Mă numesc Alina și sunt din Botoșani. În luna aprilie a anului 2011 m-am
operat laparoscopic de pietre la fiere. M-am
bucurat mult că m-am refăcut repede, pentru că mă așteptau acasă
trei copii: o fetiţă de șapte luni şi doi băieți de 11 și 13 ani. La nici un an, din nou mi s-a făcut atât de rău, încât a trebuit să
plec iarăși la spital, de urgență. Am aflat că am pancreatită. M-am speriat foarte tare. De la spitalul din oraș am fost trimisă la Spitalul Fundeni din Bucureşti,
unde mi s-au făcut tot felul de investigaţii, analize, raze și ecografii foarte
avansate. Ultima ecografie a fost analizată de doi profesori doctori care mi-au spus că aveam niște pietre pe canalul coledoc, adică canalul
excretor principal al pancreasului, rămase în urma operației din 2011. Pietrele
îmi blocaseră canalul și îmi provocaseră criza pancreatică.
Am început să mă rog cu ardoare Sfântului Efrem, în
clipa în care am aflat că trebuie să fac o operație grea
Medicul specialist m-a anunţat că trebuie să mă operez, dar m-a avertizat că intervenția este riscantă. Mi-a recomandat să fac mai întâi un RMN abdominal pentru a vedea locul exact unde erau
situate pietrele. Vestea că trebuie să mă
operez a căzut ca o bombă peste mine. Am început să plâng şi să
mă rog Sfântului Efrem. Aflasem despre Sfânt de la mama mea, în urmă cu foarte puțin timp. Tot ea îmi dăruise și o cărticică cu acatistul Sfântului, dar eu nu-l citisem niciodată.
M-am rugat și Maicii
Domnului, Sfântului Nicolae și tuturor sfinților să mă ajute în această încercare, fiindcă aveam trei copii de crescut. Eram disperată și foarte speriată. Când închideam ochii mă vedeam pe masa de operație, moartă și plină de sânge.
M-am rugat tot timpul Sfântului
Efrem, să facă o minune și să mă scape de operație
Însă RMN-ul spitalului Fundeni era stricat. Trei
zile am
aşteptat să se repare. În acest timp nu am făcut altceva
decât să plâng și să mă rog. La final, am ales să fac
investigația la o clinică particulară. Era într-o vineri. După ce am
luat hotărârea am și plecat la clinică, însoțită de o mătuşă. În timp
ce eram întinsă pe masă mă rugam tot timpul Sfântului Efrem să facă și cu mine o minune să scap de operație. Așa mi-am adus aminte de condacul 6 din primul acatist, în care
o mamă bolnavă cu șase copii îi promite Sfântului că, dacă o va scăpa de boală, va mai face
un copil, indiferent
de ceea ce vor spune ceilalți copii ai ei. În gândul meu, eram de acord cu
acea mamă, în ideea că este de preferat să faci un copil decât să ai o boală. Dar
nu i-am promis așa ceva Sfântului.
Minune: pietrele au dispărut!
În schimb, l-am rugat să facă și cu mine o
minune, la fel cum a făcut cu mama bolnavă a Atenei, căreia i-a dăruit plămâni noi (așa cum este menționat în condacul
7, din primul acatist al Sfântului Efrem). Când am terminat
examenul RMN, medicul m-a întrebat cine mi-a spus că am pietre, pentru că la prima vedere pare că nu aș avea nimic. Mi-a spus să aștept totuși până luni, când voi lua rezultatul final, pentru
că se va edifica până atunci. Tot weekend-ul m-a rugat la Sfântul Efrem să mă
ajute să fiu sănătoasă și să-mi pot crește copiii. Ei bine, când am luat rezultatul, miracol: nu mai aveam nicio piatră! Doctorul s-a mai uitat odată pe film, fără să își poată explica deloc unde au dispărut pietrele, apoi m-a
externat.
Sfântul Efrem cel Nou mi-a trimis și un dar neprețuit:
o fetiță
Au trecut lunile și Postul Sfintelor Paşti și, cu
timpul, am uitat de gândul care mi-a
trecut prin minte când stăteam întinsă pe masă, la RMN. Nu am uitat, însă, ca zilnic să mă rog Sfântului. În vară am făcut
un test de sarcină și, surpriză: eram
însărcinată! Pe moment m-am întristat, întrebându-mă ce va spune lumea și, mai ales, ce vor crede cei de la serviciu - pentru că împlinisem cei doi ani de
concediu de creștere a copilului și trebuia să revin la muncă. Chiar și băieții mei îmi reproșau că iarăși vom avea copil mic în casă
care o să plângă toată ziua și o să-i deranjeze. Dar Sfântul m-a întărit să trec peste toate acestea, ba chiar m-a ajutat enorm și la
naștere. Am adus pe lume o fetiţă sănătoasă și atât de cuminte, încât nu am simțit niciodată că am un copil mic
în casă. Fetița a crescut foarte veselă şi iubitoare și astăzi, de câte ori o privesc, îi spun de fiecare dată că ea mi-a fost trimisă de Sfântul Efrem.
Îi mulțumim Sfântului Efrem și Maicii Domnului pentru tot ajutorul
dat! Și îi rog să mă ierte pentru că nu am mărturisit până acum această minune.
Alina Loghin, Botoșani
(aprilie 2016)
x
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu