marți, 30 ianuarie 2018

Lupta unei mame a cărei fiică are cancer osos


O aniversare sumbră 

Spre sfârșitul anului 2015, fetei mele i-a apărut o umflătură la încheietura mâinii drepte. La început nu credeam că este ceva grav, însă în urma mai multor investigații am aflat că are cancer osos. Șocul a fost enorm. Cu atât mai mult cu cât, fata mea a aflat acest diagnostic cumplit chiar de ziua ei, pe 27 ianuarie 2016. Când primești un astfel de verdict, prima dată stai și te întrebi: "De ce eu?! Ce am făcut oare, de am stârnit mânia lui Dumnezeu?!" Recunosc că treburile si grijile cotidiene m-au făcut să mă îndepărtez de cele sfinte, dar nu am făcut niciodată rău, nimănui. Iar dacă am greșit nu a fost în niciun caz, cu intenție. A urmat o perioadă foarte grea. 

La început nici nu știi încotro să te îndrepți, lumea îți este dată peste cap. Am umblat pe la mai mulți doctori și de fiecare dată medicii îmi spuneau că nu îmi garantează că îi pot salva mâna de la amputare. Îmi bubuia capul. Nu puteam să concep așa ceva. Fata mea de 16 ani să rămână fără mână... 

Am aflat de Sfântul Efrem cel Nou chiar în timp ce eram în spital 

Însă Dumnezeu nu ne-a părăsit. În timp ce eram internate pentru ședințele de chimioterapie care se fac înaintea operației, chiar de Paște, cineva care a venit în spital cu cadouri pentru copii a adus și o cărticică cu minuni care se numea: “Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor”. Auzisem de Sfântul Nectarie, despre Sfânta Cuvioasă Parascheva, însă despre Sfântul Efrem, nu. 

Sfântul Efrem ne-a dat un semn că va fi bine 

Am început să citim din carte despre minunile înfăptuite de Sfânt, am citit acatistul și în ziua operației s-a întâmplat o minune. În ziua când am făcut RMN-ul, chiar înaintea intervenției chirurgicale, în timp ce citeam acatistul împreună cu fata mea, am simțit amândouă miros de mir în salon. Eu nu am zis nimic la început, am crezut că poate mi se pare mie, însă în clipa în care fata mea, Roxana mi-a spus că ea simte un miros de mir, am știut că Sfântul Efrem era acolo, cu noi și prin prezența lui ne transmitea să avem încredere că totul va fi bine. Și așa a fost. Mâna i-a fost salvată. 

Ceea ce nici un doctor nu credea posibil, Dumnezeu a făcut să fie posibil. De atunci, ori de câte ori îi ieșeau prost analizele, Roxana citea acatistul Sfântului Efrem și a doua zi totul era bine. 

A doua intervenție a avut loc chiar de ziua Sfântului 

După operația la mână au mai urmat doisprezece ședințe de chimioterapie însă a mai fost nevoie de încă o intervenție chirurgicală. Ni s-a recomandat să mergem în Italia. Inițial operația a fost programată în luna aprilie, dar a fost amânată și până la urmă intervenția a avut loc chiar în ziua în care se prăznuiește Sfântul Efrem cel Nou, pe 5 mai. Sfântul ne-a ajutat încă o dată. Eram singură, într-o țară străină, nu cunoșteam limba. La un moment dat stăteam tristă în curtea spitalului și din senin o femeie s-a așezat lângă mine și mi-a vorbit în română. Nu-mi venea să cred. I-am spus ce problemă aveam iar ea m-a ajutat enorm. A discutat cu doctorii, m-a încurajat. Totul a fost bine, însă după numai trei săptămâni medicii au descoperit că Roxana are metastaze pulmonare. Am luat din nou legătura cu medicii italieni, care i-au dat fetei mele o șansă, dar trebuia să strângem foarte mulți bani cât mai repede cu putință, ca să putem pleca în Italia. Nimeni nu credea că vom reuși. Dar iată că nu a fost așa. Peste o săptămână vom pleca în Italia și avem nădejde, pentru că suntem convinse că Sfântul Efrem nu ne va părăsi nici de această dată. 

Celor care sunt disperați și nu mai cred în minuni vreau să le transmit să aibă încredere, să nu își piardă speranța, așa cum nici noi nu ne-am pierdut-o. 

Nu pot să închei fără a mulțumi Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Nectarie, Sfântului Efrem și tuturor sfinților care nu ne-au lăsat la greu. 

Ioana Chișcaru, București (10 octombrie 2017) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu