luni, 11 mai 2015

Minunile pe care m-a învrednicit Sfântul Efrem să le trăiesc

 
Lucrarea Sfântului Efrem cu mine a început pe 8 septembrie 2014 şi ajutorul lui m-a însoţit neîncetat de atunci şi până în ziua de azi, când am ajuns în sfârşit să dau mărturie despre toate, spre a fi de folos tuturor celor care se găsesc în deznădejde, disperări, suferinţe, rătăciri, patimi, probleme sufleteşti sau boli ale trupului. 

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să iau examene grele

Datorită Sfântului Efrem am luat un examen important. Eu sunt studentă la Drept, la Babeş-Bolyai şi am avut note foarte bune, până în anul III, când, din cauza îndepărtării de credinţă, m-a cuprins deznădejdea şi nu mai înţelegeam rostul acestei vieţi. Aşa că am ajuns să am două restanțe la finalul anului, care mă puteau transforma, dintr-o studentă bună, în una care nu reuşeşte să termine facultatea. Am dat primul examen pe 8 septembrie şi seara, după ce am ajuns acasă și am văzut baremul, mi-am dat seama că nu sunt şanse să iau examenul. În acea stare de angoasă, am primit un mesaj de la o colegă de facultate (pe care nu o ştiam decât din vedere) în care îmi scria : ”sper că a fost bine la examen. Dar dacă nu, mai poţi face ceva: să citeşti acatistul Sfântului Efrem cel Nou.”

Am ignorat mesajul, catalogându-l drept ilogic şi naiv - tocmai dădusem examenul, se terminase, nu avem cum să-l trec, cum ar mai putea rugăciunea să acţioneze retroactiv? mă gândeam eu.

Doar că nu m-am liniştit deloc în acea seară şi nu am putut dormi. Aşa că undeva după miezul nopţii, am căutat online acatistul de care îmi spusese colega, deşi fără prea mari speranţe. Şi l-am citit, cu multă, multă îndoială.

Aşa am aflat eu de Sfântul Efrem cel Nou.

Continuarea sigur o intuiţi, că doar niciodată Sfântul nu ne-a lăsat singuri. Da, am luat examenul, în ciuda baremului, în care negru pe alb erau scrise soluţiile şi cu un punctaj calculat exact, era limpede că nu-l trec.

Însă până când am primit nota, s-a mai întâmplat un lucru interesant: a două zi după ce am citit acatistul, mergând la o mănăstire din zonă cu familia, unul din călugării de acolo mi-a dat la plecare… ce credeţi? Acatistul Sfântului Efrem cel Nou. Aşa că din acea seară am început să citesc zilnic acatistul Sfântului Efrem şi am intrat cu multă linişte şi nădejde în anul următor.

Mai mult, Sfântul nu m-a lăsat nici la al doilea examen. La proba orală, cu toate că m-am pregătit pentru examen, am avut emoţii foarte mari şi m-am pierdut de multe ori pe parcursul răspunsului. Nu m-am descurcat bine deloc, bâlbâindu-mă şi încurcându-mă la fiecare frază. Eu, să fi fost examinator atunci, nu ştiu dacă i-aş fi dat nota 5 unui student cu o prezentare că a mea. Însă Sfântul Efrem a vrut să-mi arate puterea lui până la capăt şi să îmi dezvăluie că acolo unde sfinţii sunt chemaţi în ajutor, ei lucrează destoinic. Profesorul, din exigent cum era până atunci, a devenit foarte calm şi amabil şi m-a ajutat de multe ori, indicându-mi erorile din răspuns. Când am ieşit din sală, m-am uitat în carnetul de student şi aveam nota 9. Atunci am izbucnit în plâns, nu mai înţelegeam nimic. Acum cred că aşa a vrut Dumnezeu să mă smerească, pentru că de atunci, cunoscând puterea rugăciunii şi a credinţei, am început să mă reapropii de Biserica.

