Sfântul Efrem cel Nou, ocrotitorul copiilor mei

sursa foto: www.prieteniisfantuluiefrem.ro

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou, în spital, în secţia de Terapie Intensivă

Îi mulţumesc Sfântului Efrem cel Nou pentru ajutorul oferit copiilor mei. L-am cunoscut pe Sfânt prima oara la Secţia de Terapie Intensivă de la Spitalul „Marie Curie” din Capitală, unde copilaşul meu născut prematur, la 34 de săptămâni, a fost internat în stare gravă în urma contractării unei viroze din maternitate. A făcut imediat pneumonie, iar medicii l-au trecut pe ventilaţie mecanică, deoarece bebeluşul nu mai putea respira deloc. După două săptămâni de antibiotice, perfuzii şi injecţii, medicii au încercat să-l dezintubeze, dar acest lucru a eşuat. 

În acea secţie se aflau trei icoane: una cu Maica Domnului, una cu Sfântul Nectarie şi încă una cu un Sfânt pe care nu îl cunoşteam încă... După alte două săptămâni de chin pentru copilaşul meu, medicii au hotărât să mai facă încă o încercare de a-l dezintuba pentru a respira singur. Cu o zi înainte de această procedură, am primit un telefon de la un prieten drag, care mi-a vorbit de Sfântul Efrem cel Nou. El m-a dus să mă închin la o icoană a Sfântului. În faţa ei l-am rugat pe Sfântul Efrem să mă ajute să scăpăm cu bine de această năpastă. Când am ajuns revenit la spital am rămas uimită să-l recunosc pe Sfântul Efrem în icoana de pe perete şi mi-am dat seama că acesta ne veghea fără să ştim şi am simţit că totul va fi bine până la urmă. A doua zi medicii, l-au dezintubat cu succes pe copilaşul meu. În sfârşit, respira singur! După câteva zile i-au dat drumul acasă, iar lucrurile s-au mai liniştit pentru noi. 

Au urmat vizite nenumărate la oftalmolog şi neurolog, deoarece boala a avut repercusiuni asupra copilului. În afara retinopatiei de prematuritate care trebuia supravegheată atent, copilul avea şi întârzieri mari de mobilitate, mai ales la nivelul gâtului, care lăsa capul să îi atârne pe spate fără vlagă atunci când era supus exerciţiului de reacţie de tracţiune. Medicul neurolog ne-a învăţat să facem exerciţii de mobilitate cu el şi ne-a zis că dacă la controlul de 6 luni nu face nici un progres cu gâtul, vom fi nevoiţi să-l ducem la şedinţe de kinetoterapie. Acest lucru ne-a îngrozit, deoarece eram sătui de atâtea vizite cu copilul la spital şi ne-am pus pe treabă: masajul şi exerciţiile zilnice cu copilul. Lunile treceau, iar bebeluşul nostru nu făcea niciun progres. 

Sfântul Efrem cel Nou i-a fost alături copilului meu, pe tot parcursul recuperării 

Cu o săptămână înainte de vizita de 6 luni la neurolog, m-am întâlnit cu o prietenă dragă, iar în drum spre ea mă gândeam cu tristeţe la şedinţele de kinetoterapie pe care ar urma să le facem cu copilul nostru care nu făcuse nici un progres. Când m-am văzut cu prietena mea, aceasta mi-a dăruit o iconiţă şi ulei sfinţit de la Sfântul Efrem cel Nou, din Grecia. În acel moment mi s-a înseninat sufletul. Am ştiut că Sfântul mă va ajuta să trecem cu bine şi peste acest hop. 

L-am uns pe bebeluş pe gât timp de trei zile cu ulei sfinţit şi minunea s-a produs. În sfârşit, copilul a căpătat mobilitate, iar şedinţele de kinetoterapie nu au mai fost necesare. 

Sfântul Efrem cel Nou ne-a fost alături şi la cea de-a doua sarcină 

După un an şi jumătate, am rămas însărcinată din nou, iar problemele nu au întârziat să apară. La 10 săptămâni de sarcină am avut o sângerare, iar în urma investigaţiilor făcute, s-a descoperit un hematom retroplacentar care îmi ameninţa sarcina. A trebuit să urmez tratament şi să stau la pat, lucru pe care a trebuit să-l fac pe toată perioada sarcinii. De la trei luni am început să am contracţii, iar în urma unei analize, fătul ar fi avut şi risc de sindrom Down. De atunci a început chinul, dar nicio clipă nu m-am gândit la avort. Fiecare zi a fost o luptă pentru mine, de la tratament cu pastile până la internare în spital, cu injecţii, perfuzii şi hipertensiune. În tot acest timp mi-am uns burta cu ulei de la Sfântul Efrem cel Nou şi m-am rugat atât Sfântului cât şi Maicii Domnului, Sfântului Nicolae şi Sfântului Nectarie să duc sarcina cu bine. Iar rugăciunea mi-a fost ascultată, căci pe 27 mai, de Sfântul Ioan Rusul, Dumnezeu mi-a dăruit o fetiţă sănătoasă care mi-a luminat viaţa după atâta chin şi suferinţă. 

Îi mulţumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nicolae si tuturor Sfintilor pentru ajutorul primit şi Îi rog să-mi ocrotească copilaşii şi să-i binecuvânteze!

Cătălina, Bucureşti