu bine. Am scris și un pomelnic pentru slujbă și am cumpărat cărticica în care se afla Acatistul Sfântului Efrem.

Ajunsă acasă, am început să-l citesc și să mă rog Sfântului să îmi ajute băiatul. După rugăciunile mele, băiatul meu a început să promoveze examenele rămase, unul după altul. De curând, am citit Acatistul Sfântului Efrem timp de 40 de zile, iar rezultatul a fost că în această sesiune totul a decurs foarte bine pentru fiul meu. 

Mulțumesc Sfântului Efrem pentru ajutorul acordat!

Și nu uitați să fiți buni! Doamne ajută!

M., (iunie 2016)

Mulțumesc și pe această cale sfinților, pentru că ne-au ajutat!

Doamne, ajută! De mult vreau să împărtășesc cu cât mai multe persoane minunea pe care Sfântul Efrem cel Nou a făcut-o pentru noi și iată că a venit și momentul.

Fiul meu a fost diagnosticat cu o boală rară, gravă, incurabilă. Am simțit că o să înnebunim. Ne-a cuprins un sentiment de deznădejde imensă, dar am hotărât să nu ne dăm bătuți, să fim puternici, să avem încredere în Dumnezeu.

Chiar după ce am ieșit de la medic, ne-am rugat la Sfânta Cuvioasă Parascheva, apoi în zilele ce au urmat la Domnul nostru Iisus Hristos, la Fecioara Maria, Sfântul Nectarie, Sfântul Teodosie cel Mare, Sfântul Spiridon, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, Sfântul Stelian, Sfântul Nicolae și la Părintele Arsenie Boca.

Înainte cu câteva zile de a consulta un alt medic, am descoperit că și Sfântul Efrem cel Nou este grabnic ajutător și m-am rugat lui. În urma consultului, ni s-a spus că băiețelul este perfect sănătos! Mulțumesc și pe această cale sfinților pentru că ne-au ajutat și vă rog pe toți să nu disperați în nici un moment al vieții voastre! Aveți încredere în bunul Dumnezeu! 

Caty, iunie 2017

Cerul e mai aproape când sfinții îți devin cei mai buni prieteni

Sfântul Nectarie a fost permanent alături de tatăl meu bolnav

Sunt singură în casă. M-am întors de la biserică și am aprins câte o lumânare pentru tata. În cameră domneşte aceeaşi linişte ca atunci când eram copil, veneam de la şcoală şi nu mă întâmpina nimeni. După mine, primul venit acasă după mine era întotdeauna tata. Când intra, mă întreba: „Ce faci, ştirico, gata şcoala?” Plâng şi scriu pentru că mi-e un dor nebun de el.

Au trecut anii, iar el tot nu reușise să-și învingă neputința de a nu mai bea. M-am măritat, am născut două fetițe și un băiețel, iar tata a rămas cu aceeași veche neputință. Între timp, Dumnezeu a rânduit să întâlnesc un părinte care era întărit mult în credință, cu o mare râvnă către Dumnezeu și care a devenit duhovnicul meu și al întregii familii.

În ianuarie 2012, tatăl meu a ajuns la spital fiindcă se simțea rău. Doctorii i-au spus că are hepatita C, așa că trebuia să renunțe la alcool și să respecte un regim alimentar foarte strict. După externare, am sfințit casa împreună cu părintele nostru, care a venit cu o mică raclă în care se afla o părticică din Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie. Atunci nu am dat mare importanță acestui Sfânt, despre care la vremea aceea nu știam nimic; însă părintele îl iubea mult.

L-am văzut aievea pe Sfântul Nectarie în biserică

La zece zile de la Sfeștanie, am primit o carte cu minunile Sfântului Nectarie. Eu eram puțin tulburată la vremea aceea fiindcă aveam impresia că sunt însărcinată și nu voiam asta. Nici eu, nici soțul meu nu lucram. Atunci, am citit cartea cu minunile Sfântului Nectarie și acatistul, am mers cu toții la biserica noastră și m-am rugat Domnului atât de profund, încât am simțit că mă pot lăsa în voia Lui. Imediat, sufletul mi-a fost inundat de multă, multă pace și iubire... nici nu pot descrie în cuvinte. Iar în colțul stâng al bisericii, sus, în fața Sfântului Altar, am văzut un chip cu părul alb și ceva alb pe cap și care lumina. Era un chip nepământesc și atât de frumos! Acel chip mă privea, iar eu aveam niște sentimente pe care nu le mai avusesem niciodată în viață. Nu știu cât a durat, poate câteva secunde. La final, în drum spre casă simțeam că zbor și eram foarte fericită de parcă mi se rezolvaseră toate problemele. A doua zi am descoperit că nu eram însărcinată și că, de fapt, totul fusese doar o încercare de la Dumnezeu.

Mai târziu, am recunoscut chipul din Biserică după ce am primit și un acatist al Sfântului Nectarie. Atunci am realizat că acel chip de pe copertă aducea foarte bine cu chipul Sfântului. Din acel moment, m-am simţit ocrotită şi eu şi familia mea de acest Sfânt minunat. Nu ştiu ce l-a determinat să mi se descopere, dar cred că poate acel moment în care a intrat în casa noastră, prin fostul meu părinte duhovnic.

Au trecut patru ani şi, în tot acest timp, Sfântul Nectarie mi-a ajutat întreaga familie. Și tata a citit despre viaţa şi minunile Sfântului și s-a ataşat foarte repede de el. Mi-a mărturisit că îl simţea ca pe un prieten foarte apropiat.

De atunci și până în ultima clipă a vieții sale - adică în ultimii doi ani de existență - a renunțat la alcool, cu ajutorul Sfântului Nectarie. Și nu numai atât. Sfântul l-a ocrotit până în ultima lui secundă pe pământ. Cu câteva luni înainte de a părăsi lumea aceasta, de prăznuirea Sfântului Nectarie, tata a mers la Mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti pentru a se închina şi a-i mulţumi Sfântului Nectarie. De acolo şi-a cumpărat câteva icoane, a luat aghiasmă şi ulei de la candela Sfântului, cu care se ungea mereu pe burtă.

În 2015, tata a vărsat foarte mult sânge. Era noapte când a plecat la spital... ştiu că s-a îmbrăcat singur, iar când a dat să iasă din cameră s-a întors să se roage şi să se închine la sfinţii ale căror icoane erau înșirate pe toți pereţii camerei. El iubea mult acele icoane și ne iubea tare şi pe noi. Am simţit că despărţirea aceea i-a fost mai grea ca niciodată. Din casă şi până la ambulanţă, tata s-a închinat și s-a rugat continuu.

La spital a suferit mult; două săptămâni nu a mâncat nimic şi nu a băut nici apă. Stătea numai pe perfuzii. Într-o zi l-am găsit fericit. Mi-a mărturisit că îl simte pe Dumnezeu mai aproape ca niciodată și că mâinile lui sunt întinse asemenea tâlharului de pe cruce. Cu toate că aproape zilnic mai murea câte un om din cei aflaţi în salon cu el, tata nu părea deloc speriat. În ultima zi de spital în     Târgu-Jiu, l-au găsit cu mâinile foarte umflate şi într-o stare de somnolenţă. Cu o zi înainte, vărsase din nou sânge şi fusese transferat la un alt spital. Tata era într-o stare foarte gravă. Eu nu mă mai puteam opri din plâns. L-am uns cu mir de la Sfântul Nectarie, iar el m-a rugat să îl ung şi pe burtă.

Nu pot uita privirea lui în care citeam suferinţa, dar în acelaşi timp nădejdea şi credinţa. I-am şoptit că în noaptea aceea va pleca la Spitalul Fundeni din Bucureşti şi astfel va fi mult mai aproape de Sfântul său drag, Nectarie. Tata a dat din cap aprobator.

La Bucureşti, doctorii i-au mai prelungit viaţa încă cu patru zile. A doua zi l-au scos de la aparate, a băut puţine lichide şi s-a bucurat de vizita soţului meu, care i-a lăsat o carte să o citească. L-am simţit că era foarte puternic, curajos, detaşat de boală şi fără frică de moarte. Era dornic să citească. Peste încă o zi a mers soţul meu în vizită la el, iar el i-a înapoiat cartea, spunându-i că a terminat-o.

Apoi a vărsat din nou sânge, iar medicii i-au sfâşiat pijamalele de pe el, ca să-i facă tot felul de injecţii. În tot acest timp, mi-a spus ulterior mama, tata se ruga într-una.

Cu puțin înainte ca tata să se stingă, am plecat acasă, am intrat în camera lui şi am implorat toţi sfinţii din icoanele pe care le avea pe perete, să îl ajute și să scape de suferință. Tremuram şi plângeam de durere. Nu ştiu cât timp a durat. La un moment dat am simţit cum sufletul meu s-a liniştit brusc şi că nu mă mai pot ruga. Apoi am aflat că tata tocmai murise. Bunul Dumnezeu îl iertase. Sunt sigură că sfinţii şi mai ales Sfântul Nectarie şi Măicuţa Domnului au mijlocit la Dumnezeu pentru el.

Sfântul Nectarie l-a ajutat în continuare pe tata și după moarte, fiindcă burta lui - care fusese de multe ori unsă cu ulei de la candela Sfântului Nectarie şi de la candelele mai multor sfinţi - nu a fost tăiată. Nu i s-a făcut nici autopsie, chiar dacă legea prevede că bolnavilor decedați în spital trebuie să li se facă autopsie, înainte de eliberarea certificatului de deces.

Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Sale şi tuturor sfinţilor că au fost alături de tatăl meu până în ultima clipă, ajutându-l în lupta cu patimile, cu boala şi cu moartea.

Am scris aceste rânduri în memoria tatălui meu, la care am văzut pe viu lupta lui pentru câştigarea unui colţ de Rai... a fost o luptă care pe mine m-a străpuns până în adâncul sufletului, fiind încredinţată de puterea sfinţilor, a Maicii Domnului şi de mila Bunului Dumnezeu.

***

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să-mi iau rămas bun de la tata

Într-un pelerinaj făcut la București am pus pomelnice pentru tatăl meu, pentru a fi citite la 40 de sfinte Liturghii. Citirea lor a început exact la un an de la plecarea tatălui meu din această lume. Tot atunci, am început să citesc și Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, pentru a rezolva, cu ajutorul Sfântului, nişte probleme care mă apăsau de câţiva ani. Cu cinci zile înainte de a termina de citit acatistul, problemele mi s-au rezolvat ca prin minune.

Dar înainte de asta, în perioada când încă citeam acatistul, într-o dimineață     m-am trezit din somn plângând cu lacrimi. Îl visasem pe tata care venise să îşi ia rămas bun de la mine. Ținea un bagaj în mână. L-a lăsat deoparte și m-a îmbrățișat. În vis, eram conştientă că el plecase dintre noi cu un an în urmă; eram fericită să îl văd, dar şi supărată fiindcă iar trebuia să plece. L-am strâns în braţe, plângând și repetând într-una: „Tăticul meu!...” De regulă, nu cred în vise şi nici în acesta nu aş fi crezut, dacă nu s-ar fi întâmplat trei lucruri adevărate: primul - m-am trezit cu multă pace şi linişte în suflet; al doilea - în seara aceea am terminat de citit acatistul Sfântului Erem, al treilea – i se citiseră cele 40 de Sfinte Liturghii. Plus că în aceeași perioadă, dar cu un an în urmă, tatălui meu i se făcuse pomana de 40 de zile.

Poate că visul meu a durat doar câteva secunde, dar pentru mine a avut o încărcătură emoțională foarte mare.

Tot ceea am scris este adevărat, iar Bunul Dumnezeu îmi este martor. Eu m-am simţit datoare înaintea Bunului Dumnezeu şi Sfinţilor care m-au ajutat să fac cunoscute aceste minuni tuturor celor ce le vor citi, şi pentru a se încrede în mila lui Dumnezeu şi în ajutorul Sfinţilor. Mulţumesc Bunului Dumnezeu, Măicuţei Sfinte şi tuturor Sfinţilor!

*** 

Sfântul Nectarie şi Sfântul Efrem cel Nou m-au ajutat să mă liniştesc în privinţa tatălui meu

Astăzi sunt fericită fiindcă, în sfârşit, știu că tatăl meu s-a mântuit. Și, ca să înţelegeţi de ce spun asta, am să vă explic. După ce tata a plecat dintre noi, durerea m-a însoțit un an întreg. Un gând începuse să mă chinuie: acela cum că tata nu ar fi ajuns acolo unde trebuie. Cu cât trecea timpul, cu atât îmi creștea și suferinţa. Zi de zi, seară de seară mă rugam cu lacrimi pentru sufletul său și îmi doream să știu dacă a ajuns acolo unde trebuie sau nu.

Într-o zi eram în vizită la sora mea și i-am cerut o carte pe care aș fi vrut să o citesc. Ea a căutat-o, dar nu a găsit-o. Mi-a oferit, în schimb, alta: “Mântuirea păcătoşilor”. Am răsfoit-o și am dat peste un semn – un ambalaj de medicamente - pus de tatăl meu pe vremea când încă trăia si era la spital. Capitolul la care rămăsese tata se numea „Ultima mângâiere pentru cei ce jelesc pentru morţii lor”.

Am simţit că acel capitol este scris pentru mine. Am plâns de fericire, iar sufletul meu s-a uşurat. Atunci am înţeles că tatăl meu s-a mântuit şi m-am bucurat că a câștigat lupta cu patimile, prin răbdarea de care a dat dovadă în boala care îl măcinase mai mulți ani. Cu lacrimi de bucurie am înțeles că sfinţii mei dragi (Sfântul Nectarie şi Sfântul Efrem cel Nou) interveniseră. Astăzi, sufletul meu este liniştit. Îţi mulţumesc, Doamne, din toată inima!

***

Sfântul Grigorie Decapolitul i-a vindecat ochiul soțului meu și l-a ajutat să-și găsească serviciu

În toamna anului 2013, soţul meu muncea în domeniul construcţilor. Avea o lucrare pe care se grăbea să o termine. Îşi propusese să lucreze în zilele a două sărbători importante: de pomenirea Sfântului Grigorie Decapolitul (20 noiembrie) şi de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie). L-am rugat să nu lucreze în cele două zile, dar nu m-a ascultat. Cu o zi înainte de sărbătoarea pomenirii Sfântului Grigore Decapolitul, soțul meu s-a lovit cu o placă de faianţă care i-a sărit într-un ochi în timp ce încerca să o taie. A venit acasă cu ochiul roşu şi lăcrimând continuu. Eu aveam deja stabilit ca, a doua zi să merg în pelerinaj la Sfântul Grigorie Decapolitul. Soţul meu, însă, s-a împotrivit plecării mele, spunându-mi că îi trebuie bani pentru consultaţie. Sfântul m-a ajutat să îl conving să renunţe la consultaţie, să meargă cu mine în pelerinaj şi să îşi dea seama de greșeala pe care era să o facă, lucrând în zi de sărbătoare. Şi astfel, cu ultimii 50 de lei pe care îi mai aveam în casă, am plătit pelerinajul.

La mănăstire, ne-am aşezat la rând pentru a ajunge şi noi la racla cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul. Cât timp am stat la rând nu m-am putut opri din plâns, rugându-l pe Sfântul Grigorie să vindece ochiul soţului meu şi să-l ajute să-şi găsească un loc de muncă stabil.

Când am ajuns acasă, eram foarte liniştită, având multă pace în suflet. L-am uns pe soţul meu la ochi cu ulei de la candela Sfântului Grigorie şi de la mai mulţi sfinţi din Grecia. Peste câteva zile, ochiul i s-a vindecat complet. Două săptămâni mai târziu, soţul meu şi-a găsit un loc de muncă în Bucureşti. M-am bucurat enorm când am aflat, deoarece acolo aveam cei mai mulţi prieteni pe care putea să-i viziteze ori de câte ori şi-ar fi dorit: pe Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Dimitrie cel Nou, Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon, Sfânta Ecaterina, Sfântul Pantelimon, Sfântul Mina, Sfântul Efrem cel Nou şi Părintele Ilie Lăcătuşu.

După câteva luni, soţul meu a mers şi el la toţi sfinţii să se închine şi după puţin timp s-a ataşat de ei, mergând de fiecare dată când avea ocazia. Locuinţa soţului meu se află aproape de Mănăstirea Radu Vodă şi aproape în fiecare duminică el merge acolo la Sfânta Liturghie. Astfel, în scurt timp, Sfântul Nectarie a devenit cel mai bun prieten al soţului meu. Am plâns de bucurie când am aflat, fiindcă eu îi vorbisem de foarte multe ori despre Sfântul Nectarie, dar niciodată nu mă luase în seamă. Vedeţi cum a lucrat Sfântul? La cât de mare este Bucureştiul, soțul meu și-a găsit locuință tocmai în apropierea Mânăstirii Sfântului Nectarie!

Sfântul Grigorie Decapolitul m-a ajutat ca în anul 2011 să ajung să mă închin la Sfintele sale Moaşte. Era toamnă când sora mea mi-a dăruit o carte despre viaţa şi minunile Sfântului. După ce am citit-o, am început să îmi doresc să pot ajunge la Sfântul. Peste câteva zile am mers la bisericuţa de lemn din Rovinari, la Sfânta Liturghie. Nu mai fusesem de câteva săptămâni şi îmi era dor, mai ales că slujea acolo și părintele meu duhovnic.

După slujbă, am mers să mă miruiesc şi să îl rog pe părintele să organizeze un pelerinaj în judeţul Vâlcea, la Sfântul Grigorie Decapolitul. Nici nu a mai fost nevoie ca părintele să deschidă gura, fiindcă o prietenă de a mea implicată în organizarea pelerinajelor m-a auzit imediat și m-a invitat să merg și eu la pelerinajul deja organizat pentru data de 20 noiembrie. Am fost în culmea fericirii. Mulțumesc Sfântului pentru ajutor!

***

Părintele Ilie Lăcătușul m-a ajutat să scap de datorii

Acum câțiva ani am aflat de părintele făcător de minuni, Ilie Lăcătuşu, la moaștele căruia am fost să mă și închin, la Cimitirul Giulești. La vremea aceea am citit și acatistul lui şi am primit și ajutor. Părintele nu este canonizat dar am simțit că rugăciunea pe care am făcut-o către el mi-a fost de mare folos.

În anul acela, eu și soțul făceam mereu datorii și nu reușeam să strângem bani în casă. Dar, ca acelei femei din Condacul al VIII-lea din acatist, părintele ne trimitea mereu cele de trebuinţă. Întotdeauna când ne lipsea câte ceva (alimente, îmbrăcăminte sau încălţăminte), primeam imediat lucrurile de care aveam nevoie, fără ca măcar să spunem sau să cerem cuiva. Doar citeam rugăciunea și asta era tot. Pentru toate acestea, îți mulţumesc părinte Ilie!

***

Sfântul Ioan Rusul m-a ajutat să scap de hemoragie

În vara anului 2009 am născut un băieţel. La două luni de la naştere s-a pornit o hemoragie puternică care m-a epuizat şi care a durat aproape două luni, cu scurte perioade în care se oprea. Cei trei medici la care am mers mi-au pus acelaşi diagnostic: metriţă hemoragică. Unul îmi spunea să urmez un tratament care conţinea tot felul de medicamente, altul îmi recomanda să iau anticoncepţionale, iar altul - să fac chiuretaj.

Am urmat tratamentele. Eram disperată, credeam că voi muri. În perioada aceea, sora mea mi-a adus o carte cu “Viaţa, Minunile şi Acatistul Sfântului Ioan Rusul”. La scurt timp m-am internat într-un spital din Sadu, unde din nou medicii mi-au mai făcut alte câteva injecţii pentru a opri hemoragia. Dar tot nu se oprea. La spital, aveam cartea cu mine şi citeam zilnic acatistul Sfântului, rugându-mă să mă ajute. Doctorul curant mi-a spus că ultima soluţie este chiuretajul. Am acceptat, iar după chiuretaj hemoragia s-a oprit de tot, iar eu m-am refăcut repede. Am ştiut că numai Sfântul Ioan Rusul m-a ajutat să scap de acea hemoragie, fiindcă riscurile la care eram expusă fuseseră foarte mari. După chiuretaj am simțit că nu îmi mai este frică, iar sufletul meu este inundat de pace. Ştiu că numai Sfântul Ioan Rusul m-a ajutat şi a fost în permanenţă lângă mine.

Îţi mulţumesc mult, Sfinte Ioane !

 ***

Părintele Arsenie Boca l-a ajutat pe soţul meu să-şi găsească de lucru

În anul 2011, soţul meu lucra în domeniul construcţiilor, având lucrări particulare. Pe la sfârşitul verii s-a întâmplat să nu mai aibă nicio lucrare. Şi nici bani nu mai aveam în casă. Strânsesem, în schimb, multe datorii. Eram disperați, nu aveam cu ce să le plătim. În acea stare, mi-am adus aminte că citisem într-o carte despre părintele Arsenie îi care încuraja pe cei aflați în nevoi să scrie pe o coală de hârtie ce își doresc, apoi să ardă coala. Cu lacrimi în ochi, imediat m-am apucat şi i-am scris părintelui Arsenie că am nevoie de ajutor apoi am ars hârtia. Minunea s-a întâmplat chiar a doua zi. Soţul meu a fost sunat de cineva care avea mai multe lucrări de făcut şi astfel și-a găsit iarăși de lucru. Părintele Arsenie m-a ajutat de foarte multe ori în diferite situaţii.

 ***

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să mă vindec de o rană pe colul uterin

În vara anului 2014 am fost diagnosticată cu o rană pe colul uterin. Doamna doctor mi-a spus că trebuie să fac operație fiindcă rana este veche de câțiva ani și risc să mă îmbolnăvesc de cancer.

Când am aflat, m-am aşezat pe un scaun. Simţeam că leşin. Când i-am povestit și soțului meu, el m-a încurajat şi mi-a propus să mai facem o consultaţie. În perioada aceea m-am apucat să citesc Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, Acatistul Sfântului Nectarie şi Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. De Sfântul Efrem cel Nou auzisem cu un an în urmă și știam că este grabnic ajutător. Citisem și viaţa şi minunile Sfântului.

Prin părintele meu duhovnic care m-a spovedit şi a făcut câteva rugăciuni pentru mine, sfinţii m-au ajutat să găsesc în Cluj un medic bun. Am luat legătura cu el, dar medicul m-a rugat să îl aștept până când se întoarce din concediu. Până când s-a întors el, eu am citit acatistul Sfântului Efrem cel Nou.

După consultaţie şi după testul Papanicolau, m-a anunţat că nu am nicio rană şi că analizele sunt bune. Nu îmi venea să cred. Am mulţumit cu lacrimi Bunului Dumnezeu, Măicuţei Sfinte, Sfinţilor mei ocrotitori şi Sfântului Efrem cel Nou, care mă făcuseră bine.

După aproape un an, am mai făcut o consultaţie la un specialist din Craiova, care mi-a spus că nu am nicio rană, ci doar o mică cicatrice, rămasă în urma unei răni vindecate.

Recomand tuturor celor care trec prin situaţii grele să-şi găsească un duhovnic bun la care să se spovedească şi pe care să-l asculte. Să creadă în puterea şi mila lui Dumnezeu, să ceară ajutorul Sfinţilor care ne sunt cei mai buni prieteni şi Măicuţei Sfinte care ne iubeşte mult.

 ***

Sfinţii Efrem și Nectarie au hotărât să-mi facă o bucurie!

În 2016 aveam planificat să plec într-un pelerinaj la Cluj cu o prietenă şi soră întru Hristos, care era și organizatoarea pelerinajului.

Cu două zile înainte de pelerinaj, soțul meu n-a mai fost de acord să plec, spunând că este prea departe şi că băieţelul nostru are nevoie de mine. Avea dreptate, așa că am renunțat la plecare. Însă a doua zi i-am spus soțului că aș vrea să să merg, totuși, la Bucureşti. În plus, el stătea deja acolo în interes de serviciu. Mi-a promis că va încerca să facă rost de cazare.

Bucuria a început din clipa în care am aflat unde trebuia să stăm. Nu îmi venea să cred... cazarea era chiar în curtea Mănăstirii Radu Vodă. Cu alte cuvinte, eram primiţi şi cazaţi la prietenul nostru cel mai apropiat, Sfântul Nectarie. Tot la această mănăstire se află de ceva timp şi o părticică din Sfintele Moaşte ale Sfântului Efrem cel Nou, tot un prieten bun de-al nostru.

Aşa că am plecat spre București împreună cu băieţelul meu de şase ani şi jumătate. Am întârziat fiindcă pe drum a apărut o ispită: autobuzul în care eram s-a defectat şi reparaţia a durat două ore. Când am ajuns la mănăstire    m-am simțit în culmea fericirii. Am intrat şi ne-am închinat la Sfintele Moaşte ale Sfântului Nectarie şi ale Sfântului Efrem cel Nou. În sfârşit, eram atât de aproape de prietenii mei buni de care îmi fusese atât de dor! Sfinţii făcuseră în aşa fel încât să ajung la ei. Peste câteva minute a început rugăciunea Acatistului Sfântului Efrem cel Nou, la care am participat şi noi. A doua zi am mers să ne închinăm şi altor Sfinte Moaşte de la alte mănăstiri din zonă: la Sfântul Dimitrie cel Nou şi la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, la Sfântul Nicolae, la Sfântul Spiridon, la Sfântul Ioan Botezătorul, la Sfântul Mina şi la Sfântul Ioan Rusul. Când ne-am întors la cazare eram foarte fericiţi, iar băieţelul meu nu părea deloc obosit, deşi colindase alături de noi toată ziua.

A doua zi trebuia să plecăm acasă, dar am pierdut cursa și a trebuit să mai rămânem la București pentru încă o seară. Dar totul a fost spre binele nostru fiindcă, grație acestei întâmplări, am reușit să ajungem să ne închinăm şi la Părintele Ilie Lăcătuşu, căruia i-am mulţumit pentru ajutorul primit de multe ori. Părintele încă nu este canonizat, dar este grabnic ajutător al celor aflaţi în nevoie. Tuturor acestor sfinţi la care am mers și care ne-au ajutat foarte mult să depăşim toate momentele grele din viaţa noastră le mulţumesc din toată inima. Îi mulțumesc și Maicii Domnului care nu ne lasă la greu şi Bunului Dumnezeu, care ne rânduieşte ajutor prin sfinţii Săi.

Slavă Ţie, Doamne, pentru toate! Tu, Doamne, ştii cel mai bine ce ne este nouă de folos pentru mântuirea sufletelor noastre. Îţi mulţumesc că m-ai luminat să înţeleg acest lucru! Îţi mulţumesc pentru sfinţii pe care ni i-ai dăruit să ne ocrotească şi să ne sprijine în greutăţi şi care au devenit prietenii noştri cei mai buni: ai mei, ai familiei mele şi ai fraţilor mei întru Hristos!

Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cristina - Vlăduleni, Gorj (iunie 2016)