Tot în aria examenelor, Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat şi mai departe şi am trecut examenul de procedura civilă din anul IV fără să fii citit decât 1 curs (ceea ce e foarte puţin, vreo 20 de pagini din 500 câte aveam). Această nici nu ştiu cum să o descriu ca să arăt cât de mare este puterea lui - cu 2 săptămâni înainte de examen, murise bunicul meu şi nu mă puteam aduna deloc să citesc pentru şcoală. M-am dus cu mari îndoieli la examen, gândindu-mă că nu am ce să fac decât să vin din nou să-l mai dau în sesiunea de restanțe. Însă Sfântul Efrem m-a ajutat cu toate că iarăşi, cu îndoială, i-am cerut ajutorul.

Apoi examenele ce au urmat au fost la fel: Sfântul, prin nespusa sa milostivire, m-a ajutat şi le-am luat pe toate, cu toate că nu învăţasem suficient să le pot lua. Desigur, nu din lene am făcut acesta, ci pentru că eram împrăştiată, instabilă şi deznădăjduită - nu puteam să pricep nimic din ce citeam.

Însă Dumnezeu ştie ce vrea cu noi şi chiar şi atunci când nu avem încredere în milostivirea Lui, el cunoaşte amărăciunea noastră şi dacă ne rugăm cu stăruinţă, ne învredniceşte să primim darurile sale, ca să ne întoarcă la credinţă.

Sfântul Efrem le-a ajutat şi pe două dintre prietenele mele, la examene 

Însă înainte de aceste examene, tot în luna septembrie s-au mai petrecut 2 minuni - de dată acesta, legate de 2 prietene de-ale mele.

a. Una din ele a dat examen de admitere la master la Bucureşti şi era singura opţiune pe care şi-o planificase (adică ori intră, ori trebuia să stea un an acasă). Şi după ce a dat examenul, aşa cum se întâmplă deseori la grile, cu toate că s-a pregătit foarte intens, s-a afişat baremul şi ea şi-a dat seama că a greşit multe grile, încât nu mai avea nicio speranţa că va intra (erau foarte mulţi candidaţi). Mi-a scris şi eu am citit pentru ea acatistul Sfântului Efrem Cel Nou. Asta s-a întâmplat dimineaţă, pe la ora 11. Şi până seară, când am mai citit o dată acatistul, atâţia studenţi şi-au retras dosarele câţi era nevoie ca să între şi ea, cu toate că nu avea o notă bună. Şi exact la ea s-a oprit lista. A şi sunat-o secretara să o întrebe dacă îşi confirmă locul, încât a aflat în aceiaşi zi că intrase.

Desigur, mulţi vor pune la îndoială ajutorul Sfântului Efrem cel Nou şi vor pune acestea pe seama coincidenţelor, a norocului şi o mersului lucrurilor - zicând că uneori aşa sunt sorţii, în favoarea noastră. Însă nu e deloc aşa pentru cei implicaţi, care au trăit şi au simţit aceste lucruri. Cei care vor să creadă, bine fac, să-i învrednicească Dumnezeu de mult har.

b. O altă prietenă de-a mea căreia i-am spus de Sfântul Efrem cel Nou a citit şi ea acatistul şi şi-a luat examenul. Dar, vrând şi ea să ajute pe o a treia colegă (care a fost şi e îndepărtată de biserică), i-a dat acesteia acatistul şi după ce picase 9 examene la rând, pe ultimul, cel mai greu şi cel de care depindea intrarea ei în următorul an, l-a luat. Aceasta a treia a citit acatistul până la capăt, cu toate că a mărturisit că nu înţelegea ce citeşte (neavând educaţie religioasă, nu înţelegea cuvintele şi nici sensul citirii unui acatist). Dar cred că pentru râvna ce a avut-o de a-l citi, totuşi, până la final, i s-a dat ei ajutorul, să îşi ia examenul pentru care, din nou, nu învăţase (din nou, nu din lene sau delăsare nu învăţase, ci pentru că nu mai avea puteri şi pentru acesta şi nici mare nădejde că îl va putea lua, dintre toate).

Aşa că Sfântul lucrează cu noi cu toţi, chiar aşa păcătoşi cum suntem, neînvăţaţi, nepricepuţi şi trândăvi, ca să ne arate şi fața adevărată a lumii, cea spirituală, ale cărei legi nu funcţionează după legile firii sau ale fizicii sau ale echităţii umane, acea realitate pe care mulţi alegem s-o ignorăm din slăbiciune şi prea multă iubire de noi înşine şi din oribirea cauzată de deșărtăciunile acestei vieţi pământeşti, limitate, plină de poleială şi lipsită de răgaz. 

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să ies din depresie şi deznădejde 

Sfântul Efrem Cel Nou m-a ajutat să ies din depresie şi deznădejde. Şi m-a salvat şi din patima în care intrasem, pentru că ajunsesem să stau în faţă calculatorului, vizionând filme şi seriale toată ziua. Pentru acestea din urmă am citit rugăciunea către Sfântului Efrem Cel Nou pentru izbăvire din dependenţa de droguri, pentru că eu asemăn dependența de calculator cu drogurile (efectul e acelaşi - te rup de lume, te obosesc, te secătuiesc, te urâţesc, te mâhnesc, te întunecă).

Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să-mi temperez mânia 

Apoi, mi-a scos în cale oameni apropiaţi de Biserică, de la care am învăţat şi învăţ un alt stil de viaţă, care e ferit de deznădejde şi alte păcate grele. Acest lucru care mie mi s-a întâmplat din bunătatea lui Dumnezeu, îl doresc tuturor care trec prin momente grele - să afle oameni îndumnezeiţi şi apropiaţi de slava Lui şi să vadă care e adevărata comuniune şi Biserica la care suntem chemaţi. Dacă nu le ies în cale, să meargă să-i caute şi să şi-i apropie - altă garanţie mai bună a păstrării şi creşterii virtuţilor nu există.

În continuare, Sfântul a început să lucreze şi mai profund. M-a făcut mai înţeleaptă şi mi-a temperat impulsivitatea şi mânia, ajutându-mă să mă înţeleg mult mai bine cu părinţii (deşi simt încă de câte ori merg acasă că lupta cu acestea e de 10 ori mai grea decât atunci când eşti singur; dar lupta tot trebuie continuată şi aceste duhuri trebuie înfrânte acolo, unde s-au statornicit de atâţia ani).

Sfântul Efrem cel Nou l-a ajutat pe bunicul să treacă uşor, la Domnul 

Sfântului Efrem cel Nou l-a ajutat pe bunicul meu să treacă pe cealaltă lume cu pace şi i-a dat moarte uşoară, iar nouă, celor rămaşi, mângâiere şi răbdare. În seara în care i s-a oprit inima şi a venit după el ambulanţă, neliniştea şi isteria a cuprins toată casă. Eu am reuşit să îi acord, împreună cu tata primul ajutor şi să-i pregătesc lucrurile de spital. După ce a plecat ambulanţa, am rămas singură acasă şi am avut putere să fac curat în casa bunicilor, dar doar după ce mi-am pus la computer paraclisul cântat al Sfântului Efrem Cel Nou. Când am terminat ce era de făcut (ca să poată dormi bunica liniştită când se întoarce acasă), am citit paraclisul Sfântului Efrem cel Nou pentru toţi ai casei. Dimineaţa, când m-am trezit, eram liniştită şi am ştiut că murise. Şi cei din familie erau liniştiţi.

Am aflat că Sfântul Efrem l-a ţinut în viaţă în noaptea aceea atât cât să poată ajunge mama la el să-şi ia rămas bun.  

Sfântul Efrem cel Nou a adus mai multă pace în familia noastră 

Însă Sfântul Efrem cel Nou nu ne-a lăsat nemângâiați, dându-ne pace şi temperând şi caracterul tatălui meu, încât să fie pace şi înţelegere în familia noastră. Mai mult (întotdeauna Sfântul lucrează până la capăt), l-a apropiat pe tatăl meu de Biserică şi l-a înţelepţit, schimbând la el lucruri pe care după logica umană, nu se pot schimba peste noapte (comportament, personalitate). Mai ales apropierea de Biserică e surprinzătoare, după ce atâţia ani a ridicularizat forma cultului liturghic. Şi acesta în condiţiile în care noi, familia, am citit pentru el acatistul Sfântului Efrem cel Nou.  

Sfântul Efrem cel Nou mi-a ascultat rugăciune şi a ajutat-o pe prietena mea să se spovedească 

În ultima lună, a ajutat-o pe o prietenă de-ale mele să meargă la spovedit (se tot răzgândea, de la Crăciun tot încearca să-şi facă timp şi curaj). Am citit pentru ea rugăciunea de la sfârşitul acatistului şi a ajuns, în sfârşit, la spovedanie, aşa încât acum s-a liniştit şi a primit Paştele aşa cum se cuvine, pe lângă liniştea sufletească

 Acest lucru - să vă rugaţi Sfântului Efrem Cel Nou pentru alţii- cei care v-aţi învrednicit să cunoaşteţi minunile Sfântului, ştiţi deja că este bine primit. Dar e şi e cel mai bun ajutor pe care îl puteţi da celor dragi vouă - nu va rămâne fără de răspuns rugăciunea voastră, dacă e să fie cererea voastră spre folosul persoanei pentru care mijlociți. 

Ajutorul Sfântului este grabnic 

Altădată, pe nepoata mea de 6 ani a durut-o foarte tare burtica într-o zi. Aşezându-se pe pat a văzut o incoană a Sfântului Efrem cel Nou, în care pe margine sunt reprezentate scene din viaţa lui. Întrebându-mă cine sunt tâlhării care îl leagă pe Iisus, i-am explicat că acela e, de fapt, Sfântul Efrem şi i-am povestit patimile lui. Am ajuns la partea în care, după ce l-au bătut luni întregi şi l-au legat de copac, s-au hotărât să-l batjocorească şi mai tare pe Sfânt, punându-i tăciuni aprinşi în abdomenul deschis de atâtea răni şi mi-am dat seama că Sfântul, care e grabnic ajutător la toate, cu atât mai mult v-a ajuta în lucrurile pe care le-a suferit şi el (intensitatea durerii în abdomen şi în tot corpul pe care a resimţit-o atunci numai el şi Dumnezeu o cunosc). I-am dat să citească un condac din acatistul Sfântului Efrem Cel Nou (pe care l-a citit cu greutate, abia ce învaţă să citească, dar s-a străduit să îl citească singură). Şi când a terminat condacul, s-a ridicat din pat fără nicio durere - dispăruse toată. Acest ajutor cred că i s-a dat şi datorită neprihănirii sufletului ei de copil, dar şi datorită sârguinţei cu care a citit singură condacul.

Iar referitor la chinurile Sfântului Efrem, cred că ele sunt de nedescris şi ne-ar putea sminti şi speria pe mulţi doar cititndu-le, însă prin acestea s-a învrednicit el să ia cununa muceniciei şi să ne fie acum atât de grabnic ajutător în toate.

În loc de concluzii 

Apropiindu-mă de final, revin la începuturi: prima dată când i-am cerut ajutorul Sfântului, m-a liniştit apărându-mi în vis locul (racla cu sfintele moaşte) în care e aşezat în mănăstirea din Grecia, Nea Makri. De atunci toate s-au schimbat în firea mea şi parcă un val a fost ridicat de pe ochii mei, împăienjeniţi cu lucrurile acestei lumi.

De atâtea daruri m-a învrednicit Sfântul Efrem cel Nou, încât nu ştiu dacă mi-au rămas suficienţi ani pentru a-i mulţumi. Datorită lui sunt iarăşi optimistă, cu bucurie în suflet, am iarăşi răbdare şi comunic, nu mai simt nevoia de însingurare (mă refer aici la acea însingurare acută, neroditoare, izvorâtă din nesuferirea oamenilor şi egoism) şi merg cu drag acasă, în familie.

M-a înţelepţit să pot fi de folos şi altora şi sper că şi prin această mărturie pe care am promis-o de mult timp să se dezvăluie harul său celor ce au nevoie şi să fie de folos tuturor ce citesc aceste rânduri.

Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Efrem Cel Nou, Dumnezeu să ne ajute pe toţi şi să ne mântuiască.

Amin.
Maria F.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu